Lavi en rose

Viaţa e un fluture fragil, cu aripile-i frânte în spinii timpului care se mişcă agil pe cărările sinuoase ale inimii. - Omule, caută să faci ce e bine chiar de speranţele îţi sunt răpuse! - Crede mereu în ziua de mâine şi nu uita de ale tale vise…! Viaţa e curcubeul după ploaie când în zori ne iubim cu patimă. Din ochi nu vor mai curge şiroaie, ale durerii, ascunsă lacrimă… Viaţa e floare de primăvară în neliniştea vântului hoinar. Dorul ei cheamă un cânt de vioară, petalele-i ascund dulce şi amar. - Omule, preţuieşte clipa cea caducă care se înalţă spre văzduh ca un fum! - Nu lăsa iubirea prea iute să se ducă Pe al regretelor, mlăştinos drum! 19.05.2014 Lavinia Niculicea

Azi, nu te mai caut…  Vreau că tu să mă afli, să vrei să mă întâlneşti  undeva între ieri şi mâine…  Să-mi asculţi cântecul dorului  ce-şi face ecou  prin pădurea de vise.  să-mi culegi lacrimile agăţate  de crengile resemnării,  să le strângi în pumni,  să rămână din ele,  esenţa unei inimi ţinută captivă  în recipientul dragostei…  Inspiră iubire, expiră nemulţumire lasă să se rostească necuvintele. în depărtările gândurilor şi hrăneşte-ţi liniştea. Paşii ni se duc alene spre cărarea  fără indicator de întoarcere.