Mai răsare-n colţ de vis, un fir crud de poezie… Se dă în balansoarul muzelor, atingând cu tălpile primăvara. Mugurii se zburlesc de dor şi mi se agaţă de suflet – pasăre ce-şi caută zborul în râsul cerului… O, dulce primăvară, deschide-ţi ochii, să citesc în ei catrenele luminii să mă pot plimba prin pădurile cu rouă, iar verdele să mă invite la dans… Cheamă-mă cu surâsul ghioceilor – ciocănit la poarta durerilor să le deschid cu o lacrimă, speranţa să mă îmbrăţişeze şi să-mi crească din nou rădăcini către mâine… Versurile: Lavinia E. Niculicea