Toamna vine în galop, un vânt de regrete îi bate în faţă. Vara îşi pierde paşii, în locurile în care ne întâlneam noi doi. Despărţirea e ecoul unei stele frânte de prea multe ploi; doar praful ei se aşterne peste amintiri… Timpul m-a legat la ochi să nu mai număr greşelile dragostei, să văd doar curcubee, pe un cer de aşteptare. Chiar dacă viaţa mi-a vândut prea multe iluzii deşarte, eu tot cumpăr pe credit un soi de fericire… Sunt naivă ca orice poet. Negociez cu Dumnezeu preţul dragostei noastre. Tot ce pot da în schimb e bucuria de a iubi.