Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 24 iunie 2014

Valuri de iubire


În valuri de iubire mă arunc,
lacrimi de soare îmi zvântă
visurile în care plouă cu dor.
Mă înec în ale tale dezmierdări
ce prefac-n jar, triste regrete.
Opreşte, cu privirea-ţi colorată
în nuanţele apusului din Rai,
clipa crudă ce iute se grăbeşte,
gonind prin clepsidra de iluzii,
să mă lase să gust nemărginirea,
ce are parfumul săruturilor tale,
să simt atingerea gândurilor tale
din dimineţile fierbinţi de vară.
Iubite, simţi cum sufletele noastre
dansează pe melodia tainelor vieţii,
care sparge stânca tăcerii de ieri?
Vreau ca noi, să amăgim timpul hain
cu un vis ţesut, cu fire de suflet albastru,
sa prindem aripile veşniciei
în zborul liber al dragostei.

Autor: 
 Lavinia Elena Niculicea.


sâmbătă, 21 iunie 2014

Lasă-mă să-ţi fiu



Lasă-mă să-ţi fiu lumină,
să te trezesc de dimineaţă
ochii să-ţi umplu cu speranţă
ne vom ridica visul din ruină…

Lasă-mă să-ţi fiu ploaie darnică
să-ţi ud toţi trandafirii din vise
înflori-vor sub pleoapele închise
veri interzise… Sunt lacrimă veşnică!

Lasă-mă să-ţi fiu stea căzătoare,
să mă ascund la tine-n gând,
pe nimic, cerul să nu-l mai vând
îţi voi împlini dorinţa arzătoare.

Lasă-mă, să fiu a ta jumătate,
ruptă din file nescrise de poveste
doar iubind, sufletul se întregeşte,
- Cine te mai vrea, singurătate?

Lasă-mă să-ţi fiu cuvânt nerostit
născut în adâncimile celeste,
de mă vei scrie, aripi-ţi vor creşte -
un zbor de dragoste la asfinţit.

20.06.2014

Lavinia Niculicea

joi, 19 iunie 2014

Stropi de visare...


Plouă neîntrerupt... Parcă zăgazurile cerului s-au rupt. Stau şi privesc pe fereastra spectacolul ploii. Ploaia mă face conştientă de a privi mai mult în interior, de a-mi acorda timp pentru a fi cu mine,a mă cunoaşte şi a mă înţelege, de a aprecia fiecare clipă aşa cum vine... Stropi de visare, de linişte, de acceptare trec prin mine.
Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei. Realizez că ploile de vara sunt scurte asemenea unor săruturi fugare pe care cerul le dă pământului umezit de un dor adânc. Mai realizez, că aşa cum Natura are nevoie nu doar de soare, ci şi de ploaie, şi noi, oamenii avem parte de ploi şi furtuni sufleteşti, pentru a ne trezi şi a ne face să preţuim soarele, seninul din privirea vieţii, care apar mai puternic pe cerul nostru. Suntem puternici, atunci când cădem şi ne ridicăm mereu, mai dornici de a merge mai departe, nu atunci când nu cădem niciodată. Dacă nu am cădea, nu am aprecia cum e să te înalţi, dacă nu ar ploua, nu am şti să ne bucurăm de soare... Dacă nu am pierde, nu am preţui câştigul, dacă nu am fi înfrânţi, nu am şti să ne bucurăm de victorie, iar dacă nu am iubi, nu am şti cât valorează un om, o clipă, o viaţă…
În timp ce aşteptăm razele de soare să ne scalde anotimpurile existenţei, să privim ploaia, să ne lăsăm mângâiaţi de ea.

19.06.2014


Autor: Lavinia Elena Niculicea


marți, 17 iunie 2014

Viaţa cu nori si soare...


Viaţa aduce nori cu ploaie şi soare arzător, câteodată şi un curcubeu, ca noi să înţelegem că viaţa înseamnă bucurii si dezamăgiri, lacrimi şi surâsuri, visuri împlinite sau nu, gânduri pozitive, iubiri dăruite şi prietenii pierdute, lucruri mărunte în care descoperim bucuria de simţi. Viata ne învaţă cum e să fii învingător şi învins, slab şi puternic, fericit şi dezamăgit... Cu bune şi cu rele, viata se conjugă la prezent.
O zi, cu soare, in care să preţuiţi viaţa, oamenii şi tot ce vă faceţi să vibraţi frumos!

Lavinia Niculicea,

joi, 5 iunie 2014

Trandafirul


Trandafir, cu genele întoarse spre cer,
Laşi să te culeagă fluturele, omul,
Parfumul tău e un nedezlegat mister
Cine te miroase, uită de tot răul…

Trandafir, cu buzele sărutate de îngeri,
Ascunzi în căuşul palmelor, lumina.
Ne porţi pe aripa amorului de ieri…
Că eşti trecător, oare a cui e vina?

Trandafir, cu zumzet de albine-n urechi,
Ochii înlăcrimaţi îi înalţi spre soare,
Ţi-ai agăţat de gât o salbă de stele perechi
Cine e ca tine? Floare cufundată-n visare.

Trandafir, spălat de gândurile dimineţii,
Pictat în asfinţitul roşu sau în albastrul visului
Te scuturi iute pe aleile neuitate ale vieţii..
Eşti rege printre flori, dar te supui umil timpului!

