Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 30 martie 2018

Faceți cunoștință cu incredibila artistă, care pictează tablouri suprarealiste cu gura


Când privești picturile uimitoare ale artistei suedeze Jennie Sjöström, nu bănuiești nicio clipă că ele nu sunt realizate cu mâinile, ci cu gura. Ambiția de neclintit și curajul de care dă dovadă ea, au dat naștere unor creații care te lasă fără grai.
Picturile ei suprarealiste lasă să se intuiască o personalitate complexă, un om extrem de talentat, cu un registru expresiv deosebit. Din pânze transpare o anume căldură umană, o vibrare, o tensiune interioară, care o fac să relaționeze într-un mod aparte cu privitorul. Talentata artistă a trecut prin viaţă primind și înregistrând fel şi fel de întâmplări, de metamorfoze, pe care le-a mărturisit în pictură. 
Jennie Sjöström, în vârstă de 38 de ani, din orașul Falkenberg, Suedia, s-a născut cu artrogripoză multiplex congenitală – o afecțiune care  o împiedică să-și miște brațele sau picioarele din cauza articulațiilor dureroase. Pentru a lupta cu boala de care suferă, mama ei a învățat-o să prindă obiectele cu gura, precum un copil, familiarizându-o cu tainele desenului. Creioanele i-au devenit cele mai bune prietene, cu ajutorul lor reușind să creeze lumi și povești care luau naștere în mintea sa. 

Pictează de la vârsta de doi ani, și de atunci ea spune că oamenii sunt uimiți de talentul ei, precum și de concentrarea fantastică și detaliile complicate pe care le reproduce în desenele sale cu o acuratețe extraordinară. La vârsta de 16 ani, Jennie a studiat arta și designul, iar mai târziu a urmat cursurile Academiei de Artă Realistă a Suediei din Stockholm.
Tânăra artistă a transformat un aparent dezavantaj într-o oportunitate, iar rezultatele sunt absolut uimitoare. Creațiile ei redau o lume exuberantă, colorată, atrăgătoare, plină de armonie, care aduce încântare privitorului, însă nu au exprimat dintotdeauna așa. O perioadă îndelungată de timp, ea a pictat cu culori închise, prezentând tematici negative – oameni ce erau deseori răniți sau blocați. 
Când credea că a ajuns la apogeul său artistic, viața i-a schimbat radical viziunea sa asupra artei pe care o crea. În 2009, ea a fost diagnosticat cu cancer ovarian,, fiind la un pas de moarte. După mai multe intervenții chirurgicale, multă durere, lacrimi și mult timp petrecut pe un pat de spital, cancerul a dispărut. Dintr-o dată, Jenny a  experimentat o renaștere în viața și în arta ei. Nevoia de a picta în culori întunecate a dispărut. Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp, ea a vrut să picteze în culori vii.
,,Am vrut să pictez idei despre o armonie profundă care se regăsește în noi toți. Pentru a exprima aceste idei, desenez deseori busturi de femei, pe care mi le imaginez cu ochii aproape închiși, în același timp, visând acea lume pașnică pe care nu o putem vedea întotdeauna. Îmi place acest mod de a mă exprima în artă, îmi dă un sentiment de armonie în interior, a povestit ea pe blogul ei.
,,Lucrez în atelierul meu aproape în fiecare zi și pentru mine este cel mai bun loc de pe pământ. Îmi trăiesc visul – îmi trăiesc viața în culori!

Poate dura până la o săptămână până termină un tablou, dar Jennie spune că acest travaliu creator îi oferă ,,pace interioară, și din moment ce nu poate să trăiască o ,,viață activă” fizică, prin  intermediul picturii ea se simte la fel de ,,liberă ca o pasăre”. 
Totul este posibil pe pânză, iar în visurile ei, viziunile și sentimentele prind viață. Dacă nu ar fi pictat cu gura, ar fi pictat cu orice altă parte a feței, deoarece pictura este rațiunea ei de a fi, potrivit spuselor ei. 
Jennie a povestit că odată la un târg de artă suedez, un profesor African din mediul rural  a venit în cabina ei și au început să vorbească despre viață și artă. Arătându-i cum pictează cu pensula în gură, el a întrebat-o dacă poate să-i facă poze pentru a le arăta copiilor că există atâtea posibilități în viață – chiar și atunci când nu pare a fi așa. A fost încurajator pentru talentata artistă și a înțeles că toți avem nevoie de inspirație pentru a continua viața de zi cu zi, inclusiv ea.
,,Dar când acești oameni se uită la picturile mele și vorbesc de fapt cu mine, îmi dau seama că sunt doar o femeie de 38 de ani obișnuită, cu păr creț și o pisică, căsătorită cu munca mea și soțul meu - simplu", a adăugat ea.

