Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 28 februarie 2014

O veste minunata



Vă aduc o veste buna, în prag de primăvară... A ieşit de sub tipar, volumul meu de poezie, Florile cerului, reeditarea cartii de debut, Ploaie de ganduri, doar volumul dedicat poeziei... Am zis să impartăşesc aceasta realizare cu voi, cititorii mei fideli, cei care sigur vă bucurati si îmi indrăgiţi versurile.
După atâta ploaie, mai apare şi soarele pe strada mea...
Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la împlinirea acestui vis, în special unui om cu suflet, poetului George Tei.
În zilele următoare va voi spune mai multe, despre cum pot sa achizitioneze cartea, toti cei interesati.
Cam asa arata coperta... 



luni, 24 februarie 2014

Din viaţă...



Pierzi o bucăţică de rai din tine
Cu fiecare om ce subit pleacă,
Doar amintirea îţi mai aparţine,
Păcat că inima-ţi rămâne seacă.

Ai vrea să poţi schimba trecutul
Să speli greşelile în zăpezile sorţii
Să nu-ţi mai bată în inimă regretul
Că ai pierdut iubirea în ceaţa dimineţii.

Mai crezi, mai speri şi mai doreşti
Ca viaţa să-ţi pună în palmă fericirea
Culeasă cu lacrimi în clipa ce iubeşti,
Dar nu o întâlneşti pe nicăierea…

În final, înţelegi că şi speranţa te înşeală
Când aştepţi prea mult de la astă viaţă,
Visul prin faldurile nopţii e o bâjbâială
Şi totuşi, nu-ţi negocia clipa ca la piaţă.

E mult prea importantă pentru tine, omule!
Cerşeşti clipe atunci când moartea e aproape.
Nu există formule pentru a găsi binele,
Tu continuă să torni iubire în a le vieţii cupe.



joi, 20 februarie 2014

O lume salbatica



Trăim timpuri de confuzie morala, dezechilibru politic şi goliciune sufleteasca. Era tehnologiei ar fi trebuit sa ne deschida mai mult mintile si inimile, să fim empatici cu cei care suferă, să putem să rezolvăm problemele care exista astazi. Azi, avem mai multe funcţii, dar mai puţină inteligenţă, mai mulţi consilieri şi lideri, dar mai multe probleme... Posibilităţi mari de îmbogăţire, dar sanse mai mici de a ne valorifica oamenii cu potential. Case mari, inimi mici...
Am privit ce se intampla in Ucraina si m-am intristat... Sunt varsari de sange, oameni raniti, confuzia si violenta a atins cote alarmante. Acestea sunt consecintele sistemul politic corupt. Politicieni care cauta sa aiba mai multa putere si oamenii de rand care doresc sa traiasca mai demn si mai bine, cautand cu ardoare siguranta si libertate. Nevoile fundamentale si firesti ale oamenilor nu ar trebui rezolvate prin violenta si cruzime, ci prin comunicare si deschidere, armele care inlatura revoltele si luptele de strada.
Cand am vizitat Ucraina, prin 2006, am vazut regiuni sarace la ţară, erau campii cat vezi cu ochii. La oras, era alta situatie... Am vazut Kievul si mi-a placut, un oras frumos, dar mai ales pasnic, cu oameni primitori si deschisi. Sper sa se termine cu bine, desi asa cum am invatat si noi, romanii, la Revolutia din '89, violenta duce la rani, morti si alte drame. Iar multi mor, ca altora sa le fie mai bine, desi nu exista nicio garantie ca totul se schimba spre bine oamenilor.
Traim intr-o lume salbatica, vorba cantecului:

Wild world

miercuri, 19 februarie 2014

Încerc...



 Încerc să înţeleg un firav fir de păpădie
Iubesc lacrima ce curge lin în poezie
Visez la păsări cu aripile înăuntru…
Cântul lor răsună pe tot cerul albastru.

Încerc sa pun în cuvinte, dorul avid de tine,
Eu ştiu că dragostea cu forţa nu se reţine.
Am învăţat să iubesc pe cei ce mă lovesc
Să cad, să mă ridic şi să-mi zic: Trăiesc!