5.06.2014

Lavinia Elena Niculicea




 -
 

marți, 3 iunie 2014

Dacă nu ar fi iubirea


Dacă nu ar fi iubirea,
Oamenii ar fi săraci.
Inutilă le-ar fi dăruirea.

Ei - nişte filantropi posaci!

Dacă nu ar fi iubirea,
Florile nu ar putea zâmbi,
Nu ar simţi sărutarea,
Fluturilor, amanţi zglobii.

Dacă nu ar fi iubirea,
Păsările nu ar zbura,
Nu ar mai cuprinde zarea,
Pământul nu l-ar cutreiera.

Dacă nu ar fi iubirea,
Iarba-n câmp n-ar înverzi
Macii nu ne-ar încânta privirea
Dorul de cer ar flămânzi.

Dacă nu ar fi iubirea
Valul nu ar mai îmbrăţişa
Stânca, ţărmul, marea…
Pescăruşii nu şi-ar găsi casa.

Dacă nu ar fi iubirea,
Trandafirii n-ar avea parfum
Şi-ar pierde din obraji culoarea
În petale ar ascunde zbucium.

Dacă nu ar fi iubirea,
Lumea întreagă s-ar nărui
N-ar cunoaşte mântuirea
Fiorul exaltat de a dărui.

Dacă nu ar fi iubirea,
Îngerii, căzând ar lăcrima,
Tristă le-ar mai fi slujirea
Cerul tot s-ar deprima.

Dacă nu ar fi iubirea,
Dumnezeu ar inventa-o…
Chiar de ar fi rea omenirea,
Fericirea în dar, le-ar da-o.

3.06.2014


Lavinia Niculicea




duminică, 1 iunie 2014

Copilăria - inima tuturor vârstelor

Ziua de 1 iunie, Ziua Internaţională a copiiilor din lumea întreagă mă duce cu gândul la anii copilăriei mele ,încep să retrăiesc visul, jocul, râsul, bucuriile şi poveştile vârstei de aur.          
Copilăria este o temă pe care am inserat-o destul de des în scrierile mele şi asta pentru că ea este o perioadă plăcută plină de zâmbete şi mister… un şuvoi limpede de inspiraţie, de lumină, care izvorăşte din adâncurile fiinţei şi face să îmi potolească setea pentru frumos, pentru candoare şi perfecţiune, atunci când am ajuns la maturitate. Copilăria a reprezentat pentru mine, o lume minunată, de poveste, unde am cunoscut fericirea, iubirea, încrederea şi speranţa. Când începe şi când se termină copilăria? E greu de răspuns la această întrebare. Observ că ne trezim adulţi, într-o bună zi, fără să ne dăm seama când am crescut şi cum timpul a trecut peste noi. Amintirile de când eram copii liberi, visători, jucăuşi, rămân cu noi.
Îmi revin în minte, imagini de acum 20 de ani care mă binedispun... revăd chipuri zâmbitoare de copii, dornici de a descoperi fiecare lucru, de a sorbi pe nerăsuflate dulceaţa clipelor… simt acel paradis, numit copilărie pe care întraga viaţă încercăm să-l redescoperim. Însă, descopăr că lumea nu stă pe loc, ea evoluează şi împreună cu ea şi noi. Chiar dacă nu mai putem rămâne copii fizic, şi e de preferat ca lucrurile să fie aşa, putem lasa ca copilul din noi, ascuns în labirintul sufletului, să-şi facă simţită prezenţa. Observ cum un copil se bucură şi se emoţionează din orice. Se bucură când cineva îi zâmbeşte, când îl bagă în seamă şi îl ia în braţe. Sunt lucruri banale, pe care noi oamenii mari le considerăm lipsite de importanţă. Dar oare, noi mai ştim să ne bucurăm, să avem o atitudine pozitivă şi să nu renunţăm cu uşurinţă la lucrurile în care credem? Mai ştim să zâmbim din inimă?
Poate că viaţa complicată de azi în care ridicolul, nesimţirea şi indiferenţa ne ucid visurile, ne obligă să adoptăm o altă atitudine şi să ne lăsăm prinşi în vârtejul lucrurilor materiale, crezând că totul se învârte în jurul banilor, a puterii şi a fastului, uitând cât de scurtă şi fragilă este existenţa noastră…
Să nu uităm că esenţa copilăriei nu dispare niciodată din noi, doar o acoperim cu mirajul acestei lumi materiale, consumiste care ne duce într-un punct în care nu mai ştim cine suntem şi după ce alergăm. Constat că majoritatea doresc să se conjuge cu “a avea”… a avea din ce în ce mai mulţi bani, lucruri, a avea faimă, autoritate, a avea una şi alta etc. Sunt din ce în ce mai puţini oameni care îşi conştientizează nevoile sufletui, dorind să se conjuge cu a fi… a fi inteligent, a fi bun, a fi iubitor, a fi generos, a fi iertator, a fi recunoscător etc. Cred că o persoană care a ajuns să se cunoască pe sine, va combina “a avea” şi “a fi”, astfel încât balanţă să incline spre a fi…Om.
Oamenii de azi renunţă atât de mult la principii, pentru nişte idealuri mici, pentru a strânge cât mai mult, uitând că nu situaţia economică ne deosebeşte unul de celălalt, ci calitatea morala, caracterul…
Inima noastră nu va cunoaşte ridul timpului, dacă vom păstra uşa sufletului deschisă către copilărie. Închei cu un citat frumos:
“Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.” Giacomo Leopardi

Autor: Lavinia Elena Niculicea