Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2017

Mai răsare

Mai răsare-n colţ de vis,  un fir crud de poezie… Se dă în balansoarul muzelor, atingând cu tălpile primăvara. Mugurii se zburlesc de dor şi mi se agaţă de suflet – pasăre ce-şi caută zborul în râsul cerului… O, dulce primăvară, deschide-ţi ochii,  să citesc în ei catrenele luminii să mă pot plimba prin pădurile cu rouă, iar verdele să mă invite la dans… Cheamă-mă cu surâsul ghioceilor – ciocănit la poarta durerilor să le deschid cu o lacrimă, speranţa să mă îmbrăţişeze şi să-mi crească din nou rădăcini către mâine… Versurile: Lavinia E. Niculicea

Tăcere anonimă

Tăcerea-i săgeată cu vârful de dor îndreptat către mâine, Perforează înţelesul vieţii printr-o lacrimă… Inima a învăţat să tacă, iar clipele sunt pietre ce vorbesc despre noi. Buzele le leg cu o basma de vise. Prin doruri, mă nasc din nou, în acea tăcere anonimă, unde întrebările nu au grija răspunsurilor. Deodată, mă înţeapă un vis mă doare liniştea… Îl atârn de secunde, îl fixez de speranţă – un déjà vu în catacombele sufletului… (Autor: Lavinia E. Niculicea, 3 febr. 2017)