Lavi en rose

îmi iau pe dos sentimentele mi se lipește de buze zâmbetul (im)perfect al toamnei devin trăire de cristal sau de sticlă mată iau forma timpului investit în banca tristeților sau a bucuriilor uneori pierdut la ruleta himerelor garantate 100% sunt memoria unui Vis @  Lavinia Elena Niculicea

Aleg să prețuiesc clipa, să iubesc frumosul, să dăruiesc... Aleg Poezia! viața-i un sens giratoriu unde speranța are prioritate fără GPS cu o emoție hoinară deszăpezesc drumul către Rai mi se face dor de mine însămi inventez noi planete de simțire în jurul universurilor paralele în centrul cărora respiră licurici – felinare la fereastra nopții cu o perpetuă bătaie de aripi stele au curaj să se învârte cu o rotaţie completă – dor curbat spre cer gravitaţia s-a oprit la acest feeling: ești poezie! Versuri:  Lavinia Elena Niculicea

,, Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât  bunătatea ” spunea marele compozitor Ludwig van  Beethoven . Azi, 13 noiembrie este Ziua Internaţională a Bunătăţii (Bunăvoinţei). Eu cred că ar trebui să celebrăm bunătatea în fiecare clipă, nu e nevoie de o zi specială  pentru a fi buni. Nu e nevoie de gesturi măreţe… Putem face lucruri mărunte, dar în spiritul iubirii. Cât de multă dragoste punem într-un lucru, ne arată cât de mărinimoase ne sunt inimile. Putem pur şi simplu să dăruim un zâmbet cuiva care e trist, să spunem un cuvânt bun, să facem o faptă frumoasă... Pe mine, bunătatea la un om mă dezarmează şi mă cucereşte instantaneu. Oamenii buni sunt cei mai frumoşi oameni. Au o lumină aparte-n privire şi un dor adânc în inimă...  A fi bun cu adevărat înseamnă să nu-ţi negociezi principiile, sentimentele, ci să îţi expui inima aşa cum e ea: cu vulnerabilităţi, cu greşeli, cu cârpituri pe ici, pe acolo, însă cu dorinţa de a o împărţi cu alţii, de a lăsa ca nuditatea ei

Clipa – haină descusută de-un nor, O cos cu fir țesut de jocul unui copil, Mirarea mi-e verde, și doru-i fragil. Să pot fugări stele-n Ajun mi-e dor... Mama să-mi mângâie gândul în zori C-o poveste rostită de priviri dragi, Să mă colinde minuni cu iz de fragi, La masa fericirii să cinăm de Sărbători. Lumina din flori sufletului o amanetez, Să nu mai opresc la semaforul durerii. C-o aripă de future primăveri brăzdez, Și gust din miezul unei toamne târzii… Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 11.11.2019

aștept ploaia de la five o'clock să servesc o melancolie ruginie - renunțare dulce-amară servită dintr-o ceașcă intactă precum amintirea mamei un porumbel voiajor a decis să-mi țină companie într-o vineri ploioasă să-mi povestească despre cum se iubește în cer, cum a făcut un salt pe Lună nefotografiat de paparazzi și cum să învăț să fac acrobații pe firul întins al clipei ude fără teamă că gravitația m-ar putea ucide zăresc în irisul violet al toamnei o lacrimă de miere mă lupt cu fluturii nopții pentru a o avea are gustul unei vieți adunată-n vers. Versuri:  Lavinia Elena Niculicea , 8 noiembrie 2019

soarele grăbit nu se oprește pe banca înserării în parcul în care m-a lăsat castanii își fumează ultimul vis frunzele au rău de înălțime și cad pe gândurile mele. mă iscălesc pe pielea toamnei cu tăceri ruginii... Versuri:  Lavinia Elena Niculicea

toate magazinele ce vând fericire sunt închise în weekend astept Black Friday să cumpăr emoții la superofertă în toate limbile să înțeleg poveștile cu zâne și feți frumoși încă neașternute pe hârtie mă uit la data de expirare să știu ce vis consum mai întâi am înțeles că noi singuri trebuie să ne confecționăm fericirea ciopărțind clipele de singurătate după mărimea inimii noastre @ Lavinia Elena Niculicea

