Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2014

Valuri de iubire

În valuri de iubire mă arunc, lacrimi de soare îmi zvântă visurile în care plouă cu dor. Mă înec în ale tale dezmierdări ce prefac-n jar, triste regrete. Opreşte, cu privirea-ţi colorată în nuanţele apusului din Rai, clipa crudă ce iute se grăbeşte, gonind prin clepsidra de iluzii, să mă lase să gust nemărginirea, ce are parfumul săruturilor tale, să simt atingerea gândurilor tale din dimineţile fierbinţi de vară. Iubite, simţi cum sufletele noastre dansează pe melodia tainelor vieţii, care sparge stânca tăcerii de ieri? Vreau ca noi, să amăgim timpul hain cu un vis ţesut, cu fire de suflet albastru, sa prindem aripile veşniciei în zborul liber al dragostei. Autor:    Lavinia Elena Niculicea .

Lasă-mă să-ţi fiu

Lasă-mă să-ţi fiu lumină, să te trezesc de dimineaţă ochii să-ţi umplu cu speranţă ne vom ridica visul din ruină… Lasă-mă să-ţi fiu ploaie darnică să-ţi ud toţi trandafirii din vise înflori-vor sub pleoapele închise veri interzise… Sunt lacrimă veşnică! Lasă-mă să-ţi fiu stea căzătoare, să mă ascund la tine-n gând, pe nimic, cerul să nu-l mai vând îţi voi împlini dorinţa arzătoare. Lasă-mă, să fiu a ta jumătate, ruptă din file nescrise de poveste doar iubind, sufletul se întregeşte, - Cine te mai vrea, singurătate? Lasă-mă să-ţi fiu cuvânt nerostit născut în adâncimile celeste, de mă vei scrie, aripi-ţi vor creşte - un zbor de dragoste la asfinţit. 20.06.2014 Lavinia Niculicea

Stropi de visare...

Plouă neîntrerupt... Parcă zăgazurile cerului s-au rupt. Stau şi privesc pe fereastra spectacolul ploii. Ploaia mă face conştientă de a privi mai mult în interior, de a-mi acorda timp pentru a fi cu mine,a mă cunoaşte şi a mă înţelege, de a aprecia fiecare clipă aşa cum vine... Stropi de visare, de linişte, de acceptare trec prin mine. Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei. Reali zez că ploile de vara sunt scurte asemenea unor săruturi fugare pe care cerul le dă pământului umezit de un dor adânc. Mai realizez, că aşa cum Natura are nevoie nu doar de soare, ci şi de ploaie, şi noi, oamenii avem parte de ploi şi furtuni sufleteşti, pentru a ne trezi şi a ne face să preţuim soarele, seninul din privirea vieţii, care apar mai puternic pe cerul nostru. Suntem puternici, atunci când cădem şi ne ridicăm mereu, mai dornici de a merge mai departe, nu atunci când nu cădem niciodată. Dacă nu am cădea, nu am aprecia cum e să te înalţi, dacă nu ar ploua, nu am şti să ne bucură

Viaţa cu nori si soare...

Viaţa aduce nori cu ploaie şi soare arzător, câteodată şi un curcubeu, ca noi să înţelegem că viaţa înseamnă bucurii si dezamăgiri, lacrimi şi surâsuri, visuri împlinite sau nu, gânduri pozitive, iubiri dăruite şi prietenii pierdute, lucruri mărunte în care descoperim bucuria de simţi. Viata ne învaţă cum e să fii învingător şi învins, slab şi puternic, fericit şi dezamăgit... Cu bune şi cu rele, viata se conjugă la prezent. O zi, cu soare, in care să preţuiţi viaţa, oamenii şi tot ce vă faceţi să vibraţi frumos! Lavinia Niculicea ,

Trandafirul

Trandafir, cu genele întoarse spre cer, Laşi să te culeagă fluturele, omul, Parfumul tău e un nedezlegat mister Cine te miroase, uită de tot răul… Trandafir, cu buzele sărutate de îngeri, Ascunzi în căuşul palmelor, lumina. Ne porţi pe aripa amorului de ieri… Că eşti trecător, oare a cui e vina? Trandafir, cu zumzet de albine-n urechi, Ochii înlăcrimaţi îi înalţi spre soare, Ţi-ai agăţat de gât o salbă de stele perechi Cine e ca tine? Floare cufundată-n visare. Trandafir, spălat de gândurile dimineţii, Pictat în asfinţitul roşu sau în albastrul visului Te scuturi iute pe aleile neuitate ale vieţii.. Eşti rege printre flori, dar te supui umil timpului! 5.06.2014 Lavinia Elena Niculicea  -  

Dacă nu ar fi iubirea

Dacă nu ar fi iubirea, Oamenii ar fi săraci. Inutilă le-ar fi dăruirea. Ei - nişte filantropi posaci! Dacă nu ar fi iubirea, Florile nu ar putea zâmbi, Nu ar simţi sărutarea, Fluturilor, amanţi zglobii. Dacă nu ar fi iubirea, Păsările nu ar zbura, Nu ar mai cuprinde zarea, Pământul nu l-ar cutreiera. Dacă nu ar fi iubirea, Iarba-n câmp n-ar înverzi Macii nu ne-ar încânta privirea Dorul de cer ar flămânzi. Dacă nu ar fi iubirea Valul nu ar mai îmbrăţişa Stânca, ţărmul, marea… Pescăruşii nu şi-ar găsi casa. Dacă nu ar fi iubirea, Trandafirii n-ar avea parfum Şi-ar pierde din obraji culoarea În petale ar ascunde zbucium. Dacă nu ar fi iubirea, Lumea întreagă s-ar nărui N-ar cunoaşte mântuirea Fiorul exaltat de a dărui. Dacă nu ar fi iubirea, Îngerii, căzând ar lăcrima, Tristă le-ar mai fi slujirea Cerul tot s-ar deprima. Dacă nu ar fi iubirea, Dumnezeu ar inventa-o… Chiar de ar fi rea omenirea, Fericirea în dar, le-ar da-o. 3.06.2014 Lavinia Niculicea

Copilăria - inima tuturor vârstelor

Ziua de 1 iunie, Ziua Internaţională a copiiilor din lumea întreagă mă duce cu gândul la anii copilăriei mele , încep să retrăiesc visul, jocul, râsul, bucuriile şi poveştile vârstei de aur.            Copilăria este o temă pe care am inserat-o destul de des în scrierile mele şi asta pentru că ea este o perioadă plăcută plină de zâmbete şi mister… un şuvoi limpede de inspiraţie, de lumină, care izvorăşte din adâncurile fiinţei şi face să îmi potolească setea pentru frumos, pentru candoare şi perfecţiune, atunci când am ajuns la maturitate. Copilăria a reprezentat pentru mine, o lume minunată, de poveste, unde am cunoscut fericirea, iubirea, încrederea şi speranţa. Când începe şi când se termină copilăria? E greu de răspuns la această întrebare. Observ că ne trezim adulţi, într-o bună zi, fără să ne dăm seama când am crescut şi cum timpul a trecut peste noi. Amintirile de când eram copii liberi, visători, jucăuşi, rămân cu noi. Îmi revin în minte, imagini de acum 20 de ani care