Fluturi cu aripi arse

Nu mai ştim să răscumpărăm adevărul
din ghearele lăcomiei. Dăm vina pe nenoroc!
Tinerii ne sunt fluturi cu aripile arse-n foc.
Acum în palme, îi poartă numai Cerul.

Doamne, lacrimile noastre cad ca frunzele
veştejite de reproşuri şi de a nopţii vină.
Înghiţim fum de iluzii. Unde se duce a Ta lumină?
A rămas din acest iad, doar tăceri ce ne ard buzele.

Nu vrem şi nu ştim a învăţă din trecut,
să schimbăm decorul acestui trist anotimp.
Muguri de vise să crească peste ce s-a petrecut,

să culegem zâmbetele din copacul unui mâine.

Pe crengile lui azi încă se mai văd cicatrici

Din ele, păsări de foc vor ciuguli a vieţii pâine.

Poem publicat in Confluenţe Literare... http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1446473671.html

P. S. Acest sonet îl închin celor care au avut de suferit din această tragedie, pe care i-am numit "fluturi cu aripi arse...". Unii din ei au zburat spre florile veşnciei. Cei care au rămas, se zbat şi se luptă să şi-le vindece pentru a putea din nou zbura pe acest pământ când mai negru, când mai verde... Noi toţi să alegem să fim (un) Colectiv, doar aşa vom aduce din nou în suflete anotimpuri mai frumoase.

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 31 octombrie 2015)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Citiți mai multe

SPERANŢA, CREDINŢA ŞI IUBIREA

Am conştientizat că pentru a reuşi în viaţă sunt necesari doi factori:voinţa şi motivaţia. Prin negura ce se aşternuse pe poteca vieţii mele, am reuşit să găsesc clipa înfăşurată în lumină ce m-a ajutat să-mi regăsesc sinele. Cel mai frumos lucru la noi, oamenii, este capacitatea de a iubi.Şi aceasta ne spune ceva despre Dumnezeu. Apostolul Ioan în Sfănta Scriptură spune: ”Dumnezeu este Iubire”. Iubim pentru că Dumnezeu iubeşte. Dumnezeu mi-a dat forţa de lupta , dorinţa de a trăi şi de a deveni un om mai bun. Cât de importantă este speranţa în viaţa unei persoane. Ea este ca o ancoră pentru sufletele noastre în timpul furtunilor, ce nu lasă ca corabia vieţii noastre să se scufunde.Pot spune că am o speranţă ce este bine ancorată pe solul divin, iar ea nu este ceva iluzoriu, o utopie ci este un element esenţial în lupta vieţii. Un alt element esenţial este credinţa. Fără credinţă este cu neputinţă să-I placem lui Dumnezeu. Fără credinţă rămânem pe o treaptă inferioară, la stadi

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog