Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 20 ianuarie 2013

Plătesc clipa cu viaţa



Printre perdeaua de tristete,
se furişează raze de iubire,
neastâmpărate şi fragile,
ce aruncă zâmbete
cu subînţeles inimii.
Fericirea este ploaie
scurtă de vară asemenea
săruturilor date pe fugă.
Mereu se grăbeşte.
Eu îi spun de fiecare dată:
- Mai stai puţin...
Fericirea îmi răspunde:
- Nu ai putea să suporţi
prezenţa mea mai mult
de un anotimp,
cel în care creşte iubirea.
-Te-ai plictisi şi nu ai
înţelege valoare lui "azi".
.............................
Sunt om... înţeleg puţin,
 iubesc mult şi
plătesc clipa cu viaţa.
20.01.2013

Just wanna be happy


vineri, 18 ianuarie 2013

Zăpezi albastre





 Iubirea nu se învaţă prin cuvinte,
ci prin trăiri, lacrimi, zâmbete,
greşeli şi atingeri...
Vreau o iarna născută
de zăpada gândurilor noastre
în care fiecare fulg
să fie o lacrima de stea.
Să ningă cu zăpezi albastre
să acopere pustiul din noi.

Las câte o lacrimă 
şi un zâmbet în ochii cuvintelor,
limpezindu-le rostul... 
Scriu tăceri, smulg dureri, 
aduc aproape iubiri, 
chem clipele copilăriei,
las fericiri într-un colţ de trăire, 
doar cu un cuvânt 
... numit Viaţă.




sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Gust liniştea



Lumina mi-a îngheţat pe trup,
în dimineţile când îmi căutam
amintirile printre cearceafuri
şi storceam din perne lacrimile.
Azi, am împachetat iluziile
şi le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc…
Las geamul sufletului deschis
să ajungă la mine şoaptele tale,
să-mi învelesc tăcerea
care tremură în frigul dragostei.

Încep să simt emoţiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniştea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopţii
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
Iubesc!
12.01.2013

 


miercuri, 9 ianuarie 2013

Neliniştită visare


E frig… ninge cu vise, e iarnă.
Sunt singură şi privesc afară,
la fulgii zglobii de nea.
În suflet e ca afară,
Ninge cu dor... e o neliniştită visare,
Ţurţuri se agaţă de fereastră,
Lacrimi îmi cad pe palida faţă.
Aşa cum pomii trişti îngenunchează,
În faţa neobositului vânt,

Inima mea îngenunchează
În faţa iubirii care-mi vibrează
În piept şi în gând.
Întreaga-mi fiinţă este cuprinsă
de amintiri care tot mai mult dor.
Deodată, vântul deschide fereastra
Simt cum zăpada rece îmi atinge faţa.
Aştept ca odată cu vântul să ajungă
Până la mine, vreo veste de la tine,
Dar, în zadar e frig… ninge şi e iarnă.



vineri, 4 ianuarie 2013

Aripile cuvintelor



Îmi descalţ sufletul de durere,
ca el să păşească cu tălpile goale
pe fericire…
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în braţele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
 Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
şi al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.