Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 31 iulie 2014

Să-ţi fie dor...


Să-ţi fie dor nebun de cineva, să-l cauţi în privirea lunii, în agitaţia mării, în nostalgia cerului... 
Să poţi înţelege cine îţi atinge clipele cu linişte, cine îţi cunoaşte dorul, cine îţi sterge lacrima şi îţi mângâie neliniştea. 
Să ştii cine contează cu adevărat în viaţa ta.
Asta se întâmplă doar când îţi priveşti în linişte sufletul...


Lavinia Niculicea



sâmbătă, 19 iulie 2014

Uită...


Uită de răni şi zâmbeşte, aşa vei arăta că eşti puternic.
Uită de ieri, aşa vei arăta că poţi trăi azi şi poţi crede în mâine.
Uită de cei ce nu te apreciază, aminteşte-ţi că cei ce te iubesc îţi oferă fericire.
Uită de tristeţe, de plâns şi dor, aminteşte-ţi că florile mereu zâmbesc muritorilor.
Uită de vânt şi ploaie, aminteşte-ţi că inima te e un soare.
Uită de nedreptăţi şi de lovituri, aminteşte-ţi că Dumnezeu e cel ce răsplăteşte.
Uită pe cei ce au uitat de tine şi aminteşte-ţi că meriţi să fii iubită.
Uită răul făcut, îmbrăţişează binele sperat şi mergi mai departe, aşa vei arăta că ai rămas: Om.
Uită de toate, dar nu uita un lucru: Să iubeşti!

marți, 15 iulie 2014

Nu uitaţi iubirea...


Un gând bun din partea mea...
Nu uitaţi oamenii care vă fac inima să vibreze de iubire, care vă transformă şi va fac pentru o clipă să atingeţi cerul.
Nu uitaţi iubirea...

Dacă tu mă vei uita... 




luni, 14 iulie 2014

Iubirea ta-i un zbor


O ploaie de albe focuri îţi scaldă a ta privire,
mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.
Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune
rostită cu inima, seară de seară, la malul mării…

Iubirea ta e zbor neînfrânt de pescăruş,
ce lin pluteşte peste o mare de iluzii.
Ecou de fericire se pierde-n al gândului apus
tot culegând în palma vieţii, taina lunii.

De ţărmul timpului se loveşte un dor nescris,
cioburi de amintiri îmi rănesc talpa sufletului,
cufundându-mă tot mai adânc în al iubirii abis.
Gust lacrima unui vis… cunosc libertatea cugetului.

Lavinia Elena Niculicea


miercuri, 9 iulie 2014

Uneori...


Uneori e nevoie, să iei o pauză, ca să poți să vezi lucrurile mai clar, să-ți poți reevalua prioritățile, să înțelegi cine e lângă tine și cine nu. Uneori, e nevoie să pleci, ca să ai unde te întoarce, ca să înțelegi cine te caută și cui i-ai lipsit.
Uneori, simți nevoia să te detașezi, să fii doar cu tine, nu din egoism, ci pentru că ai obosit să înțelegi, să încerci, să lupți, să aștepți la nesfârșit și să nu găsești răspunsuri la întrebări.
Da, uneori trebuie să pleci, însă de cele mai multe ori, cred că nu e nevoie să te îndepărtezi ca să înțelegi care sunt persoanele ce merită să facă parte din viața ta.
Uneori, amintirile ne ajung din urmă și retrăim tot ce am greșit, tot ce am făcut din impuls sau nepricepere, tot ce nu am făcut atunci când simțeam. Uite, așa se nasc regretele... Am bifat și eu câteva pe lista vieții... Cum ar fi: regretul că poate nu am știut cum să comunic cu cei la care țin, nu am reușit să le transmit ce mi-am dorit așa mult; regretul că deseori, am așteptat ca celălalt să mă iubească, să-mi ofere mângâiere, liniște, când puteam să o fac eu.
Uneori, trebuie să te scuturi de praful regretelor și să continui să mergi acolo unde indicatorul arată: Iubirea e la o inimă... distanță! Să fii asemeni unui nor ce se scutură de lacrimi si caută soarele... Poate că la un moment dat, iubirea s-a ascuns, dar e acolo, într-un colț de inimă, așteptând să-i vezi privirea și să-i înțelegi menirea.
Am înțeles că dacă am iubire și o ofer, nu mă voi simți niciodată singură.
Niciodată nu renunța la ceea ce iubești și visezi, nu renunța la idealuri mari pentru supărări mărunte. Nu uita că lucrurile mărețe cer timp, sacrificii și continuitate în sentimente.
9.07.2014


Lavinia Niculicea



joi, 3 iulie 2014

Gânduri despre viaţă


Atâta timp cât poţi spera, iubi, crea, nicio cauză nu e pierdută. În viata fie ca râzi, fie ca plângi, fie că te împiedici, poţi să învingi, dacă ştii să lupţi și dacă nu renunți la ceea ce iubești și în ceea ce crezi. 
Viața m-a învățat că e atât de scurtă și fragilă... Mereu am comparat-o cu un fluture. Fragilă, dar frumoasă, efemeră, dar plină de culoare. Nu merită să o irosim prin supărare, nemulțumire și blazare. Am învățat că acolo unde există dragoste, există și puterea de a înfăptui, de a crede că imposibilul poate fi atins, ca visele sunt mai aproape de inimă, decât de cer. Când crezi că nu mai ai nimic, atunci descoperi că ai mult decât visai. Că ai un suflet care poate atinge alt suflet, că ai o inimă care te învață că iubirea e suficientă pentru a fi fericit. Eu am ales să ating alte suflete prin cuvinte, alţii o fac în tăcere, subtil... Fiecare are forma lui de a-și manifesta trăirea.
Scrisul e acea parte din mine care te îndeamnă să mă descoperi, să mă înţelegi şi să mă apropii de inima ta.
Am învățat că sunt oameni care aleg să rămână lângă noi mereu, chiar dacă i-am alungat la un moment dat... Sunt oameni care ne simt și ne ating doar printr-o privire, dezlănțuind în noi o mare de emoții...

P.S. Cel mai frumos zâmbet e cel care se naște din iubire și nu-l poate ucide nicio durere...


Lavinia Niculicea