În valuri de iubire mă arunc, lacrimi de soare îmi zvântă visurile în care plouă cu dor. Mă înec în ale tale dezmierdări ce prefac-n jar, triste regrete. Opreşte, cu privirea-ţi colorată în nuanţele apusului din Rai, clipa crudă ce iute se grăbeşte, gonind prin clepsidra de iluzii, să mă lase să gust nemărginirea, ce are parfumul săruturilor tale, să simt atingerea gândurilor tale din dimineţile fierbinţi de vară. Iubite, simţi cum sufletele noastre dansează pe melodia tainelor vieţii, care sparge stânca tăcerii de ieri? Vreau ca noi, să amăgim timpul hain cu un vis ţesut, cu fire de suflet albastru, sa prindem aripile veşniciei în zborul liber al dragostei. Autor: Lavinia Elena Niculicea .