Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Plătesc clipa cu viaţa

Printre perdeaua de tristete, se furişează raze de iubire, neastâmpărate şi fragile, ce aruncă zâmbete cu subînţeles inimii. Fericirea este ploaie scurtă de vară asemenea săruturilor date pe fugă. Mereu se grăbeşte. Eu îi spun de fiecare dată: - Mai stai puţin... Fericirea îmi răspunde: - Nu ai putea să suporţi prezenţa mea mai mult de un anotimp, cel în care creşte iubirea. -Te-ai plictisi şi nu ai înţelege valoare lui "azi". ............................. Sunt om... înţeleg puţin,  iubesc mult şi plătesc clipa cu viaţa. 20.01.2013 Just wanna be happy

Zăpezi albastre

  Iubirea nu se învaţă prin cuvinte, ci prin trăiri, lacrimi, zâmbete, greşeli şi atingeri... Vreau o iarna născută de zăpada gândurilor noastre în care fiecare fulg să fie o lacrima de stea. Să ningă cu zăpezi albastre să acopere pustiul din noi. Las câte o lacrimă   şi un zâmbet în ochii cuvintelor, limpezindu-le rostul...   Scriu tăceri, smulg dureri,   aduc aproape iubiri,   chem clipele copilăriei, las fericiri într-un colţ de trăire,   doar cu un cuvânt   ... numit Viaţă.

Gust liniştea

Lumina mi-a îngheţat pe trup, în dimineţile când îmi căutam amintirile printre cearceafuri şi storceam din perne lacrimile. Azi, am împachetat iluziile şi le-am vârât sub nori, nu mai vreau să aud zgomotele unor vise ce mă obosesc… Las geamul sufletului deschis să ajungă la mine şoaptele tale, să-mi învelesc tăcerea care tremură în frigul dragostei. Încep să simt emoţiile pictate de visurile unui copil, pierdut în jocul iubirii, în apusuri sărutate de îngeri. Gust liniştea ca pe un nectar ce se prelinge pe buza nopţii Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor Iubesc! 12.01.2013  

Neliniştită visare

E frig… ninge cu vise, e iarnă. Sunt singură şi privesc afară, la fulgii zglobii de nea. În suflet e ca afară, Ninge cu dor... e o neliniştită visare, Ţurţuri se agaţă de fereastră, Lacrimi îmi cad pe palida faţă. Aşa cum pomii trişti îngenunchează, În faţa neobositului vânt, Inima mea îngenunchează În faţa iubirii care-mi vibrează În piept şi în gând. Întreaga-mi fiinţă este cuprinsă de amintiri care tot mai mult dor. Deodată, vântul deschide fereastra Simt cum zăpada rece îmi atinge faţa. Aştept ca odată cu vântul să ajungă Până la mine, vreo veste de la tine, Dar, în zadar e frig… ninge şi e iarnă.

Aripile cuvintelor

Îmi descalţ sufletul de durere, ca el să păşească cu tălpile goale pe fericire… Se afundă până la glezne în iarba cosită de cerul dragostei. Ne amestecăm surâsurile printre firele verzi cu miros de ploaie, chicotind în braţele clipelor. Scutur inima de regrete, atingând cu gândul visurile închise undeva, în biblioteca amintirilor.  Rămâne doar un zbor spre înalt, doar un pas între sufletul meu şi al tău. Îl străbatem împrumutând aripile cuvintelor.