Jennie se străduiește în fiecare zi să medieze un joc între imaginație și realitate, din care cel mai câștigat se pare că este publicul. Opera ei inspirată din suprarealism este prezentată la nivel internațional în galerii, târguri de artă și muzee sub numele ,,IdJeLi", fiind vândută de la 500 de dolari în sus.
Jennie relatează ceea ce i se întâmplă în viață prin franchețea desenului și adevărul culorilor. Ea este o sursă de inspirație și o lecție de voință și determinare, care a reușit să picteze cenușiul din viață cu culorile curcubeului și care prin emoție și har poartă privitorul în labirinticul său univers interior.

Vă invit să cunoașteți mai multe despre arta ei, care este asemeni unui curcubeu după furtună, prin următoarele picturi:








Articol redactat de Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 14 martie 2018

Stephen Hawking – mintea genială care și-a depășit limitele



Stephen Hawking își confruntă teoria conform căreia ,,dacă dimensiunea spațială a Universului este nelimitată, la un moment dat timpul se va opri''.  Și timpul s-a oprit… Azi, Stephen Hawking, unul dintre cei mai mari fizicieni și cosmologi contemporani, profesor la Universitatea Cambridge, a plecat dintre noi… Poate pentru a studia mai îndeaproape găurile negre, stelele pe care le-a iubit și cosmosul care l-a fascinat de mic copil, primind răspuns la enigmele încă neelucidate.
Stephen Hawking a încetat din viață la vârsta de 76 de ani, trăind peste 50 de ani după ce doctorii i-au mai dat doar doi ani de trăit.
,,A fost un mare om de ştiinţă şi un om extraordinar a cărui activitate şi moştenire va dăinui timp de mulţi ani", au declarat într-un comunicat copiii regretatului fizician.
De asemenea, ei au evidențiat ,,curajul, persistenţa ,inteligenţa şi umorul” tatălui lor, fiind o sursă de inspirație pentru oamenii din întreaga lume.
Stephen Hawking a confirmat poate mai bine decât oricine că mintea omului este capabilă să înfăptuiască lucruri măreţe dincolo de orice provocare a vieţii… Renumitul om de știință a ştiut să fie ceea ce ceilalţi nici nu îndrăznesc să spere că pot deveni, şi asta în contextual unei provocări uriaşe. El nu s-a lăsat strivit de un destin implacabil, ci prin forţa minţii şi strălucirea spiritului a reuşit să năzuiască dincolo de stele, depăşindu-şi cu mult timpul…
Povestea lui Stephen Hawking a reușit să inspire, fiind transpusă pe marile ecrane, (în filmul ,,Theory of everything”, nominalizat la Oscar), însă personalitatea sa remarcabilă nu poate să încape în toate bibliotecile lumii şi nici nu poate fi pusă într-o operă cinematografică.

El este considerat de către mulţi, unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă de la Albert Einstein încoace, atrăgând atenţia lumii nu doar prin succesele sale ştiinţifice, ci şi prin obţinerea lor în condiţiile unei boli nemiloase.
Reputatul astrofizician Stephen Hawking s-a născut la Oxford, pe 8 ianuarie 1942 (în ziua când se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei) ca prim fiu al unui un renumit biolog englez, petrecându-şi copilăria în compania celor două surori mai mici şi a fratelui adoptat. Stephen îşi descoperă puternica atracţie spre astronomie, iar pentru a-şi satisface setea sa mare de cunoaştere, se înscrie şi este admis la Trinity Hall, Cambridge (deşi el deja intrase la Universitatea Oxford), acolo unde îşi începe activitatea didactică şi ştiinţifică. El studiază intens astronomia teoretică şi cosmologia. Un lucru greu de crezut este faptul că viitorul om de ştiinţă a fost un elev mediocru. Totuşi, profesorii au putut să-i intuiască inteligenţa peste medie şi perspectiva superioară în domeniile studiate.
Viaţa lui Stephen a curs firesc până în momentul în care a aflat că suferă de o boală cumplită, scleroză laterală amitrofică (denumită şi boala Lou Gehrig), la vârsta de doar 21 de ani. Însă un om de geniu ştie să se replieze continuu şi caută modalităţi prin care să-şi exprime întreg potenţialul, dincolo de limitările umane. Parcă vrând să facă în ciudă bolii, el s-a încăpăţânat să trăiască şi nu doar să supravieţuiască, infirmând toate pronosticurile medicilor. Stephen Hawking a continuat să lucreze şi să ducă o viaţă normală, în ciuda invalidităţii sale.
În anul 1965, el s-a căsătorit cu Jane Wilde şi a avut trei copii. În ciuda faptului că boala progresa, Stephen şi-a luat doctoratul în cosmologie la Cambridge şi a obţinut o bursă de cercetare la Colegiul Caius. Acest lucru a reprezentat o rază de soare pe cerul viitorului său destul de sumbru. În 1979 Stephen Hawking a devenit Profesor Lucasian de Matematica la Universitatea Cambridge. Treptat, el avea să paralizeze complet, fiind constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mişcări ale muşchilor din obraz şi ale globilor oculari. Infirmitatea sa nu l-a împiedicat să-şi continue activitatea profesională şi să se căsătorească a doua oară cu cea care avea grijă de el, în anul 1995.
 Stephen Hawking a adus o contribuţie importantă în domeniile de cercetare, precum cosmologia teoretică, relativitatea generală şi mecanica cuantică. El a elaborat un model matematic asupra originii şi evoluţiei universului în expansiune, din momentul ,,marii explozii” iniţiale (,,The Big Bang) şi a mai întreprins studii asupra relaţiei dintre găurile negre din univers şi termodinamică. Savantul a primit titlul de Comandor al Imperiului Britanic în 1982, fiind  membru al Academiei de ştiinţe americane.
Stephen Hawking, renumit în lume pentru lucrările sale despre univers, este autorul volumelor: ,,Scurtă istorie a timpului (A Brief History of Time, 1988), publicat de Humanitas, în 2004, fiind una dintre cele mai de succes cărţi din literatura ştiinţifică, ,,Visul lui Einstein şi alte eseuri (Einstein's dream,1993) şi ,,Universul într-o coajă de nucă”, 2004 (The Universe in a Nutshell, 2001).

