Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 26 februarie 2015

Florile cerului


In urmă cu un an, în prag de primăvară, înfloreau "Florile cerului", înmiresmate de un vis brodat cu lacrimi, cu surâsuri, cu speranţe, cu trăiri înmugurite în anotimpul iubirii.
Mai precis, volumul meu de poezie, "Florile cerului" ieşea de sub tipar, spre bucuria mea într-o zi de februarie.
Acum ştiu că momentele frumoase ne locuiesc inimile pentru totdeauna... 

emoticon heart



miercuri, 25 februarie 2015

Pentru tine...

Pentru tine... un cadou în versuri! Cu drag!
Cel mai recent videoclip. O seara minunata tuturor! 
emoticon heart
Să-ţi fie viaţa ca o rază de soare
Să străluceşti în orice zi…
Uită tot ce ţi-a adus supărare
Si acelaşi om bun mereu să fii.

video


luni, 23 februarie 2015

Să ne facem timp...


Să ne facem timp pentru ceea ce iubim, pentru că iubind vom înţelege cine suntem noi cu adevărat. Să ne facem timp să spunem: Multumesc! Te iubesc!, pentru că recunoştinţa şi afecţiunea sinceră
ne zugrăvesc inimile în culorile senine ale fericirii.
Să ne facem timp să vedem frumosul în toate formele lui, pentru că doar aşa alungăm banalul şi ne adăpăm cu bucuria şi puritatea copiiilor. Să preţuim plini de recunoştinţă clipele care ne împacă cu Cerul şi ne aduc mai aproape de lumină.
Să ne facem timp să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii, să ne facem o autoanaliză corectă a motivaţiilor, a prioritatilor şi a dorinţelor noastre. Să realizăm ce e cu adevărat important pentru noi, să vedem esenţa lucrurilor şi nu doar la suprafaţă. Avem nevoie să trecem de la a avea, la a fi. Să fim cu adevărat plini de seva spiritualităţii
Să lăsăm undeva departe răutatea, invidiile fără rost, să aducem mai aproape iubirea şi lumina, să le lăsăm să ne pătrundă inima. Pentru că tot ce purtăm în interior se va reflecta în exterior.
Vă doresc o săptămână cu iubire, cu speranţă şi cu oameni dragi alături!

Lavinia Niculicea





duminică, 22 februarie 2015

Liniştea inimilor



Liniştea de azi izvorăşte
din tăcerea inimilor noastre
care se privesc prelung.
Nu au nimic să-şi spună,
vor doar să tacă,
să nu mai caute cuvinte
ce le separă visurile,
ci mai bine să lase
liniştea universului să le apropie.
Să cheme vântul
să le ducă întrebările dincolo
de complicata vârstă a dragostei.
Inimile noastre se privesc
cu dorul nestins în ochi,
înţelegând (ne) rostirile iubirii.
Nu au nevoie de cuvinte,
ci doar de lacrimi şi surâsuri
născute dintr-o respiraţie a liniştii.
Ele îşi promit astăzi că vor învăţa
să se uite fără vină în ochii iubirii,
mâine şi pentru totdeauna…


O duminica plina de liniste si iubire!


duminică, 8 februarie 2015

Mi-e dor de tine, mamă


Mi-e atât de dor de tine, mamă,
de a ta privire ca o noapte blândă.
De dorul tău îmi cada o lacrimă
din inima-mi ce nu mai ştie să râdă.

Mi-e atât de dor de tine, mamă,
Te chem din depărtări de gând
să striveşti cu inima a iernii teamă,
să-mi ierţi toate necuvintele pe rând.

Mi-e atât de dor de tine, mamă,
Vino şi strecoară-mi în suflet lumina
ce-n petale de amurg se destramă.
Numai Cerul acum îmi cunoaşte rana.

Mai rămâi cu mine, nu te îndepărta,
Eşti floarea albă cu a dragostei aromă
Vreau să-nfloreşti chiar de-i aspră soarta
pentru că… mi-e dor de tine, mamă.
8.02.2015

Oh, mother...


sâmbătă, 7 februarie 2015

Poate că uneori...


