Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 25 octombrie 2012

Vis de toamnă

Un soare cald muiat în dragoste îmi ţine în braţe sufletul... Azi imi miroase a linişte, a vis, a toamnă... simt bucuria de a mă regăsi pe mine, de a te simţi pe tine, mai profund, mai aproape. Iubirea nu se măsoară în ore, în kilometri, ci în sentimente, zâmbete, atingeri, regăsiri...  Eu cred ca orice om exista prin ceea ce trăieşte şi rămâne în sufletul celorlalţi prin ceea ce transmite. O viaţa pe care o trăieşti doar pentru tine nu are valoare. Atunci când sufletul ţi-l dăruieşti pentru bucuria celuilalt , te simţi cu adevărat împlinit! Am primit de Sus, un talent... viaţa m-a învăţat să nu-l irosesc, ci trebuie să-l folosesc cât mai bine, pentru a mă împlini ca om aici pe pământ. De multe ori am fost la pământ, însă de fiecare dată m-am ridicat mai puternică, ştiind ca nu sunt singură în lupta dură a vieţii. Cineva Acolo Sus îmi numără lacrimile, paşii, îmi cunoaşte fiecare efort, renunţare, sacrificiu. Asta îmi da putere de a merge mai departe... Inima nu a dorit niciodată să ingenuncheze în faţa durerii. E nevoie să crezi în tine şi în Dumnezeu. Viaţa, de multe ori doreşte să te picteze în culorile închise ale deznădejdii, frustrării, apatiei, îndoielilor, culpabilizării şi renunţării. Important e să-ţi aduci în suflet culorile frumoase ale dragostei, speranţei, credinţei, găsind motivaţie şi frumuseţe în lucrurile mărunte, simple ale vieţii. Să ştii să iubeşti fără motiv şi fără bariere este arta vieţii, pe care am descoperit-o de curând. Fericirea celuilalt sa fie fericirea ta. Lacrimile celuilalt sa le porţi în suflet, iar zâmbetele lui să le împrumuţi pe chip. Atunci când porţi durerea altcuiva în inimă, te poţi numi Om, chipul lui Dumnezeu.  Sufletul meu are amprenta unei vieţii trăită în dragoste. E unic prin fiecare lacrimă, zâmbet, vis... Ce pot să mai spun? Doar atât:  - Ce bine că sunt! Doamne, mulţumesc pentru miracolul de "a simţi"!  Vă dăruiesc cel mai recent videoclip "Vis de toamnă" Toamna să vă fie vis cu parfum de iubire!

marți, 16 octombrie 2012

Un octombrie ce miroase a visuri coapte

Vineri, 12 octombrie, o zi de toamnă cu raze cuminţi, cu un cer înseninat de gândurile mele, cu nori pictaţi în nuanţele melancoliei, cu frunze ruginite şi hoinare ce zboară cu vântul, ca într-un vals de Chopin. Pentru mulţi e un octombrie normal, pentru mine e unul mai special... nu vremea îl face aşa, ci inima mea care zburdă de nerăbdare... Un octombrie mai luminos şi plin de culoare ce miroase a linişte, a fericire, a aşteptare, a visuri coapte în lumina primăverii. Copilul bond cu ochii de lumină, căruia i se spunea Nichita Stănescu sau Ana Blandiana, acum trăieşte momentul confirmării în poezie... Sunt o poetă, o persoană îndrăgostită de cuvânt, de primăvară, de trandafiri, de stele, de liliac, de cer, de păsări, de fluturi,de suflet, de toamnă, de... Viaţă! După lansarea cărţii "Ploaie de gânduri", a venit momentul prezentării ei. A fost chiar o ploaie de gânduri ce mi-a picurat în suflet bucuria de "a fi". Prezentarea a ieşit aşa cum mi-am dorit. Speech-ul a iesit impecabil, am lăsat câte o lacrimă şi un zâmbet în ochii fiecăruia.:) Flori, îmbrăţişări, dar ceea ce e mai important e faptul că laşi ceva în sufletul oamenilor... bucuria de a fi apreciat nu se compara şi nu se poate explica în cuvinte... Am vrut în paginile cărţii să-mi exprim dragostea pentru lucrurile simple, pe care mulţi oameni au uitat să le aprecieze şi să se bucure de ele, cum ar fi: mirosul proaspăt al ploii, firele de iarbă care se înclină bucuroase în faţa vântului, ce le alintă cu şoapte dulci, un apus muiat în aur, păsări care se avântă cu cerul în dansul bucuriei, parfumul îmbătător al florilor - nestemate ale gingăşiei-, roua din zori, cerul încărcat de stele, frunzele arămii care valsează toamna etc. Toate aceste lucruri fireşti le traduc prin fericire... Am vrut să învăţ oamenii să le fie "sete de alb", să simtă în alb aşa cum eu o fac, ca ei să ştie să ofere un "trandafir înroşit în iubire" celor dragi. Ca ei să caute "pe scări de vise", "taina iubirii", furând stele. Să simtă cum le "ninge la fereastra" sufletului cu "flori de cer", să le fie "dor de primăvară", să simtă "dulcea nostalgie" şi "mugurii copilăriei"... "Să găsească fericirea în efemeritatea clipelor", alegând iubirea. In ziua prezentarii, am cunoscut oameni frumosi, calzi, modeşti şi buni care m-au învăţat valoare sufletului... am experimentat emoţia de a fi Om. Asta mă stimulează să continui să creez, din dragoste de oameni şi de frumos.



marți, 9 octombrie 2012

Prezentare de carte

Sunt bucuroasă să împărtăşesc cu voi un eveniment frumos din viaţa mea. După lansarea cărţii mele "Ploaie de gânduri", în martie, a venit acum momentul prezentării ei. În cadrul programului, va avea loc şi descrierea cărţii "În ţinutul îngerilor de culoare", de prof. dr. Alexandru Ionescu. Voi ţine un speech în care îmi voi descrie cartea, arătând ce înseamnă pentru mine iubirea de cuvânt- iubirea de viaţă... Mi s-a împlinit un vis(publicarea cărţii), pe care l-am ţesut zi de zi cu firele speranţei şi îmi lasă acum în suflet, bucuria de „a fi”. „Ploaie de gânduri” conţine două părţi: poezii (Lacrimi de înger) şi proză (Poemele sufletului). Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare... Scrisul reprezintă dreptul sufletului meu de a respira. Sper ca vineri, 12 octombrie să fie o zi de neuitat! Afis - Babeni

miercuri, 3 octombrie 2012

Lacrimă de toamnă



Te caut, toamnă!
Unde te-ai ascuns?
Prin ce colţ de suflet rătăceşti?
Ai lăcrimat uşor,
mi-ai răvăşit gândurile
şi nu mai ştiu dacă
acest timp de dragoste
plânge pentru noi doi…
Vântul ţi-a şters lacrima,
în care ai cules cer şi pământ,
duci departe visul meu,
dincolo de copaci,
undeva, unde liniştea ta
îmi vorbeşte numai mie.
Frunzele obosite de viaţă
cad cu resemnare…
le privesc zborul diafan
şi surâd în mine tăceri
înfrigurate de dorul tău…
Te simt mai aproape,
în toamna asta!
Dragule, când tu nu-mi vorbeşti
toamna îmi povesteşte
cum paşii tăi se aud
pe aleile dragostei
pierdute în uitare.
Se scutură în sufletul meu,
o frunză neştiută de tine
     … este lacrima toamnei.