Privesc Cerul. Știu că acolo Sus există Cineva care are grija de mine. Cerul plin de nori este străpuns încet de o rază de lumină... Important este s-o recunoști. Mă așez pe marginea unui surâs ruginiu de toamnă și plantez visuri. Poate vor înflori în alt anotimp, unul în care sentimentele se regenerează la fiecare ploaie târzie. În ochii apusului citesc că răsăritul va veni din nou, luându-mi de pe umeri norii încărcați de gri. În văile inimii, se va tolăni lumina pe un sezl ong. Enigmatică și tăcută, îmi va aminti că soarele apare în fiecare zi, e de serviciu mereu pentru a-mi deschide iar ochii spre lume. Un cârd de speranțe se plimbă sferic prin mine. Îmi doresc să uite de țările calde și să-și facă cuib în inima mea pentru totdeauna. Pe măsura visurilor mele, să-și întindă aripile. Clipele fericite devin păsări rare, pe care nu le pot îmblânzi, doar privi pe întinderea albastră a timpului. Frunzele grăbite mă iau de mână și mă poartă pe aleile toamnei, ce-și cântă rapsodia bo

Fac inventarul unui amurg, Și pasul lunii calcă apăsat, Prin vene, clipe ruginii curg, În ochii mei s-a înnoptat. Frunzele îmi cântă sonate, Felinarele sunt palide și nude. Stelele chicotesc rușinate Dorurile îmi umblă zălude. E sâmbătă, e liber la toamnă. Serviți un pahar de poezie? Încă o ploaie mai toarnă, În mine e foșnet de melancolie!… Chiar dacă speranțele ies lipsă, Voi compensa cu fior de poezie. Să nu mai fie nicio tristă eclipsă, Cu lumină să ni se facă transfuzie. E sâmbătă, e liber la toamne. La vise, nopțile să ne condamne!

cerul importă îngeri cu aripi strivite, părinţii cer extinctoare să-şi stingă durerea prin nopțile făcute scrum lacrimi incandescente biciuie umbrele orașului spălându-le obrazul plin de cicatrici atomii binelui se dezintegrează, o gravitație artificială îi ține laolaltă moartea nu dă preaviz ci doar un anunț la mica publicitate pentru o garsonieră în care să odihnească trupurile jertfite pe altarul ei stirile de ultimă oră anunță că primăverile încă sunt în saloanele de aşteptare, iar noi devenim consumatori înrăiți de fake(breaking) news, să putem supraviețui. un cântec rock gravitează în jurul pământului, ar fi putut deveni hit dacă am fi învățat cum să nu murim @   Ploaie de gânduri https://www.literaturadeazi.ro/ssr/cerul-importa-ingeri?fbclid=IwAR0C5ScDbXE3vqKLhBJhqHDqO57hbDMxlYhjQM1Q-No0j0CfoQ1HdzACNJg

I-am luat din nou un interviu lui Cristian Mureşanu, absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, dar care a ales să profeseze ca jurnalist în ultimii 30 de ani. A suferit 15 ani de o boală degenerativă a discurilor intervertebrale, deşi nu a făcut niciodată efort fizic, nu a avut accidente, căzături sau lovituri în zona spatelui. Conform statisticilor, peste 50% dintre români suferă dureri de spate, care ulterior vor aduce cu sine tot felul de forme ale bolii degenerative. Până în prezent, în ciuda descoperirilor uimitoare ale medicinei, farmaceuticii şi a chirurgiei, absolut nimic nu poate vindeca această boală, dar Cristian Mureşanu a demonstrat pe propriul său corp, că vindecarea este posibilă. Mai mult decât atât, el doreşte să afle secretele din spatele acestui mecanism regenerativ, pentru a le oferi o speranţă celor rămaşi fără nicio speranţă. Lavinia Elena Niculicea: Există multe opinii legate de faptul că bolile degenerative discale ar fi corelate cu îmbătrânir

Mulțumesc prof.  Constantin Voinescu  și Editurii Hoffman, pentru Antologia ,, Cuvântul care unește". Sunt onorată să apar in paginile ei, alături de alți 79 de poeți valoroși.

Azi, de Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului, gândul îmi zboară către cei care au cunoscut fața hidoasă a acestei boli, cancerul. Cei care au supravieţuit acestei lupte crâncene cu acest temut inamic sunt puţini, dar speciali. Cunosc şi eu pe unii dintre ei. Cei mai mulţi sunt cei care au pierdut această luptă. Cei mai dragi. Cei mai speciali. Prieteni, vecini, cunoscuţi. La apogeul acestei dureri: Mama.  Sunt Oameni, care trebuie scrişi cu majuscule pe filele vieţii. O ameni care nu pot fi numiţi învinşi. În această luptă, nu sunt învingători şi înfrânţi, ci oameni care au luptat şi iubit viaţa până la capăt. Cu demnitate, cu credință, cu speranță... Viaţa m-a făcut să înţeleg că cea mai mare luptă este cu noi înşine. Şi e singura legală şi care poate fi câştigată. Celelalte lupte (cu oamenii, cu situaţiile) nu pot fi controlate şi nici nu ne creionează o aură de învingători. De multe ori, dăm o conotaţie eronată şi dramatică unor situaţii inerente de viaţă, lucruri