Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 31 martie 2015

Cred...


Cred în oamenii care găsesc în orice clipă un sâmbure de frumuseţe, care culeg muguri de lumină chiar şi atunci când gerul vieţii îi loveşte.
Cred în oamenii care şi-au păstrat sufletul de copil, care nu au renunţat să creadă în minuni şi nu au uitat ca iubirea e cea mai frumoasă poveste care merită spusă.
Cred într-un anotimp ce nu are sfârşit, în care toate stările sunt flori ale iubirii…
Cred în tainicul fior al primăverii.
Cred în simplitatea şi bucuria adusă de lucrurile mărunte, care ne pot regenera inimile.
Cred că aducem primăvara în inimi prin cuvinte, prin zâmbete, prin iubirea ce o împărtăşim cu alţii.
Cred în iubire, în bine, în frumos, în sinceritate, în poezie, în seninul privirii lui Dumnezeu, în minunea ascunsă în petalele Vieţii.
Cred că eu sunt reală, doar atunci când iubesc.
Tu în ce crezi?
Iubesc florile de primăvară. Sufletul meu în ele îşi găseşte puterea de a zâmbi, de a visa şi de a crede... emoticon heart


Un gând de primăvară pentru voi!



sâmbătă, 28 martie 2015

Când tu nu vii


Când tu nu vii mă doare primăvara
Nu mai întrezăresc a florilor lumină
Crengile se înconvoaie de povara
Mugurilor cu inima de dor plină.


Când tu nu vii rău mă plânge cerul
Cu lacrimi gustate de lună-n taină
Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul
Şi mă îmbrac cu durerea, a iernii haină.

Când tu nu vii mă locuieşte pustiul
Cu buruieni mirosind a blestem
Mă rog să înflorească-n mine Raiul
În veri târzii noi doi să ne revedem.

Când tu nu vii îmi reproşez (ne)uitarea
Că am lăsat amintiri pe un ţărm de cuvânt
Au venit valuri hapsâne şi mi-au dus iubirea,
Dar nu-i nimic pierdut, cât timp ştiu cine sunt.
28.03.2015

miercuri, 25 martie 2015

Să dăruim binele!


În lumea în care trăim auzim mai mult veşti rele, decât veşti bune. Sămânţa de scandal e plantată tot mai des în media. Există mai multa încrâncenare şi mai puţină dragoste, mai multă disperare şi mai puţină speranţă. Mai mult zgomot şi mai puţină linişte.
În aceste condiţii avem nevoie de veşti bune care să ne însenineze inima, care să ne dea speranţă. Avem nevoie de aripi care să ne poarte spre zări mai bune, spre un anotimp în care înfloreşte zi de zi iubirea. Să învăţăm zborul pe un cer pictat în culorile credinţei.
În loc să reproşăm, am putea ierta. În loc să criticăm, am putea lăuda. În loc să fim nepăsători, am putea arătăm empatie. În loc să urâm am putea iubi.
Acolo unde e întuneric să aprindem lumina. Acolo unde e întristare să aducem mângâiere. Acolo unde e deznădejde să aducem speranţă. Acolo unde e îngrijorare să plantăm zâmbete. Acolo unde e ură, am putea semăna seminţele bunătăţii. Acolo unde este durere să aducem vindecare şi bucurie. Acolo unde e nepăsare, să umplem cu dragoste.
Să fim mulţumiţi cu ce avem, să iubim ceea suntem, să fim recunoscători pentru ceea ce primim şi să apreciem oamenii care ne stau alături. Să fim oaze de speranţă şi  purtători de lumină şi veşti bune.
"Să dăruieşti puţin bine nu costă nimic. Poţi să te exprimi cu o mângâiere, cu un surâs, cu un cuvânt şi asta poate avea o valoare infinită. Darul dragostei pătrunde misterul."

Să aveţi o zi plăcută!


marți, 24 martie 2015

Momente în viaţă


Cel mai frumos discurs, care mi-a rămas în suflet. Chiar şi după 3 ani de la auzirea lui, îmi curge o lacrimă de recunoştinţă şi de bucurie:

"Lavinia Elena Niculicea a fost un copil blond cu ochi de lumină. O strigau Nichita Stănescu sau Ana Blandiana. O fată îndrăgostită de Eminescu, de liliac, de stele, de diamant, de suflet de toamnă... 
Se trage din ungurenii veniţi din Siliştea Sibiului, ce-au coborât în sunet de talangă cu tot cu Mioriţa noastră şi-au luat cu ei şi pe ciobanul moldovean şi ungurean şi cel vrâncean, şi pe cel bun şi pe cei răi, i-au strâns în satul ăsta al ei şi al meu, Băbeni de Vîlcea. 
De ce o stimez pe Lavinia Elena Niculicea? Pentru încercarea ei de a săruta încheietura unui suflet? Sau poate pentru că a vrut să transforme “orice piatră roasă de iluzii în oaze de izbăviri” sau pentru că ne-a învăţat cum să oferim un “trandafir înroşit în iubire” unei persoane dragi cu “suflet dăngănit de dor”. Da, şi pentru asta… 
Dar mai ales pentru că ne-a învăţat pe toţi să ne fie sete de alb, să simţim în alb aşa cum numai Lavinia ştie. 
Să o cinstim azi cu suflet lângă suflet, să o lăsăm să ne înveţe să iubim “păsări călătoare” aduse cu “degete de fericire în cuiburi de lacrimi de cer”. Să-i cinstim talentul, tinereţea, să mă ajutaţi să-mi fac datoria morală faţă de comunitatea din care m-am ridicat şi pe care nu am uitat-o niciodată, lăsând acest copil să scrie “cu lacrimă din privire/ pe fila nopţii…”. 
Te iubim, Lavinia. Să ne zâmbeşti mereu! Copil “cu luna în privire/ pe tărâmul scăldat/ de iluzii”, te iubim! 