Încerc să amăgesc clipa cea iute şi haină
Cu cerneala zăpezilor ce-mi scriu în inimă,
Furtuni de vise înfiorate de o vitregă iubire.
Negociez pe cântarul vieţii a tainei fericire.





joi, 13 februarie 2014

Dragostea nu se măsoară-n ore


Dragostea... Ce e de fapt, dragostea? Nu ştiu dacă vom avea vreodată vreun răspuns mulţumitor. Sunt puţini cei care pot răspunde şi sunt privilegiaţi cei care o trăiesc. Aţi obsevat că lucrurile profunde nu au nevoie de explicaţii ca să fie mai frumoase, au nevoie doar de inimi sincere, care să le observe, să le admire, să le ofere o fărămă de emoţie şi să le trăiască prin tăcere, prin bucuria de a le simţi.
Iubirea e atunci când înfloreşti la un soare ce se împarte la doi, într-un anotimp în care atingerile nu rănesc, doar vindecă...
Iubirea e atunci când îmbrăţişezi strâns fiecare vis, când luna îţi şopteşte prin fiecare vers, cum e să-ţi fie dor, când stele coboară pe pământ doar pentru tine...
Iubirea e atunci când cuvintele curg prin tine liber, de neuitat, ca un izvor ce-ţi lasă patimi clocotitoare şi se izbesc de fiecare gând.
Iubirea e atunci când tu mă priveşti ca un copil rebel, cu lacrima în colţul sufletului, gata să porneşti războaie, doar pentru a-mi cuceri teritoriul cel mai preţios... Inima.
Iubirea suntem noi, atunci când adormim în braţele fericirii...
Iubirea e acel sentiment special, care nu cuprinde doar o singură zi, ci mai multe momente care îţi taie respiraţia... De ce trebuie să o trăim doar într-o zi? Iubirea e mult prea complexă să o trăim atât de banal şi previzibil, cum e Valentine's Day... De ce nu putem fi originali, să o trăim atunci când simţim, iar asta o putem face în fiecare zi a săptămânii, nu-i asa?
În iubire nu sunt reguli, hotare, constrângeri de genul: "asa e bine", "acum trebuie"... Cine ne poate spune, cum şi când e bine? Nu-mi plac stereotipurile, aşa că nu sunt adepta sărbătorilor care ne spun că în ziua cutare este bine să ne iubim, este timpul să ne dăruim dragostea. Dragostea se cere dăruită şi trăită în fiecare zi.
Ea nu se măsoară în ore, ci în dorinţe, sentimente profunde, lacrimi, zâmbete, atingeri... Iubirii nu-i ajung 24 de ore... ea vrea sa-i oferim întreaga noastră viaţa, răsplătindu-ne cu clipe de neuitat. Aşa că nu ezitaţi să o exprimaţi în fiecare moment când inima v-o cere.
Iubirea mă face vie, trează, conştientă de darul de împărtăşi cu alţii bucăţelele de suflet. Fără întrebări, fără motive, doar curajul de  a fi  doi, de a-mi dezgoli sufletul în faţa celui care-mi trezeste iubirea.

luni, 10 februarie 2014

Florile cerului


Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.

Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
 
sufletului îngheţat de tainele existenţei.

Cerul şi-a deschis alene pleoapele
 
sorbind seninul din lacrima,
 
născută de zăpada gândurilor mele.

Tăcerea adie printre copacii brodaţi

de sălbatice dorinţe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.


joi, 6 februarie 2014

Nu poţi forţa iubirea


Eu mă apropii uşor de oameni, fiind o fire prietenoasă şi sociabila. Mă ataşez foarte tare de oameni, iar asta mă face să-mi pese, să nu-mi fie indiferent când cineva nu mă mai vrea în preajmă. Mă implic total într-un lucru, într-o relaţie, nu conteaza de ce tip e. Însă de multe ori, obosesc să relaţionez cu oameni cărora nu le pasă...
Dragostea şi prietenia nu se pot oferi cu forţa cuiva. Am învăţat să nu-mi ofer cuvintele celor care nu au nevoie de ele, care nu ştiu să le preţuiască. Am învăţat că binele nu se dăruieşte împotriva voinţei celuilalt.

