Lavi en rose

Radiografia visului-Lavina Elena Niculicea, Editura Anamarol Recenzie de Cătălina DINCĂ Visul chiar dacă nu-l știi, el există Volumul de poezii ,, Radiografia visului” m-a cucerit prin sensibilitatea autoarei și prin forța cu care trece prin încercările vieții, lăsându-și în urmă visul, ,, Tăcerea îmi calcă visul/ în picioare,/…. și urcă Golgota clipelor…”, dar care găsește speranța în Hristos , Cel care ,, o ridică de fiecare dată”. Cu toate că nu poți înțelege greutățile vieții, poeta ne dă o lecție, nu doar să trăim în prezent, nici să trăim clipa, ci s-o escaladăm ,, Escaladez cu tălpile goale clipa,/strivindu-i firul de neînțeles...”ne ,,așteaptă Lumina” , ,, cu visul o îmbrățișez”, Iubirea o eliberează, lasă în urmă tăvălugul durerii fizice și lăuntrice. Lavinia Elena Niculicea este îndrăgostită de un ,,drumeț dezbrăcat de inhibiții,/furișat în odaia gândurilor” , această dragoste o simte în ,, respirația invizibilă”, în ,,ploaia sărutată de curcubeie” , ,,în v

Unde esti copilărie cu mirarea ta, cu jocul, cu inocenţa şi veselia, cu expansivitatea şi iubirea ta? Eram copii şi aveam aripile deschise spre iubire şi frumos. Astfel că, zborul era lin, spre un tărâm de poveste, in care rătăceam visând că atingem cerul, doar cu un deget. Era doar o palmă între cer şi pământ, pentru că iubirea curată întotdeauna ne apropia de îngeri. Râdeam mult, ne jucam des, iertam uşor, împărtăşeam totul, ne împăcam repede, ne minunam şi de o floare, ne  lăsam atinşi de picurii de ploaie, fără teama că am putea păţi ceva... Nu ne limitam trăirile frumoase, ci ne limitam orgoliile. Acum, totul e invers... Ne extindem orgoliile şi ne limităm trăirile. Ne controlăm emoţiile, nu mai dăm frâu liber visului, iar sufletul se simte încorsetat de griji, temeri si nevoi. I-am ucis zâmbetul copilului din noi. I-am tăiat aripile şi i-am furat visurile. E bine să mai fim din când în când copii, ca adultul de azi să poată supravieţui. Să ne păstrăm sufletul de copil!