Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 26 ianuarie 2015

Mama...


Mi-e foarte greu să scriu în aceste clipe despre o persoană dragă sufletului meu, în altă conjunctură acest lucru mi-ar fi cuprins sufletul de bucurie, dar acum totul e diferit... Este vorba despre mama a cărei viaţă, de câteva săptămâni este sub asediul durerii. În aceste clipe gândul îmi zboară către ea...
 Mă rog ca mama să fie bine, să-mi fie aproape, pentru ca clipele ce sunt şi vor veni să nu mi se pară goale şi reci… O vreau alături.
Când rostesc cuvântul "mama" îmi vin în minte atât de multe lucruri... Ea mi-a oferit primul zâmbet, primii paşi, primele cuvinte ce le-am făcut şirag în jurul sufletului.
Mama este viaţa mea, forţa mea, ingerul meu pazitor, totul! Mama merită să fie iubită şi apreciată pentru că mi-a dăruit aşa de multe: viaţa ei, timpul ei, dragostea şi grija ei în mod necondiţionat. Ea este un exemplu viu de sacrificiu, de forţă, de blândeţe, de perseverenţă şi de iubire.
Iubirea pentru un părinte e un act atât de natural ca și un izvor ce curge lin, fără opreliști la vale.
Tot ceea ce pot face acum este să-mi pun încrederea şi speranţa în Dumnezeu, care ne mângăie în orice durere şi ne dă ocrotire în braţele Sale.
Din cuvinte fac rugăciune, care să zboare către oamenii pe care îi iubesc. Închei aşa cum ştiu eu mai bine, prin vers:
Dă-i Doamne, mamei mele, sănătate.
E fiinţa dragă care mi-a dat viaţă.
Adaugă-i multe primăveri, de se poate,
În cupa clipelor, toarnă-i speranţă.


sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Oamenii care îţi stau alături...


Oamenii care vor să îţi fie alături vor fi acolo, indiferent de loc, de timp, de conjunctura... Vor lupta pentru tine, vor face tot ceea ce e necesar ca tu să simţi că ai un loc în viaţa lor.
De azi, nu mai vreau să lupt pentru cineva care nu face un minim efort să lupte pentru mine, pentru ceea ce imi doresc şi mă face fericită. Am realizat că tu eşti singur în a căuta fericirea şi a ţi-o procura. Pentru că din exterior nu ştie nimeni ce luptă duci înăuntru şi ce sentimente 
porţi cu tine în fiecare clipă.
Dacă nu spun tot ce ştiu nu înseamnă că nu înţeleg tot ce se întâmplă.
De azi, vreau să mă inconjor cu oameni sinceri, care-şi deschid total inimile în faţa mea, care pot să mă privească în ochi, chiar de greşesc, care nu se ascund într-o carapace virtuală sau reală.
Am încercat de multe să îi menajez pe cei la care ţin, să nu sufere şi am făcut totul pentru ei. Dar oare, ei ştiu asta? Ştiu ei câţi spini am smuls din inimă, câte lacrimi am ascuns în perină, câte visuri am scăpat printre degete de dragul lor?
Am învăţat recent că oamenii care iubesc nu fug, nu se ascund, nu simulează, nu tac..
Oamenii care te iubesc te cauta, îţi vorbesc, fac gesturi frumoase, doar ca să te vadă zâmbind, împărtăşesc cu tine bucăţele din viaţa lor, cu bune şi cu rele, sunt acolo pentru tine, chiar de pierd sau suferă.
Ştiu cum e să te doară până la lacrimi viaţă, să-ţi înţepi inima în iluziile vieţii, să urli de dor, de drag, să pierzi pe cine iubeşti, să te ardă lacrimile, încât părticele din suflet să se carbonizeze... Şi totuşi când viaţă şi oamenii mă lovesc, eu continui să merg înainte, iubind.

24.01.2015

joi, 22 ianuarie 2015

Amintirea bunicii


Astăzi, m-a invadat o stare de tristeţe şi de nostalgie, deoarece cu 9 ani în urmă, se stingea din viaţa o persoană dragă mie, bunica mea din partea mamei. Am rememorat tot ce am trăit în momentele când era lângă mine. Da, moartea este o realitate crudă. Practic, de când ne naştem ştim că la un moment dat îi vom cunoaşte faţa urâtă, pe care în timpul vieţii încercăm să o uităm. Moartea ne răpeşte oamenii dragi, dar nu poate să ne ia amintirile cu ei, experienţele, sentimentele pe care le-am trăit în preajma lor.
Bunica mea era un om foarte bun, cu teamă de Dumnezeu (cum sunt majoritatea bunicilor de la ţară), cu calităţi morale extraordinare. Nu am văzut-o niciodată, certându-se cu cineva sau vorbind pe cineva de rău. Am cunoscut puţini oameni ca ea. Ea locuia la câteva case distanţă, pe bunicul nu l-am cunoscut niciodată, pentru că a murit când mama avea 18 ani. Când eram copil obişnuiam să mă duc la ea, mai ales că mama era ocupată cu şcoala, fiind cadrul didactic, iar tata lucra în cadrul medical. Iar eu mă bucuram nespus, că puteam să fiu cu ea. Bunica îmi mângâia sufletul cu poveşti şi învăţături sănătoase. M-a învăţat să cred în oameni, în bine, în principii inalte... Să fiu ceea ce sunt astăzi. Chipul ei blajin şi luminos mă liniştea şi mă asigura că lumea poate fi mai bună şi mai frumoasă. Mă gândesc cu nostalgie la farfuriile pline de clătite calde şi pufoase (preferatele mele) pe care bunica mi le pregătea dis-de-dimineaţă pentru a fi proaspete şi gustoase atunci când mă trezeam eu.
Gândul mă poartă şi către amintirea bunicilor din partea tatei. Erau oameni simpli, dar cu o vastă capacitate de a înţelege sufletul omenesc, oameni blânzi şi buni.Mi-au vegheat clipele cu duioşie, cu blândeţe, cu răbdare şi cu iubire.
Sunt atâtea amintiri care-mi locuiesc şi azi sufletul. M-au iubit nespus şi eu, de asemenea. Amintirile mereu ne poartă spre oamenii pe care i-am iubit, pe care nu-i putem uita. O, Doamne cât îmi e de dor de acea perioadă unică care mi-a îmbelşugat viaţa!
Cine încă mai are bunici, are rădăcini, încă se mai poate simţi copil, mai poate printre lacrimi şi zâmbete, cui să-i spuna: Sărut mâna mamaie!
Preţuiţi-i cât îi mai aveţi lângă voi, treceţi-le pragul acum când sunt bătrâni şi se simt împovăraţi de griji, de dor şi de singurătate. Spuneţi-le cuvinte calde şi îmbrăţişati-i cu braţele inimii. Onorati-i şi aveţi grijă să simtă dragostea voastră.

joi, 8 ianuarie 2015

Remember...

Astazi, Elvis Presley, supranumit Regele Rock 'n' Roll-ului, sau mai simplu, The King, ar fi implinit 80 de ani. L-am indragit de la prima auzire, pentru ca avea o voce puternica, vibranta, charisma si mult talent. Reusea sa-ti emotinoneze inima. Chiar si acum ii fredonez melodiile dupa atatia ani de cand nu mai e...

ELVIS PRESLEY (n. 8 ianuarie 1935 - d. 16 august 1977)


Să credem că binele este mai puternic ca răul


Trăim timpuri de cruzime, de răutate, de întunecime morală şi spirituală, în care au loc acte de o violenţă incalificabilă, cum este actul terorismului. Când spun aceste cuvinte, mă gândesc la atacul terorist din Paris, când 12 jurnalisti au fost ucişi şi altii răniţi.
Terorismul e ca un virus periculos ce se infiltrează, ce nu poate fi controlat şi oprit. E un act de laşitate, pentru că ataca din umbră când nu te aştepti, un act de sadism pentru că e comis în numele lui Dumnezeu, în numele religiei. E o mare păcăleală! Pentru că în numele lui Dumnezeu nu ucizi, nu înşeli, nu răneşti, nu urăşti. În numele iubirii, nu se pot comite astfel de suferinţe. În numele lui Dumnezeu poţi doar face bine, iubi, ajuta, încuraja, mângâia şi vindeca.
Terorismul sădeşte teroare în mintea şi inima oamenilor. Sa luptam impotriva fricii de terorism, nerenunţând să credem că binele este mai puternic ca răul şi că dragostea este mai presus de ură.

A fost un atac împotriva libertăţii presei, dar şi împotriva întregii umanităţi. Să fim solidari cu durerea lor. 

miercuri, 7 ianuarie 2015

Dă-i Doamne, tatălui meu..


Dă-i Doamne, tatălui meu, sănătate
E fiinţa dragă care mi-a dat viaţă.
Adaugă-i multe primăveri, de se poate,

În cupa clipelor, toarnă-i speranţă.

Fă-i Doamne, tatălui meu, mult bine
Cât trăieşte pe acest pământ,
Prin glume el, inima mi-o binedispune
Eu prin cuvinte alese, "mulţi ani" îi cânt.


Dă-i Doamne, tatălui meu, clipe senine
E omul ce m-a învăţat cum să trăiesc
Să pot să-i fiu lumina zilei de mâine
Să pot să-i mai spun: Tată, eu te iubesc!


Dă-le Doamne, părinţilor, ani mulţi
Să-mi fie oază de pace în al vieţii deşert.
Drumul spre inima lor ,Tu să mi-l arăţi
Să simtă mereu iubirea ce eu le-o port.


7.01.2015
Am încercat să-mi exprim prin aceste versuri, recunostinta si dragostea pe care o am pentru tata, pentru părinţi.
Să ne trăieşti tata! Să fii lângă noi cât mai mulţi ani!
"Cine are părinţi, încă nu e pierdut... " De aceea, e bine sa-i pretuim cat timp sunt pe pamant.
Dedic aceasta poezie tuturor taţilor (sarbatoriti sau nu).
Dumnezeu să reverse asupra voastră si a familiilor voastre toată bunătatea si dragostea Lui!


sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Visuri pentru 2015



2015, te anunţ în scris că eu mi-am propus:
Să scriu mai mult, mai bine, mai profund
Să las ca mintea să se înalţe tot mai sus
Doar aşa voi culege flori de lumină în gând.

Să rămân cu picioarele bine înfipte în pământ.
Ca un copac ce înfloreşte în orice primăvară
Să aduc rod de mângâiere prin cuvânt
Viaţa să nu ne mai toarne în suflet clipa amară.


Să zâmbesc celor din jur mult mai des
Să lupt cu armele iubirii pentru fiecare vis
Să nu mă mai împiedic de al vieţii stres
Să las oamenilor poeme cu gust de paradis.

Să te iubesc ca un copil în orice clipă,
Dăruindu-ţi doar ţie, seninul viselor de mai
Să te port mereu pe a dorului, sălbatică aripă,
Inima mea să-ţi spună: Cu mine, mai stai!

3.01.2015

joi, 1 ianuarie 2015

Gânduri bune are 2015


E un nou an, o noua zi plină de energie, de speranţă, de a înţelege lucrurile, oamenii, de a fi mai buni, mai înţelegători, mai iertători cu noi înşine şi cu ceilalţi, de a ne iubi mai mult pe noi, dar mai ales pe cei din jur, de a încerca să dăm un sens fiecărei clipe, de a construi încă un vis cu credinţă si curaj.

Sper ca 2015 sa fie mai bun ca cel care a trecut!