Intervievat de cei de la BBC, Stephen Hawking a arătat rolul crucial pe care îl are familia în lupta cu boala, precum şi faptul de a avea un spirit înalt al umorului. Lecţia pe care el o transmite este aceea că oamenii cu dizabilităţi fizice trebuie să se concentreze asupra lucrurilor pe care le pot face şi nu pe lucrurile pe care nu pot să le facă.
,,Fizica teoretică este un domeniu în care dizabilitatea nu este un handicap. Totul stă în puterea minţii", a spus el.
De asemenea, el a mai dezvăluit importanţa entuziasmului și a pasiunii pentru ceea ce faci:
,,Secretul fericirii? Să lucrezi cu plăcere și dăruire, să îți pastrezi simtul umorului în toate circumstanțele. Munca va oferi un un scop existenței dumneavoastră, fără scop, viața e pustie. Iar daca viața vi se pare oribilă, găsiți ceva, nu contează ce, care să vă facă placere, un domeniu în care știți că veți reuși. Atâta timp cât există viață, există și speranță."
,,Priviți în sus, spre stele, nu în jos, spre picioare. Încercați să dați un sens la tot ceea ce vedeți și întrebați-vă ce anume face ca Universul să existe. Fiți curioși!"
Între viaţă şi moarte i-a apărut un drum ireversibil – drumul cunoaşterii de sine şi al înţelegerii Universului. O călătorie a suferinţei salvată doar de bucuria de a contribui la descifrarea celui mai tainic univers: omul.




Articol redactat de Lavinia Elena Niculicea


marți, 13 martie 2018

Uimitoarea poveste de viață a Victoriei Arlen, tânăra vedetă de televiziune care a cucerit imposibilul


Cel de-al 25-lea sezon al concursului televizat ,,Dancing with de stars” a adus pe micile ecrane o poveste de viață care a oferit inspirație și i-a determinat pe mulți să-și reconsidere viziunea asupra existenței și a provocărilor. Este vorba despre povestea uimitoare a Victoriei Arlen, vedetă de televiziune, care a rămas paralizată în adolescență, însă cu o credință de nezdruncinat a cucerit imposibilul.
În 2006, când Victoria avea doar 11 ani, a început să răcească tot mai des și să simtă amorțeală în picioare. Pe fiecare zi ce trecea, sănătatea ei se deteriora tot mai mult. În cele din urmă, a fost diagnosticată cu mielită transversă și encefalomielită acută diseminată, două afecțiuni rare, autoimune, care se manifestă prin inflamarea măduvei spinării și a creierului. La acel moment, doctorii au fost incapabili să înțeleagă ce se întâmplă cu copila și i-au sfătuit pe părinți să o ia acasă pentru că este un caz pierdut. În scurt timp, Victoria a fost nevoită să asiste neputincioasă la pierderea abilității de a vorbi, de a mânca, de a se mișca și de a gândi. O evoluție lentă și dureroasă spre o stare vegetativă permanentă. Practic, era ,,încuiată” în propriul corp, auzind ceea ce se vorbea în jurul ei, dar neputând face nicio mișcare pentru a comunica. Un tunel al suferinței, prin care nu se întrezărea lumina. Timp de 3 ani și jumătate, acest coșmar a fost realitatea ei. Însă, ea a fost determinată să trăiască, iar părinții ei au crezut în șansele ei de  recuperare.
 „Părinţii mei au crezut în mine. Au organizat o cameră de spital acasă la noi, în New Hampshire, şi au avut grijă de mine. Cei trei fraţi ai mei îmi vorbeau şi îmi povesteau ce se întâmpla în afara acelei camere. Mi-au dat astfel putere să lupt. Nici nu ştiau că îi auzeam”,  a povestit Victoria pentru canalul de sport ESPN.
În anul 2009, Victoria a început să dea primele semne de revenire, atunci când și-a privit mama în ochi. Ea povestește }n cadrul unei conferințe Ted Talks că a fost suficientă o singură clipire. Abilitatea de a clipi la cerere a însemnat ușa ei înapoi către lume. Acesta a fost semnul ei, licărul ei de speranță, care demonstra că era încă prezentă.
Încet, dar sigur, a început procesul ei alchimic. Prin spiritul ei puternic, s-a încăpățânat să creeze o altă realitate, o nouă paradigmă, în pofida pronosticurilor doctorilor care considerau că leziunile măduvei spinării sunt ireversibile. 


Ajutată de frații săi, tripleți, Victoria s-a reapucat de înot, sportul ei preferat în copilărie, și astfel i s-a schimbat destinul.  A început din nou să se miște și să-și găsească libertatea în apă, unde nu avea nevoie de scaunul rulant. Înotul i-a readus sentimentul de normalitate, precum și laurii victoriei. La vârsta de 17 ani,  a participat la Jocurile Paralimpice de la Londra, unde a câştigat trei medalii de argint şi aurul la 100 de metri freestyle.
Victoria a încercat timp de șase ani să meargă din nou, prin multe ore de antrenament dur și frustrări agonizante. Când totul părea în van, antrenorul ei a observat un tremur aparte, o mişcare infimă la piciorul drept, fiind exact speranța de care avea nevoie pentru a continua. În 2016,  Victoria a renunţat complet la scaunul rulant și a început în pași de dans să recucerească viața. Este în permanență recunoscătoarea pentru victoria obținută asupra bolii și a morții, mărturisindu-și credința în Dumnezeu.

,,Mulți oameni mă întreabă: «Cum ai reușit să nu renunți?»  În cea mai grea perioadă din viața mea, am urmat un motto, pentru că voiam să trăiesc, voiam încă o șansă. Motto-ul meu era: Confruntă. Acceptă. Înfruntă. Învinge ».
Mulți oameni mi-au spus: Nu, dar am avut câțiva oameni care mi-au spus: Da, tu poți!
Astăzi, Victoria Arlen, în vârstă de 23 de ani, este vorbitor motivaţional, comentator sportiv la ESPN și deţine o fundaţie prin intermediul căreia îi ajută pe oamenii cu nevoi speciale.
Victoria Arlen a ținut să sublinieze că alegerile și atitudinele noastre mentale pot să ne influențeze rezultatele, să ne schimbe viața și, până la urmă, pot să ne scoată din cele mai întunecate momente ale existenței noastre, păcălind moartea pentru a primi încă o șansă. Experiențele prin care a trecut i-au rafinat spiritul, învățând-o să redescopere bucuria lucrurilor simple în timpul călătoriei sale tragice, dar frumoase, numită Viață.


Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea

marți, 6 martie 2018

Sa fim oameni



Astăzi am intrat în posesia revistei ,,Contraste Culturale", ediția din acest număr fiindu-i dedicată poetului Mihai Eminescu, și a antologiei ,,UT SIS POPULUS - Sa fim oameni" - o antologie ce cuprinde proză și poezie, având ca tematică omenia, bunătatea si iubirea.
Sunt onorată să mă regasesc în paginile acestor publicații.
Multumesc, d-na Izabela Tanasa pentru încrederea acordată si pentru această colaborare. Felicitări tuturor!

joi, 1 martie 2018

Vis de primăvară


Vă dăruiesc acest mărțisor: ,,Vis de primăvară /Spring dream", desen în creion:
Visul amirosind a tămâioară
Plutește dincolo de anotimpuri,
În serenada florilor de primăvară –
Parfum de cer ascuns-n gânduri,

Ghiocel ce-ai răsărit fără veste –
Lacrimă înghețată de dor!...
Tot spui a sufletului tristă poveste:
Visurile imaculate nu mor…

Ești opera unui Mare Demiurg –
Clipă deghizată sub al zăpezii veșmânt.
Înmoi penița în culoarea unui amurg,
Să-ți scriu biruința pe file de vânt…

Liliacul, lovit de-al cerului nor,
Revolta inimii-ți străpunse de hybris
O va troieni c-un cuantic amor,
Luminând penumbra adamicului iris.


(Grafica și versurile: Lavinia Elena Niculicea, 1 martie 2018)

marți, 20 februarie 2018

Creez, deci exist!



Mă simt onorată să mă regăsesc în paginile cărții Carmen- Antologia lirică, cu 5 poezii, alături de nume consacrate ale literaturii române și de poeți talentați care abordează o lirică interesantă. Mulțumesc din suflet, d-nei Rodica Elena Lupu. A fost o surpriză frumoasă!




miercuri, 14 februarie 2018

Radiografia visului


Vreau să împărtășesc cu voi această bucurie: de a-mi ține in mâini visul 😊. Azi, de Ziua Internațională a Cărții Dăruite, am primit cartea,, Radiografia visului" (ce îmbină poezia și grafica), un dar de iubire venit de undeva de Sus, la care au contribuit mai mulți oameni aici pe pământ. E un vis țesut cu firul speranței, al credintei, al travaliului creator si al iubirii de oameni, să nu se desire in scurgerea timpului. Mulțumesc tuturor celor care au facut posibil acest vis: d-nei conf. univ dr. Dona Tudor, jurnalist si scriitor, un inger cu un suflet minunat, scriitoarei și textierei Rodica Elena Lupu, un om bun si frumos, care s-a ocupat de tehnoredactare și tipărirea cărți, la Editura Anamarol. Prin ajutorul material al celor două doamne, s-a materializat acest vis.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți oamenii care mi i-a scos în cale, suflete frumoase care au rezonat cu sufletul și simțirea mea.

joi, 30 noiembrie 2017

Mai sper în primăvară


Încă mai sper în primăvară
Deși am traversat atâtea ierni
Muguri îmi spun pentru a câta oară
Rezistă! Ninsorile ne fac eterni.
Ca un copac înrădăcinat în iubire
Îmi uit orgolile și zbor cu clipa
Iar florile de la tâmple strâng mirare
În căușul gândului ce și-a frânt aripa.
Înmormântez tăcut bolnavele iluzii
Și înviu triste speranțe cu poeme.
Las zeul Timp să tragă concluzii
Rezolvând în vis ale lui teoreme.
Să exersezi în locul meu căderea
De vrei laurii mei să-i porți...
Gusta cu mine veninul și mierea
Veșnicia clipei ai putea s-o suporți?
Oare câți mor din dragoste de viață
Însângerând imaculatele mistere?
Și câți renasc din ura cea de gheață
Improvizând lumini din stele austere?
Încă mai cred în flori și-n inefabilul albastru,
În soarele luat în custodie de un vis.
Mărșăluiesc tot cerul c-un victorios astru
Și-mi iau pradă stelele ce nu se sting în Paradis.

Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 29 noiembrie 2017

luni, 27 noiembrie 2017

Parfumul clipei...


Pe principiul: Toamna se culeg roadele... Am primit Antologia: ,,Parfumul clipei. Melancolii de toamnă-n cantec si poezie!"  Mulțumesc pentru ocazia de a face parte din acest proiect artistic.
 Felicitări tuturor celor implicați in acest proiect!



duminică, 26 noiembrie 2017

DUREREA TE RIDICĂ...



Dacă ploi ți se îngrămădesc în suflet  
Si furtuni de sare îți pun aripile în atele,  
Ia-ți aliat cerul să-ți vindece al tău umblet  
Zâmbește! Mai e un singur zbor până la stele.  
  
Nu va putea căderea să-ți sechestreze dorul  
Durerea prin spasme de lumină te ridică  
Din ochiul apusului pe răni va curge mirul  
Să poți urcă-n infinit fără a umbrei piedică.  
  
Din nostalgia toamnei distilează vise bahice  
Să îmbeți tot universul cu mireasma zorilor  
Pe tâmplele clipei lipește trăiri serafice  
În gânduri, în tine, să porți veșnicia zeilor... 

