Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Prea mult suflet


Pe cântarul vieţii,
mi-am aşezat sufletul
şi mi-am zis:
– Doamne, mi-ai dat
prea mult suflet…!
Lumea mi l-a cântărit şi ea,
dar a ieşit cu mai puţine grame.
Măsoară-mi-l Tu,
ai alte unităţi de măsură,
cum ar fi: iubirea.
Am cumpărat iluzii
la superofertă,
crezând că am să economisesc
fericirea,
însă am rămas cu un pachet nedorit
pe care scria: Durere.
Mi-a spus că am să-l deschid mai târziu,
poate va expira...
Acum am aflat că durerea
nu are dată de expirare.
Eşti viu şi doare…
Atunci, ţi-am zis:
– Leagă-mi sufletul de un dor,
aşa cum legi vârfurile copacilor
de cer!
Să cunosc adâncimea altui om
şi el să-mi spună:
Tu ai prea mult suflet.
De aceea, pot iubi eu!
Azi, este despre suflet, (despre inimă) partea cea mai preţioasă din noi, cea care iubeşte veşnic, despre sufletul care are în el şi cer şi pământ, vis şi putere... Azi mi-l poţi auzi mai tare, dacă-ţi lipeşti inima de cer. emoticon heart
( Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 24 octombrie 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu