Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 14 februarie 2010

VREAU SA FIE DIN NOU PRIMĂVARĂ


Vreau să fie din nou primăvară
În suflet să-mi înflorească ghiocei,
Lacrima ta să nu mă mai doară
Iubirea să ne acopere cu flori de meri.

Iubirea să ne fie o ploaie caldă de vară,
Îngerii să ne acopere uşor cu aripile lor
Să transcedem durerea unui trup de lut
Să simţim că sufletele ni se înalţă în zbor.
3 martie 2009

Te caut

Te caut în lacrima de cristal a izvorului,
Te caut în vuietul copacilor trişti,solitari
Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai.

Te caut în ploaia caldă şi târzie de mai
Te caut în pământul închistat de durere
Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai.

Te caut pe cerul de dor,pierdut în infinit,
Te caut în florile suave,scăldate de soare
Să-mi aduci o clipe de iubire furate din Rai.

Te caut pe cerul încărcat de mii şi mii de stele,
Te caut în curcubeul ce aruncă pe sol raze divine
Te caut şi…te regăsesc în inima-mi ce arde cu patos.
19 august 2009

Când dormi…


Când dormi,eu te privesc
Inima,incet ţi-o ascult
Şi vreau atât să te sărut,
Ce mult… eu te doresc!

Când dormi, eu te veghez,
Un înger coborât pentru tine
Ce în palme sufletul ţi-l ţine,
Dormi,dormi,nu fi treaz.

Când dormi,… eu te ador
Eşti prinţul din vise de demult
Ce mi-ai adus calm dar şi tumult,
Lumină,speranţă şi un dulce amor.

Când dormi,eu simt că zbor
Ce mult aş vrea să nu mai mor!
Noiembrie 2008

Nicicând n-am visat

Nicicând nu am visat la stele
Şi totuşi,ai fost una dintre ele.
Ai apărut ca luceafărul de dimineaţă,
Şi mi-ai scăldat fiinţa cu o vie speranţă.

Privirea ta duioasă mi-a fost de ajuns,
Să păşesc pe scara către paradis.
Poarta sufletului mi-ai deschis-o
Iubirea e cheia…ce ai găsit-o.

Lumea noastră e plină de contraste
Viaţa-mi pare străbătută de neşanse,
Iubirea,azi ne leagă şi ne înrobeşte
Un crud amor,aprig pe noi ne loveşte.
Noiembrie 2008

Ca un ghiocel ce rasare….

Ca un ghiocel ce rasare dupa iarna grea
Asa ai rasarit tu in trista viata mea.
Frigul si ploaia din suflet mi le-ai alungat,
Si muguri de iubire si speranta mi-ai implantat.

Cand privirile intaia data ni s-au intalnit,
Un dulce dor in inima tu mi-ai aprins.
In ochii tai blanzi,eu am aflat
Coralii rari din mari ca de smarald.

Privirea ta revarsa-n mine
Fiori de o nestinsa iubire.
Si simt ca fiinta-mi se inunda,
De o duioasa si tainica lumina.

Si iarna grea din suflet mi s-a dus,
Cand tu incetisor mi-ai spus,
Ca eu sunt floarea pura a sufletului tau,
Ingerul bun ce nu cunoaste rau.

Mi-e dor…

Luna, regina palida imi pare,
De cand tu nu-mi mai iesi in cale.
Trandafirii simt ca nu mai au parfum
De cand tu mi-ai spus ramas bun.

Mi-e dor,mi-e atat de dor de tine,
Tu,inger sublim,intrupat din iubire.
M-ai invaluit cu a ta tainica lumina,
Si ai nins asupra-mi petale de fericire.

Mi-e dor si plang neincetat,iubitul meu
La gandul ca din viata mea ai plecat.
Si un dor nestins in inima tu mi-ai lasat.

Dacă mă vei uita

Dacă mă vei uita,iubirea mea
Talazuri se vor zbate-n mare
Apusuri se vor pierde-n zare
Păsări vor purta tristeţi copleşitoare.

Dacă mă vei uita,iubirea mea
Florile petalele-şi vor scutura
Izvoarele de dor vor lăcrima
Copacii de haine se vor dezbrăca.

Dacă ma vei uita,iubirea mea
Soarele să zâmbească va înceta
Privighetorile din crâng vor amuţi
Sălciile de lângă lac se vor jeli.

Dacă tu mă vei uita,poate,
Ziua mea se va preface-n noapte
Măreaţa luna,încetişor va păli
Stelele pe cer nu vor mai sclipi.

Dacă mă vei uita,iubirea mea
Flori de gheaţă vor înflori în inima mea.
Şi nici chiar soarele cu căldura sa
Nu le va putea nicicând topi-va.

Toate dorurile vor fi ferecate,
Gândurile-mi vor fi încătuşate
În mintea mea,toate,toate
Îngerii din cer se vor întrista
Doar dacă tu…mă vei uita.
13 ianuarie 2003

Trandafiri

Trandafiri,flori încărcate de amor,
Când vă privesc,sufletu-mi e plin de dor.
Voi sunteţi minunea de pe acest pământ
Ce aduceţi încântare unui om plăpând.