joi, 23 noiembrie 2017

Noile studii arată că trei cești de cafea pe zi îți pot prelungi viața



Milioane de oameni își încep dimineața cu o ceașcă de cafea, considerând-o un elixir magic ce le aduce energie și o stare de spirit bună. Dacă te numeri și tu printre astfel de oameni, probabil că te-ai întrebat: Este sănătos consumul de cafea?
Potrivit noilor cercetări, consumul moderat de cafea are efecte benefice asupra organismului. Aceasta nu dăunează, ba dimpotrivă ajută la prevenirea anumitor afecțiuni.
Două studii majore, conduse de cercetători britanici și americani, au constatat în mod independent că trei cești de cafea pe zi îți pot salva viața. O astfel de cantitate de cafea poate diminua riscul bolilor de inimă cu 15% și  moartea precoce cu 17%. De asemenea, ea scade riscul anumitor tipuri de cancer, diabet, boli hepatice și demență.
,,Există un echilibru al riscurilor în viață, iar beneficiile consumului moderat de cafea par să depășească riscurile", a declarat prof. Paul Roderick, co-autor al studiului, de la Universitatea din Southampton.
Totuși, oamenii de ștință au subliniat că cafeaua nu este recomandată tuturor. De exemplu, femeile gravide au un risc mai mare de a-și pierde sarcina dacă beau prea multă cafea, iar cofeina crește ușor riscul fracturilor osoase la femei. Dar, în ansamblu, ei au arătat că persoanele care consumă cafea au mai multe beneficii decât cei care nu consumă.
Cele mai mari benefici ale consumului de cafea  au fost observate în bolile ficatului și în cancerul la ficat. Specialiștii au afirmat că aceste beneficii se datorează substanțelor conținute de cafea, care protejează ficatul și împiedică inflamația țesuturilor, indiferent dacă este vorba de cafeaua la filtru sau cafeaua instant.
,,Boabele de cafea prăjite conțin un amestec complex de peste 1000 de compuși bioactivi, alții cu potențial antioxidant, antiinflamator, antifibrotic sau cu efecte anticanceroase”, au spus ei.
 „Bolile de ficat sunt asasini tăcuți, pentru că nu există simptome până nu este prea târziu. Cafeaua este ceva accesibil tuturor și este consumată cu regulalitate – filtrată, instant sau espresso – și poate face o diferență în prevenirea și, în unele cazuri, încetinirea dezvoltării de boli ale ficatului.”, a spus șeful executiv al British Liver Trust, Judi Rhys.
Echipa de cercetare, care a inclus experți de la Universitatea din Edinburgh, a analizat toate dovezile disponibile despre consumul de cafea, combinând rezultatele a 201 de studii publicate. Ei au descoperit ca aceasta a avut un impact major asupra problemelor cardiace, reducand riscul de a dezvolta boli cardiovasculare. De asemenea, reduce riscul de cancer la ficat cu 34% și cancerul intestinal cu 17% , dar, de fapt, pare să crească riscul de leucemie. Cei care consumă cafea au un risc cu 36% mai scăzut de a dezvolta boala Parkinson și un risc cu 27% mai scăzut de Alzheimer.
În urma consumului de cafea, stomacul produce o cantitate mare acid clorhidric, în special dacă o bei pe stomacul gol. Acidul clorhidric este necesar în organism pentru digestia proteinelor, însă cantitatea lui se diminuează pe măsură ce bei o cantitate mare de cafea. Acest lucru va produce probleme digestive precum indigestie, gaze intestinale şi balonare accentuată, deoarece proteinele nu sunt bine digerate.
Potrivit Autorității Europene pentru Siguranţa Alimentară, o cantitate moderată de cofeină pe zi este de trei până la cinci cești de cafea. Cei care beau mai mult riscă să se confrunte cu anxietate, palpitații, accelerarea pulsului și insomnie. Pentru a trage maxime foloase din consumul de cafea este recomandat să fie consumată simplă, fără lapte şi fără zahăr.
Deci, acum există nenumărate motive de a bea cafea cu moderație și poate fi încorporată ca parte a unui stil de viață sănătos de majoritatea.


Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 15 noiembrie 2017

Faceți cunoștință cu Stephen Wiltshire, artistul diagnosticat cu autism care a impresionat o lume cu talentul său

