Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2010

OAMENII DIN VIAŢA NOASTRĂ

„ O şcoală mult mai bună înseamnă cărţile şi oamenii întâlniţi în afara şcolii.” – Ilya Ehrenburg În viaţă avem parte de întâlniri emoţionante care nu sunt întâmplătoare. Ele ne încarcă sufleteşte. Oamenii din viaţa noastră sunt ca o oglindă care ne arată cu acurateţe pe noi înşine. Am învăţat că orice om care apare în calea noastră are un rol bine determinat în misiunea şi viaţa noastră. Oamenii ce intră în vieţile noastre nu sunt deloc acccidentali, aşa cum poate credem la un moment dat, ci sunt trimişi de Dumnezeu spre evoluţia noastră personală. Întâlnim acei oameni de care avem nevoie spre realizarea visurilor şi spre împlinirea misiunii cu care am fost însărcinaţi. Şi noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe cei pe care îi întâlnim, să-şi înţeleagă lecţiile şi misiunea de pe acest pământ. Prin experienţele noastre le transmitem un mesaj care le va descifra secretul existenţei lor. În urma întâlnirii noastre, şi noi şi ei, vom avea multe de învăţat, vom privi viaţa c

DESPRE FERICIRE

Aş dori să vă introduc intr-un domeniu vast şi complex,cel despre fericire.O să vă împărtăşesc viziunea mea asupra fericirii. „Fericirea e un ideal al imaginaţiei,iar nu al raţiunii.” Immanuel Kant Există mai multe convingeri despre fericire.Uneori,ea este considerată o idee foarte înaltă,un ideal îndepărtat,o utopie,ceva ce nu poate fi obţinut. De pildă,Kant considera fericirea ca fiind un ideal.El credea că nu suntem în măsură să judecăm ce ar trebui să facă oricare om ca să fie fericit.Fiecare are o reţetă proprie a fericirii iar ingredientele diferă de la om la om.Unele persoane sunt fericite când acumulează bogăţii materiale,altele cred că sunt fericite,dacă au prieteni,dacă sunt respectaţi şi au un statut social de invidiat.Pentru mulţi fericirea înseamnă a iubi şi a fi iubiţi,a avea o familie unită şi a şti că există cineva cu care işi împart bucuriile,tristeţiile,visurile şi speranţele.Noi nu ştim ce-l face fericit pe un anumit om şi ce-l face fericit pe altul.Nu există o noţiu

ODĂ IUBIRII

Când te-am întâlnit pe tine,am simţit că păşesc în anotimpul dragostei.Am perceput o subtilă şi stranie energie ce mi-a dat fiori în tot trupul.Deodată,inima,pasăre frântă a prins aripi.Ne-au crescut aripi de dragoste să ajungem până la cer...tărâm de beatitudine şi libere trăiri.Vom prinde aripile dragostei doar dacă dorul şi visul se întâlnesc în noi.Dorul de pământ,de cer,de viaţă şi visul scăldat de roua gândurilor pure din zorii dimineţilor liniştite. În tine e parfumul unic al florilor de mai ce mi-a îmbătat inima pe vecie.Eşti vântul invizibil ce străbaţi neobosit universul fiinţei mele.Îmi atingi ploapele uşor,în fiecare seară,cu atingerea discretă şi blândă a dragostei.Eşti ciripitul vesel al păsărelelor pe care inima mea îl aude în fiecare dimineaţă.Eşti amurgul visurilor dureroase care s-au hrănit cu amintiri cenuşii şi răsăritul aurolat de speranţă din dimineţile calde de vară. Eşti cea mai de preţ clipă ce Dumnezeu mi-o îngăduie s-o trăiesc.Eşti oda iubirii pe care inima m

ARTA DE A SCRIE

Am învăţat că boala poate fi îndrumătorul perfect spre calea divină,un îndrumător care te ajută să te descoperi pe tine însăţi,eul lăuntric.Visul de a dansa,de a fi o balerină,se îndepărta tot mai mult de mine.Era ca un soare ce se pierdea în asfinţit.Eram ca o pasăre cu aripile rănite.Trebuia să renunţ la acest vis,trebuia să-mi redirecţionez aspiraţiile.Dumnezeu a avut alt plan cu mine.Mi-a dat alt vis pe care să-l transpun în realitate-acela de a crea şi de a preda. Mi-am dorit sa fac o facultate.Însă cei din jurul meu nu m-au încurajat în acest sens,spunându-mi că nu are rost în situaţia mea,că e mult prea greu şi „de ce să mă chinui”,conform spuselor lor.Eu nu am vrut să renunţ la acest vis deoarece sunt de părere că trebuie să-ţi urmezi visurile în care crezi până la marginea pământului daca este nevoie.Iar verbul „a renunţa” nu m-a caracterizat niciodată ci verbul”a lupta” m-a incitat întotdeauna să-i descopăr înţelesul.Mi-am amintit cuvintele pline de forţă ale latinilor care s

BUCURIA DE A CREA

Astăzi m-am trezit cu mult chef de viaţă.De cum am mijit ochii,m-au întâmpinat cu iubire un mănunchi de raze voioase,alintându-mă şi soptindu-mi"Bună dimineaţă,pământeano!".Eu le-am răspuns la salut,cu un căscat larg şi un zâmbet generos ce-mi lumina chipul adormit pe care se reflecta atingerea jucăuşă a razelor de soare. În aerul camerei se simţea o mireasmă încântătoare ce venea din partea unui buchet de lăcrămioare gingaşe,vrând parcă să mă întâmpine şi ele în ceasul dimineţii în limbajul lor caracteristic.În acele clipe,m-am îndreptat spre ele,le-am atins suav şi mi-am ascuns faţa printre bobiţele albe,ca nişte lacrimi de cristal ce parcă scânteiau in lumina camerei.Parfumul lor ameţitor îmi răcorea pur şi simplu sufletul,umplându-mi fiinţa de beatitudinea şi tinereţea primăverii. Mi se părea că soarele era mai strălucitor,trilul păsărelelor mai melodios,iarba mai verde şi pomii îmbrăcaţi mai fastuos în nuanţe pronunţate de alb şi roz,însenindu-mi privirea.Cerul era un la