Cristiana Sima 
24 martie 2012 
Băbeni – Vîlcea

Mulţumesc din inimă, Cristiana, suflet cald şi frumos! 
Cu preţuire! <3

P. S. Colaj de imagini, de momente si de sentimente de la lansarea cărţii "Ploaie de gânduri".


luni, 23 martie 2015

Remember... Ploaie de gânduri


Paşii lui martie mă poartă pe cărările amintirii, când am cules stele căzătoare cu traista inimii plină de dorinţe. În mine, a picurat de Sus ploaie de gânduri, zămislind în sufletu-mi pustiu: iubirea de cuvânt, de semeni şi de viaţă.
Se cuvine să cinstesc acele momente încărcate de lumină, aducând în inima voastră o înviorătoare ploaie de gânduri, prin poezia care chiar poartă titlul cărţii:

Ploaie de gânduri

cu lacrimi de vară
a ţesut peste suflet
pânza unei iubirii 
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt 
zbor spre fericire.
Stol de pescăruşi
îşi lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenţei…
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranţă.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaşte
povara singurătăţii.
Vreau să ating
cu degetele fericirii
curcubeul din tine
să rămân fără cuvinte
doar prin semnele dragostei
să vorbesc sufletului tău.


(Poezia face parte din vol. Ploaie de gânduri, 24.03.2012, Lavinia Elena Niculicea)

P:S. Imaginile sunt de la lansarea cărtii... Colaj de visuri, clipe, 

amintiri.

sâmbătă, 21 martie 2015

Trăiască poezia!


Azi, 21 martie, de Ziua Internaţională a Poeziei, ofer tuturor iubitorilor de poezie aceste versuri. Sper ca poezia să vă hrănească inima cu bucuria vieţii:

În anotimpul iubirii,
sufletul înfloreşte 
mereu la soarele cuvintelor.
Fiecare poezie
dăruită lumii
este o floare,
ce-şi scutură frumuseţea 
în inimile pustii.
(Sufletul înfloreşte)

Poeţilor le doresc multă inspiraţie şi emoţie pentru a transmite tot ce e mai frumos, iar cititorilor le doresc să le încălzească inimile soarele cuvintelor.

vineri, 20 martie 2015

Toate într-o zi



Astăzi se întâmplă un fenomen mai rar... Au loc mai multe evenimente, unele cu caracter astronomic, altele cu caracter social si cultural. De departe mi se pare cel mai interesant, Eclipsa parţială de Soare. În plus, este şi o super- Lună în această seară. Azi, începe echinocţiul de primăvară. Deci, oficial e primăvară! Tot azi, 20 martie este Ziua Internaţională a Fericirii si Ziua Internaţională a Francofoniei.
Nu ştiu cum şi cât ne înfluenţează aceste fenomene astronomice rare, dar ştiu că depinde de noi ca ziua să fie una fericită. 
Să fim mai buni, întâmpinându-ne unii pe alţii cu un zâmbet pe chip, lăsând ca soarele inimii să lumineze, indiferent de furtunile existenţiale prin care trecem.


Lavi Niculicea

LA VI(E) EN ROSE

joi, 19 martie 2015

Dor de primăvară


Mi-e dor de primăvară,
când puteam liberă să alerg
spre visul de flori.
în bătaia clipelor
împreună cu vântul, 
pe un tărâm unde-s
muguri ce-mi hrănesc
dorul şi libertatea.
Candela durerii se va stinge
când va sufla în ea, sufletul tău
atins de lumina Raiului.
Lacrimi de înger vor curge 
din pletele eternităţii,
spălându-ne de regretele
că am strivit visele
cu paşii neîncrederii.
Ne vom împreuna inimile
în cea mai sfântă rugăciune –
cea a Iubirii.

duminică, 15 martie 2015

Privind spre cer...


Dacă privim în jurul nostru e imposibil să nu ne cadă o lacrimă, pentru că vedem multă durere, răutate, nedreptate şi atunci e greu ca inima să rămână calmă şi optimistă. De aceea e nevoie să privim spre cer mai des cu încredere şi speranţă! El e acolo de milioane de ani... Înţelegem că nu suntem singuri. Albastrul cerului străpuns de mângâierea păsărilor, de joaca norilor, de visele îngerilor ne schimbă starea de spirit şi putem să aducem astfel liniştea azurie în inimile noastre.
Să aveţi o duminică binecuvântată!