Photo credit: National Geographic

Stephen Wiltshire este un tânăr de culoare care a reușit să uimească o lume întreagă cu talentul său rar întâlnit. 
Artistul britanic, în vârstă de 43 de ani, are capacitatea de a desena, în cele mai mici detalii, marile orașe ale lumii, încât ai putea crede că a petrecut săptămâni studiindu-le îndeaproape arhitectura. Munca sa devine impresionantă când descoperi că el are nevoie de o singură privire a panoramelor, ca să țină minte, fiecare clădire sau stradă.
            Stephen, supranumit ,,omul –cameră”, datorită memoriei sale fotografice, nu a avut o viață tocmai ușoară. El a fost diagnosticat cu autism la vârsta de 3 ani, atunci când a rămas orfan de tată, iar, abia la cinci ani, a rostit primele cuvinte din viaţa lui: ,,creion şi ,,hârtie, acestea devenind limbajul prin care putea comunica cu lumea.
Autismul este o tulburare de dezvoltare care împiedică unele părţi ale creierului să comunice între ele, ceea ce conduce la probleme de învățare și de stabilire a relațiilor sociale. Totuși, Stephen și-a transformat dizabilitatea în oportunitate, reușind să-și găsească vocația, cu sprijinul celor din jur.
,,Limitele sale, în mod paradoxal, pot servi și ca puncte forte. Viziunea lui este valoroasă, tocmai pentru că oferă o minunată vedere directă, neconceptuală asupra lumi”, a spus autorul și neurologul Oliver Sacks.
Stephen a început să comunice prin desene, după ce-a fost trimis de către mama sa la Şcoala Queensmill din Londra, o şcoala pentru copiii cu nevoi speciale. Acolo i-a fost descoperit și încurajat talentul, reușind să realizeze schiţe incredibil de exacte ale vietăţilor din natură şi caricaturi ale profesorilor săi. La opt ani, înşuşi premierul Marii Britanii i-a comandat un tablou, iar la 13 ani, Stephan a publicat prima lui carte de desene.
În adolescenţă, a început să deseneze clădirile pe care le vedea prin Londra. Sora sa mai mare, Annette, îl lua de la şcoală şi îl ducea  acasă la un prieten care locuia la etajul 14. De aici Stephen putea observa întreaga panoramă a oraşului. Din acel moment, ,,pasiunea sa a devenit obsesie'' .
Viața sa este o călătorie epică și plină de aventură. Stephen a devenit celebru pentru panoramele sale extrem de detaliate. Fiecare lucrare de artă îi este precedată de un zbor cu elicopterul deasupra marilor orașe ale lumii, având nevoie de câteva minute pentru a reproduce din memorie, linie cu linie, clădirile, străzile, parcurile, cu precizia unei camere foto de ultimă generație. Lucrează rapid, cu căștile pe urechi, cu creionul care atinge ușor suprafața pânzei (unele dintre tablourile panoramice mai mari sunt curbate și se întind pe o lungime de aprox. 4 m), folosindu-și degetul celeilalte mâini pentru perspectivă.
În anul 2005, a fost însărcinat de o serie de companii și colecționari particulari să realizeze desene panoramice vaste ale marilor metropole ale lumii, începând cu desenul de 10 m al orașului Tokyo, apoi Hong Kong, Roma, Frankfurt, Madrid, Dubai, Ierusalim, Londra și New York. Ultima sa lucrare este o reflectare pe o pânză de aproape patru metri a oraşului Ciudad de Mexico.

În New York a zburat cu elicopterul timp de 20 de minute şi apoi a desenat tot ce a văzut de sus pe o pânză de aproape şase metri. ,,În ciuda memoriei incredibile a lui Stephen, atunci când se plimba pe străzile din Manhatten a reuşit să meargă într-o direcţie greşită timp de 45 de minute,''  sugerează o anecdotă de pe website-ul lui oficial.
În anul 2006, artistul a fost numit de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuţia lui în artă. În același ani, încurajat de sora sa, Annette, Stephen și-a deschis propria sa galerie de artă în centrul Londrei.

Cel mai bun lucru referitor la succesul său, spune Stephen, sunt toți oamenii pe care îi întâlnește. Oriunde lucrează, oamenii se opresc să-l urmărească cu gura căscată. În Singapore, el a avut 150.000 de vizitatori la galeria sa.
,,Mă simt bine și fericit, atunci când arta mea îi face pe oameni să zâmbească. Atunci când ei zâmbesc, zâmbesc și eu. De asemenea, îmi place să zbor cu elicopterul și să văd orașul cu privirea unei păsări", a afirmat Stephen.
Cunoscându-i povestea, oamenii nu mai au nici un dubiu că Stephen Wiltshire este un artist extraordinar. Arta lui vorbește o limbă pe care toata lumea o înțelege.
Pentru a vă convinge, vizionați clipul de mai jos:


 de Lavinia Elena Niculicea











luni, 6 noiembrie 2017

Într-un vis


m-aş ascunde într-un vis
să mă ducă pe peronul
unde trenurile fericirii fac haltă
mai mult de un anotimp
să urc fără bilet

acolo unde mă așteaptă viața
la o cafea neîndulcită de iluzii...



(Autor: Lavinia Elena Niculicea, 6 noiembrie 2017)

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Moleculele fericirii


Luna face din sufletele noastre
un jurnal –
închis în încheieturile șubrede 
ale clipei.
Adâncindu-și privirea
în tăcerile nopții,
scrie poeme pe epiderma vieții –
o rană deschisă
prin care respiră doar dorul;
din ea se secretă molecule ale fericirii,
le îngițim în zorii modelați
de fiori care nu trec...

Nicio cicatrice nu-mi rămâne
când umbra iubirii îmi atinge trupul
simt doar emoția secundei incadenscente
cum îmi brăzdează celulele.
O linie sinuoasă
mă conduce către mâine,
o urcare dureroasă, nevăzută
ca fața timpului.
Și luna (mi)-e plină de noi –
gânduri rătăcite în înălțimea visului
Aș vrea să am o undiță
să-i prind misterul
și să pot hrăni pe cei însetați
de clorofila începutului.

