Viaţa e un fluture fragil, cu aripile-i frânte în spinii timpului care se mişcă agil pe cărările sinuoase ale inimii. - Omule, caută să faci ce e bine chiar de speranţele îţi sunt răpuse! - Crede mereu în ziua de mâine şi nu uita de ale tale vise…! Viaţa e curcubeul după ploaie când în zori ne iubim cu patimă. Din ochi nu vor mai curge şiroaie, ale durerii, ascunsă lacrimă… Viaţa e floare de primăvară în neliniştea vântului hoinar. Dorul ei cheamă un cânt de vioară, petalele-i ascund dulce şi amar. - Omule, preţuieşte clipa cea caducă care se înalţă spre văzduh ca un fum! - Nu lăsa iubirea prea iute să se ducă Pe al regretelor, mlăştinos drum! 19.05.2014 Lavinia Niculicea