Chem primăvara


Mă uit pe fereastra sufletului
aştept să încolţească iar ghioceii. 
Gândurile-mi sunt fluturi zglobii 
ce zboară spre corole de cer, 
pentru a gusta dulceaţa clipelor 
uitate pe tărâmul amintirilor -
anotimp de fericire.
Cu zâmbetul chem primăvara, 
cu inima o păstrez aproape
să pot topi întristarea cu o floare
născută din lumina iubirii.
Pe fiecare petală a vieţii
voi aşeza dorul de tine
să-mi fie lacrimă senină
şi să-ţi spună: Vino!

sâmbătă, 14 martie 2015

About life


Viaţa îmi strecoară-n inimă nostalgia după persoanele plecate, după lucrurile pierdute, după visurile abandonate, după clipele amânate. Da, viaţa ne dă plăcerea şi curiozitatea de alerga spre ea, ca un copil cu braţele deschise, dar şi regretul că suntem prea mici şi nu ajungem să o îmbrăţişăm chiar dacă ne ridicăm pe vârfuri… Viaţa ne răpeşte ani, oameni dragi, inimi pure şi preţul plătit constă în lacrimile, aşteptările, durerile, amintirile noastre. Însă, nu doar ne ia, ci ne şi oferă.
Viaţa mi-a oferit darul de a simţi profund clipele, de a le pune aripi şi de atinge stelele.
Viaţa mi-a predat lecţii grele, dar valoroase şi astfel am fost aptă să trec examenul iubirii. Tot ea m-a învăţat să aştept, să gust dulceata unei lacrimi şi amărăciunea unui zâmbet, să nu-mi vând pe nimic visurile, să-mi număr oamenii a căror inimă nu se poate cuantifica, să caut primăvara ascunsă-n ochii celor dragi şi să merg înainte când viaţa mă trage inapoi!
Am învăţat că aşa cum fluturele la început a fost omidă, tot la fel omul care zboară mai întâi trebuie să se târască.

vineri, 13 martie 2015

O carte ce merita citita


Zilele acestea mi-am rezervat mai mult timp pentru lecturarea unor cărţi ce au caracter inspiraţional, menite să ne dezvolte acea parte interioară, pe care tindem să o neglijăm cel mai mult din varii motive. O carte care mi-a insuflat mult curaj, motivaţie şi credinţă în ultimul timp, este "Puterea extraordinară a subconştientului tău", de Joseph Murphy. Este o carte ce merită citită, în care autorul ne arătă forţa imensă de transformare pe care o au afirmaţiile pozitive şi încrederea deplină în puterea subconstientului de a ne vindeca viaţa. De când citesc această carte şi pun în aplicare sfaturile ei, pot să certific că am mai multă încredere, echilibru, putere de a crede, de a depăşi anumite situaţii, care înainte mi se păreau insurmontabile.
V-o recomand cu plăcere şi vă las să vă convingeţi singuri de tezaurul de intelepciune ce se găseşte în paginile acestei cărţi.
O zi plăcută tuturor!

luni, 2 martie 2015

Un buchet cu gânduri de primăvară

Ghioceii reuşesc să aprindă în inimă scântei de lumină, de bucurie, de candoare şi de speranţă. Îi ador! emoticon heart Sunt fragili, dar în acelaşi timp puternici, având curajul să înfrunte greutatea zăpezii, frigul, pentru a sorbi lumina soarelui şi a ne vesti primii venirea primăverii.
Vi-i dăruiesc cu drag pentru o săptâmână cât mai frumoasă şi plină de speranţă!

Flori de primăvară

Florile primite mi-au adus în suflet primăvara! Doamne, câtă frumuseţe! Când privesc aceste flori, simt că Raiul îşi face loc în inima mea. Timpul se opreşte în loc, privirea se tot miră, iar inima se bucură ca un copil. 
emoticon heart
Vă doresc o zi frumoasă, cu soare-n suflet si cu oameni dragi 
alături!





duminică, 1 martie 2015

Se face primăvară


În fiecare zi se face primăvară 
când tu îmi zâmbeşti.
Culeg muguri de pe fiecare ram
când mă atingi cu dragostea...
Lacrimile mi se evaporă în 
marea neînţeleselor iubiri,
atunci când ochii tăi îmi vorbesc.
Sufletul tău mă alintă
cu ghiocei sădiţi în poezie.
Sărută-mi visurile toate, 
prefă-le în mii de primăveri, 
aşa cum buburuzele sărută florile
şi le deschid inimile spre cer...

 Ce ar fi viaţa noastră fără dragoste? O primăvară fără flori, un cer fără soare, un copil fără zâmbet, o floare fără petale, un pom fără fructe, o plajă neatinsă de mare, o pasăre fără aripi şi un om fără visuri... Pentru că doar dragostea ne dă un scop şi o direcţie în viaţă! Doar dragostea ne deschide inimile complet spre ce e mai frumos şi mai înălţător!

Vă doresc o primăvară frumoasă, cu sănătate, cu soare-n suflet, cu visuri împlinite, cu multă dragoste si cu oameni dragi alături!


Lavinia Elena Niculicea