(Autor: Lavinia Elena Niculicea, 4 noiembrie 2017)

luni, 4 septembrie 2017

Românul Adrian Bot a lansat, în America, un tratament revoluționar care învinge cancerul


Tot mai mulți tineri români din domenii diferite  sunt atrași de visul american, care le dă aripi pentru a se realiza profesional. Multe povești de succes, în ultimul timp, se scriu dincolo de frontiere, cu viziune, curaj și dorința de a inspira pe mulți. O astfel de poveste o scrie cercetătorul Adrian Bot, timișorean de origine, care deține mai multe doctorate în medicină și științe biomedicale.
Încă din liceu a fost fascinat de lumea complexă a fizicii, care l-a recompensat cu un premiu la Olimpiada Internațională de Fizică, în anul 1986. A studiat Medicina la Timișoara, iar la scurt timp, norocul i-a surâs  și i-a oferit o bursă de doctorat în America. Adrian Bot și-a dorit mai mult... Să meargă mai ,,departe cu pasiunea sa. Astfel, în 1994, el a traversat oceanul, cu destinația New York – o decizie care avea să-i schimbe viață și să-i contureze cariera științifică. Aici, a mai adăugat încă un trofeu la palmaresul său profesional: un doctorat în științe biomedicale,  obținut la renumita Școală de Medicină Mount Sinai, din cadrul Universității New York. 
După ce a stat patru ani în San Diego, ca director de cercetare pentru compania farmaceutică Alliance Pharma Corporation,  s-a stabilit definitiv în Los Angeles. Aici,  el a avut șansa să-l cunoască pe George Emil Palade, decan la Universitatea din San Diego și laureat al Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie.
America i-a oferit cadrul perfect pentru a-și împlini visurile și pentru a face performanță la cel mai înalt nivel. I se poate citi  în privire profesionalismul, dar mai ales în realizări. Fiecare om are o misiune pe acest pământ. Adrian Bot a primit misiunea nobilă de a salva vieți...  O muncă care implică multă responsabilitate, dar și privilegii. Ce poate fi mai nobil decât să lucrezi în slujba oamenilor care au nevoie de ajutor? Ce poate fi mai măreț decât să-ți folosești mintea, resursele sufletești și timpul, pentru a consolida speranța a mulți oameni și a mai pune o cărămidă la edificiul cel mai important în viață – sănătatea? În primul rând, realizarea profesională are o rezonanță personală și nu una materială pentru el. Scopul cercetării sale este de a găsi un leac împotriva unui dușman insidios și de temut, precum cancerul. O muncă de Sisif. O provocare titanică. Adrian Bot știe că luptă zi de zi cu un dușman la fel de bine pregătit ca și el, de aceea a încercat să adopte o nouă strategie împotriva cancerului: de a atacă maladia la nivel molecular, chiar cu armele organismului. Această abordare ingenioasă este susținută de convingerea, răbdarea și dorința de a face bine.
Timp de 9 ani,  Adrian Bot și-a continuat cercetările împotriva cancerului, la compania MannKind Corporation. Aici a inventat, dezvoltat și testat, noi vaccinuri anti-cancer. În această perioadă, i s-au acorat 10 brevete de invenții.
În 2011, cercetătorul a fost ales să facă parte din conducerea companiei Kite Pharma, în Los Angeles, care lucrează la o tehnologie sofisticată, ce speră să revoluționeze medicina. Aceasta constă în extragerea celulelor din sistemul imunitar și inserarea unor programe genetice care le învață să recunoască celulele canceroase, oricât de bine camuflate ar fi.  Reintroduse în organism, celulele imunitare dotate cu un fel de ,,GPS molecular se multiplică şi încep să distrugă cancerul. El speră ca, tratamentul să iasă pe piață, anul acesta și să poată trata anumite forme de leucemie și cancer, care nu au răspuns favorabil la tratamentele actuale.
,,Este o terapie nouă, problema în cancer sunt celule care provocacă metastază. Cercetările noastre au dat rezultate foarte bune în special atunci când vorbim despre tratarea leucemiei și nu numai”, a declarat cercetătorul Adrian Bot.
Rezultatele primului studiu făcut pe 101 pacienţi cu limfom non-Hodgkin agresiv, publicate recent, sunt promițătoare: aproximativ jumătate din pacienți au răspuns pozitiv, iar dintre aceștia, 40% au răspuns complet. Primul pacient a fost tratat cu această tehnologie în 2010 și maladia încă nu a recidivat.
Adrian Bot, bărbatul cu peste 13 ani de experiență în industria biofarmaceutică americană, precum și în cercetarea și dezvoltarea unor terapii genetice în oncologie,  este dovada vie că România produce minți valoroase, dar, din nefericire, sunt de export. Tineri competenți și creativi care sunt ,,forțați" să se autoexileze  unde sunt apreciați și li se creează  mecanismele pentru a se afirma.


de Lavinia Elena Niculicea