Doar cei laşi se ascund, renunţă şi pleacă. Cei curajoşi aleg să se deschidă în faţa vieţii şi a inimii iubite, nu rup petalele dragostei, nu renunţă uşor, ci rămân şi luptă alături de cine le e drag.
Când ai cea mai mare nevoie de cineva, atunci el pleacă. Când vrei cel mai mult să simţi grija celuilalt, atunci el te învăluie cu nepăsarea. Cei care simt iubire, nu pot să stea departe de ceea ce iubesc.
Am învăţat că nimeni nu e prizonierul vieţii tale. Omul e liber în gânduri şi simţire, ca o pasăre ce nu e făcută să stea în colivie, ci să zboare spre tărâmuri de dor. La un moment dat, toţi dorim să ne îndepărtăm… de „cineva” care nu ne înţelege, de „ceva” care ne doare. La un moment dat toţi dorim să rămânem… lângă cel care ne ascultă gândurile, lângă liniştea care ne vorbeşte prin mii de visuri. Poate că uneori ne dorim ca tăcerea să spună mai mult decât cuvintele. Poate că uneori sufletele noastre şi-au pierdut paşii, dar în final s-au întors "acasă", acolo unde clipele ne povestesc despre fericire. Poate că uneori depărtările ne fac să ne apropiem mai mult inimile. 
Dacă eşti departe, vreau să-mi simţi „te iubesc-ul”, dacă eşti aproape vreau să-mi ştergi lacrima cu o privire.

7.02.2015

Lavinia Elena Niculicea
If you go...



vineri, 6 februarie 2015

Când viaţa te loveşte...


Consider că atunci când viaţa te înghesuie într-un colţ şi te simţi ameninţat sau pierdut, poţi să nu te pierzi cu firea dacă te gândeşti că eşti în spaţiul nemăsurat al inimii lui Dumnezeu. Acolo îţi vei regăsi visurile.
Când viaţa m-a lovit de multe ori, m-am gândit la un ciocan care deşi e dur, el loveşte un cui, nu pentru a-l distruge, ci pentru a-l fixa mai bine, sau bate bucata de fier pentru a o îndoi şi a o face funcţională. Da, loviturile dor, dar rezultatul întotdeauna aduce încântare, atât pentru cel lovit cât şi pentru cei ce privesc la ceea ce a ieşit frumos. Aşa e şi cu omul, în urma loviturilor devine puternic, ancorat în realităţi profunde, util, plin de învăţături, şlefuit pentru viitor. Primeşte lecţii dure, dar benefice pentru evoluţia personală. Vă ofer câteva pe care mi le-am însuşit eu:
Când viaţa te loveşte, afli cine te mângâie.
Când viaţa te trădează, descoperi cine de lângă tine e sincer.
Când prietenii dispar, îţi dai seamă câţi cunosc definiţia prieteniei.
Când problemele devin valuri înalte, înveţi că speranţa e colacul tău de salvare.
Când oamenii te părăsesc, înveţi că te poţi bază doar pe tine.
Când ninge peste tine cu fulgi de amăgire, simţi răcoarea visurilor ce se topesc printre degetele clipelor.
Când plouă cu stropi de singurătate, îmi amintesc că soarele vieţii doar s-a ascuns printre nori, nu e cu totul pierdut.
Când ţi se întâmplă o nenorocire, îmi dau seama de semnificaţia familiei, de valoarea oamenilor şi de neînsemnătatea lucrurilor.
Când atât de multe întrebări se ivesc pe buzele inimii, înţeleg că răspunsurile stau în lacrimile neplânse.
Când am spus: E imposibil! Viaţa m-a ajutat să spun: E posibil!
6.02.2015

miercuri, 4 februarie 2015

Cad şi mă ridic


Paşii mei se pierd
pe aleile trecutului,
pavate cu amintiri,
de care mă împiedic azi
Mă înveşmânt cu aripile
unui mâine limpezit
de lacrimi plânse-n cuvinte.
Zbor cât mai departe
să văd cu inima
culoarea unui gând
văzut doar de îngeri
ce mi-au aşezat cerul,
când tu mi-ai zâmbit,
în inima mea însetată
de minunile iubirii...
Cad în visare,
mă lovesc de dor
îmi sângerează visul, 
balsam îmi e clipa.
Mă ridică braţul
speranţei,
şi alerg cu dragostea
pe aceeaşi cărare,
... numită viaţă.

luni, 2 februarie 2015

Mi-e dor de "acel" zâmbet...


Mi-e dor de acel zâmbet, care putea să lumineze totul...
Un zâmbet născut din nevoia de a le vorbi celorlalţi despre puterea de a iubi autentic, de a imortaliza pe chip lumina inimii.
Cred că în ochi se vede cum şi cât de mult iubeşte sufletul.
Zâmbetul este radiografia frumuseţii interioare, arată dacă în străfundurile fiinţei tale există iubire.

Am învăţat să alung lacrima din ochi, printr-un zâmbet, chiar dacă doare. emoticon smile

O săptămână în care să aveţi motive de a zâmbi şi putere de a iubi!