Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 23 octombrie 2015

De câte ori...


De câte ori
ne spunem: te iubesc!,
îngenunchem timpul.
Păsările se opresc din zbor
şi ne aplaudă
cu aripile muiate în lumină.
Toamna ne invită 
să-i gustăm cupa de nostalgie,
ne îmbătăm cu ploile
şi mă înnec de dor…
Ce de frunze are iubirea aceasta!
De câte ori, inimile noastre
se caută,
depărtarea sângerează-n
apusuri…
Ce de culori are iubirea aceasta!
Din ele, ne-am ales două…
ne amestecăm şi nu mai ştiu
Care sunt eu? Care eşti tu?
De câte ori, visele noastre
se privesc în ochi
ştiu că cerul e mai aproape.
Mi-a scuturat stele în inimă
şi de atunci visez…

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 23 octombrie 2015)

P.S. Scriu cu lacrima şi zâmbetul din privirea toamnei... E cea mai bună terapie pentru suflet. Scrisul e cea mai frumoasă modalitate de a mă întâlni cu divinul, De câte ori scriu, de atâtea ori, mă cufund în seninul privirii lui Dumnezeu... Şi atunci simt linişte...

2 comentarii:

  1. ,,Scrisul e cea mai frumoasă modalitate de a mă întâlni cu divinul,..." Impresionant !
    ,,Toamna ne invită
    să-i gustăm cupa de nostalgie,
    ne îmbătăm cu ploile
    şi mă înnec de dor… " Frumoasa poezie, draga Lavinia Elena !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P. S. Multa sanatate si fericire ! De la Jean Ionescu.

      Ștergere