Emile Zola spunea ceva foarte adevarat: „Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa.” Într-adevăr, cred ca banii nu pot cumpăra sentimente frumoase şi emoţii valoroase, iar dragostea se oferă doar celui care are nevoi de ea şi nu se obţine recurgând la manipulare, ameninţări, santaj emoţional, pentru că dragostea e un sentiment pur şi liber. Inima nu ascultă de comenzi, reguli şi constrângeri. Dragostea fie există, fie nu... În iubire, nu sunt jumătăţi de măsură. Poţi forţa pe cineva să fie cu tine, să stea lângă tine, însă nu-l poţi forţa să simtă ceea ce ai vrea tu: iubire. 
Dragostea se obţine prin frumuseţea sufletului tău, care se armonizează cu trăirile celuilalt. În dragoste nu e nevoie de forţă, ci de sensibilitate, nu e nevoie de reguli, ci de emoţie...

Nu poţi forţa iubirea să-ţi împlinească voia, ci poţi doar să o laşi să-ţi atingă viaţa cu aripa-i de vis... Nu poţi forţa iubirea să meargă pe drumul tău, căci ea e asemeni unui cal care o ia la galop, când i se pune căpăstru. Atunci când îi mângâi chipul, îţi mănâncă din palmă.
Nu poţi obliga norii să dea mai multă ploaie, florile să se deschidă mai mult, firul de iarbă să crească mai repede, izvorul să nu mai curgă la vale, trandafirii să nu-şi mai împrăştie mireasma în zare, stelele să nu mai lumineze cerul... Poţi doar să le recunoşti frumuseţea, puterea, gingăşia, naturaleţea şi dăruirea continuă pentru bucuria lumii. Aşa e şi în dragoste. Nu o poţi obliga să vină mai repede, să stea mai mult, să rămână pentru totdeauna...

"Nu te pot face să mă iubeşti dacă nu mă iubeşti,
Nu-ţi poţi obliga inima să simtă ceva ce nu va simţi..."



miercuri, 5 februarie 2014

Când iubeşti pe cineva...


Când iubeşti nu îţi ascunzi sentimentele, la fel ca soarele care nu se ascunde după nori, atunci când doreşte să-si arate strălucirea, atunci când vrea să încălzească pământul. 
Când iubeşti te dăruieşti total şi necondiţionat, îţi pasă de cel de lângă tine şi vrei să-l faci fericit… Când iubeşti îţi deschizi inima în faţa celui drag, asemenea unei flori cu petalele deschise spre soare, îţi arăţi slăbiciunile, temerile, fără să-ţi fie teamă că cel iubit se va folosi de ele, rănindu-te. 
Când iubeşti îţi asumi iubirea, ceea ce trăieşti cu bune şi cu rele, lupţi pentru ea şi nu o negociezi pe cântarul vieţii… 
Când iubeşti, atingerile nu au nevoie de cuvinte şi sufletele se completează, devenind complice în jocul dragostei.

Când iubeşti pe cineva...

 

duminică, 2 februarie 2014

Relax...


Brrrrrrrrr... E foarte frig! Să ne incalzim cu o ciocolata fierbinte, sa ne delectam cu ceva muzica de calitate si sa lecturăm o carte buna... Asta e reţeta unei zile plăcute, pentru mine!
Vă doresc un weekend minunat, dragii mei!



sâmbătă, 1 februarie 2014

Avem timp...



Avem timp pentru ură şi minciună
Nu vrem să răscumpărăm adevărul,

Ne mor în zbor tineri fără de vină
În braţe îi primeşte numai cerul…

Avem bani să construim catedrale
Neglijăm educaţia şi cărpim sănătatea
Pe cei cu valoare nu dăm două parale.
Ne amagim şi ne spunem: Asta-i realitatea!

Avem timp pentru scuze şi compromisuri
Tinereţea ne-o pierdem visând la himere
Avem întrebări, dar nu şi răspunsuri…
Faptele vieţii le plătim cu o mare durere.

Avem timp şi bani pentru plăceri efemere
Şi nu ştim că viaţa ne dă, dar înapoi ne şi cere!