Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 9 aprilie 2017

Primăvara poartă pantofi roz


Se aud paşii primăverii
pe aleea unui gând,
poartă pantofi roz
cu tocuri de viaţătrezeşte din hibernare,visuri…
de păianjeni,
duminca să miroase a flori,
viitorul s-a furişat din clepsidră
şi pune sechestru pe visele mele.
Primăvara îşi pune tâmpla
pe inima mea
şi parcă aud mugurii cum cântă.
E un cântec despre noi,
cei care nu am uitat notele speranţei...


Am curăţat podul viselor 
(Lavinia Elena Niculicea, 8 aprilie 2017)

marți, 4 aprilie 2017

Poezia vieţii

Vă invit să mă citiţi în revista ,,Dor de Dor" în care am apărut cu un grupaj de poezii.
,,Scrisul e modul meu de a-mi dezvălui dimensiunea interioară, de a dărui celorlalţi, ceva din sufletul meu."
                                    
                                     De câte ori îmi va fi dor
de poezia vieţii,
voi înhăma inima
la o trăsură de stele,
să mă plimb pe aleile infinitului.
Sub copitele timpului
lacrimi se vor amesteca
cu scânteile începutului.
Sub bagheta visului,
redevin copil,
întind mâna pe fereastra
necunoscutului,
dezbrac cerul şi mă îmbrac
cu ale lui dorinţe.
Bunica m-adoarme pe genunchii
juliţi de urcuşul prin viaţă,
iar universul îmi cântă
un cântec de leagăn.
În ochii ei citesc milenii de aşteptare
prin care au curs izvoare gustate de ani,
erodând tăceri.
Pe malul stâng al sufletului
s-au depus sedimente…
Îmi voi lăsa dorul pe o stea,
tu îi vei da cel mai frumos nume.
Păsări cu ciocuri de clipe
îl vor ciuguli şi-l vor purta prin lume.