Lavi en rose

Am aflat ecuaţia iubirii, să extrag din rădăcina lui azi, poezia vieţii, să o adun cu posibilitatea lui mâine pentru a găsi soluţia fericirii, împărţind-o la un infinit de oameni. Viaţa e o ecuaţie complicată Cu minusuri şi plusuri. cu o multitudine de variante, Eu o aleg de nenumărate ori pe cea care mă duce la tine, poate e cea mai dificilă, dar fac abstracţie de algoritmii lumii, trasez o linie de compas spre un alt univers unde gândurile ni se intersectează şi rezultă în final un număr par: două inimi. Astfel, două inimi plus o singură necunoscută – iubirea, echivalează cu bucuria de a fi… 26.05. 2015 Sper că am reuşit să vă predau cât mai pe simplu, dar mai frumos - Matematica iubirii-, cea mai recenta poezie. O seara plina de iubire!

Am mai adăugat la buchetul vieţii încă o floare. Sper să răspândesc în continuare un parfum de sentimente alese... Zi frumoasă tuturor! Trece vremea si n-o poti opri...

Azi, 13 mai e Ziua Internaţională a Dorului. Pentru mine e în fiecare zi... Pentru că în fiecare clipă trăiesc cu sentimentul de dor, de dragoste. Culeg de pe ramurile vieţii muguri de dor şi de visare. Dorul e un cuvânt atât de frumos în limba română... În nicio limbă nu transmite atât de mult şi nu atinge atât de profund sufletul. Are o muzicalitate aparte, o trăire unică, o semnificaţie adâncă. Nu e de mirare că e simbolul dominant în lirica şi creaţiile mele. E un sentim ent răvăşitor care ţine de rădăcinile noastre, de folclor, de bogăţia spirituală. E o stare de spirit familiară românului, o sămânţă care dă rodul iubirii. Dorul se înrudeşte cu iubirea, cu oful şi cu lacrima. E ceva palpabil, o căutare neîncetată , o tensiune plăcută, ceva ce doare, dar te înalţă… În-unul dintre poemele mele spun: “cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire… Dorul e o stare sufletească din ceruri coborâtă pentru ca omul să poate atinge iubirea. În versurile mele identific origine

Apreciaţi clipa prezentă pentru că zboară iute. Consideraţi-o un dar divin, fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi şi luptaţi cu armele bunătăţii şi iubirii pentru tot ceea ce vă doriţi. Viaţa nu ne oferă un contract de asigurare, nu avem garanţia zilei de mâine. Ea e ca un fir de iarbă în bătaia neprevăzutului, pe care de multe ori îl strivim prin lucruri fără importanţă, prin patimile, sentimentele de ură, de invidie, de concurenţă şi nerecunoştinţă.  De aceea, e bine să faci tot ceea ce îţi doreşti în clipa de faţă, să te asiguri că ai dat tot ce ai tu mai bun, viselor, oamenilor, că îţi păstrezi scânteia de divinitate din tine aprinsă. Fă-ţi timp pentru lucrurile care îţi procură bucurie, pentru visurile şi proiectele în care crezi şi pentru oamenii care te iubesc necondiţionat. Fă-ţi timp pentru suflet şi pentru dragoste, că pentru celelalte e destul... O zi bună, oameni dragi!

"Cine crede-n zbor e stăpân peste zare." spunea Lucian Blaga, unul dintre preferaţii mei. Astăzi 9 mai se implinesc 120 de ani de la naşterea marelui poet şi filozof, Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) Să ne amintim de el, citindu-i minunatele poeme şi cuvintele pline de înţelepciune! "Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amindoua, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt. Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai cânta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea -- vesnicii." (Dorul, L. Blaga )

Sunt vis mirosind a primăvară, Cu speranţa ascunsă-n gânduri. Doar ţie, îţi cânt a florilor serenadă. Iubirea e dincolo de anotimpuri. Sunt versul ce curge fără veste Prin mărgăritarii înlăcrimaţi de dor, Ce spun a inimii, tristă poveste... Amintirile inocente nicicând nu mor. Sunt umbra care-ţi veghează ultimul gând, Vis deghizat în ale primăverii versuri. Înmoi călimara în lacrima unui amurg Scriu în sufletul tău, ale vieţii răspunsuri. Se scutură liliacul lovit de-al cerului dor În tăcerea inimii străpunse de vis. Tu mă atingi cu al lalelelor fior În suflet, strâng al vieţii surâs... Lavinia Elena Niculicea

Îndrăgostită de luna Mai… Şi cum să nu fiu, din moment ce am făcut cunoştinţă cu ea, de când am venit pe lume. Mi s-a părut cea Mai frumoasă, cea Mai duioasă şi Mai fericită făptură. De atunci, o port în suflet ca cel Mai minunat dar. O iubesc necondiţionat, chiar de e Mai capricioasă şi Mai rece uneori. Şi cum să nu o iubesc când face parte din mine şi eu din ea? Ne-am colorat împreună visele şi ne-am împreunat tăcerile. Ea a colorat pământul cu cele mai frumoase flori, eu mi-am colorat inima cu cele mai profunde trăiri. Tăcerile noastre îşi vorbesc prin răsărituri şi apusuri pecetluite de sărutul speranţei. Mai e minunea ce mi-a adus: multe flori, parfum de liliac, suave  lalele, micuţe lăcrămioare, mândri bujori şi încântători trandafiri, căpşuni gustoase şi cireşe cu gust de copilărie, tril de păsărele, joc vesel de fluturi, soare zâmbitor, cer mângâiat de albastrul viselor mele, poezia ploilor şi drag de viaţă.             Luna Mai mă îndeamnă să mă apropii de flori, de cuv