Trandafiri,flori ce mereu ne vorbesc
Despre poveşti de dragoste ce ne rănesc.
Voi neîncetat ne dăruiţi petale de iubire,
Clipe tainice şi stropi de o pură fericire .
27 septembrie 2009

Free Pics Upload Photos Flower Pics
Flower Images at ImageHousing.com


Roses…flowers full of mystery and love,
When I look at you,my soul is filled with joy.
You are the real miracle on Earth.
Bringing such gladness to a fragile heart.

Roses…flowers that always tell us,
About the love stories that hurting us.
You give us petals of love and lightness
Secret moments,drops of pure hapiness.
15 octombrie 2009
Flower Images Flower Pictures Funny Pics
Flower Images at ImageHousing.com

joi, 11 februarie 2010

DIALOG CU OMUL INTERIOR

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa:

-Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană?

În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur.
O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă franc şi direct şi a învăţat să fie liberă asemenea unei păsări care se lasă purtată de curenţii de aer spre cele mai înalte zări,spre cele mai îndepărtate locuri.Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor,a complexelor,a temerilor,a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare.Trăirile îi sunt fade,artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple.Din păcate,în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen,care şi-au pierdut naturaleţea şi pun accent pe lucrurile sofisticate,pompoase,neautentice.Încerc să nu mă număr printre aceste persoane,ci să las ca „copilul din mine” să iasă la suprafaţă,nelăsând ca bucuria să fie înăbuşită de spiritul actual amprentat de superficialitate,duplicitate şi materialism.Pentru asta e nevoie să îmbrac haina simplităţii pentru a-mi acoperi tendinţa spre aroganţă,măreţie,ambiţii egoiste şi orgoliu înnăscut.
Exemplul de simplitate cel mai elocvent este Iisus.Toată viaţa lui a fost bazată pe modestie,smerenie,simplitate şi profunzime.Din exemplul lui învăţ că a fi un om simplu înseamnă a trăi fiecare clipă prezentă cu intensitate,a discerne ce este cu adevărat important în viaţă şi a extrage din ea lucrurile care ne imbogăţesc şi ne împlinesc.Un om simplu are o viaţă spirituală,arată prin ceea ce gandeşte şi acţionează că a înţeles care e voia divină şi porneşte pe calea autentică către Dumnezeu înarmat cu bun-simţ şi înţelepciune.Simplitatea este o caracteristică a omului matur care şi-a intuit realitatea interioară şi care dă dovadă de multă transparenţă,fără să se teamă de cum va fi perceput de realitatea exterioară.
Mărturisesc că am un dor arzător de simplitate…de candoare…de libertate…de tot ce înseamnă viaţă.Să rămânem simpli presupune să rămânem în dragostea şi trăirea Lui Dumnezeu,respirând adânc clipe de lumină răsfrânte în sufletul nostru avid de eternitate.Am învăţat definiţia naturaleţii şi simplităţii trăind profund bucuria de „a fi”.

-Ce te inspira in viata de zi cu zi ?

Oamenii care-mi stau alături,membrii familiei,oamenii valoroşi pe care-i întâlnesc,îmi sunt modele şi constituie pentru mine o sursă reală de insiraţie.În plus,iubirea pentru semeni,pentru frumos mă inspiră şi mă motivează să fac ca fiecare zi din viaţa mea să fie una generatoare de satisfacţii şi fericire.Faptul de a fi în mijlocul Naturii şi de a contempla frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu,de a evada în lumea poveştilor prin intermediul cărţilor ce le răsfoiesc,mă inspiră în tot ceea ce fac.Tot ce e viu şi autentic mă inspiră.Cred că trebuie sa privim în interiorul şi exteriorul nostru pentru a ne găsi inspiraţia zi de zi şi a deveni creatori a unei vieţi împlinite.Cred că e important să înveţi să te motivezi,să găseşti în fiecare clipă puterea de a crea,de a-ţi canaliza energia şi resursele sufleteşti în direcţia dorită,spre atingerea propriilor obiective.

-Crezi in faptul că„visele pot deveni realitate”? Justifică.

Eu cred că visurile,idealurile pot deveni realitate atâta timp cât credem cu tărie în ele şi luptăm pentru a le împlini.E important să avem o atitudine optimistă,să ştim cu exactitate ce vrem,să avem o abordare realistă a lucrului pe care-l dorim cu ardoare în viaţa noastră şi să nu ne lăsăm ca nimeni să ne demoralizeze şi să ne îndepărteze de obiectivul propus. Mi se par potrivite următoarele versuri ce-i aparţin poetului Radu Gyr:
„Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ţi-s,
Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis.
Cred că atunci când încetăm să mai visăm,încetăm să mai existăm şi suntem cu adevărat învinşi.

vineri, 5 februarie 2010

INSULA IUBIRII

Îţi mulţumesc iubitul meu,că exişti,şi că te conjugi cu verbul”A FI”.”TU EŞTI” şi prin urmare „EU SUNT”.Fără tine,nici eu nu aş exista.
Suntem două suflete rătăcite pe insula Iubirii,înconjuraţi de un ocean de fericire şi armonie. Vânturi divine ne-au adus aici.Barca vieţii a naufragiat pe această insulă minunată.Ne-am regăsit după lungi căutări,navigând mări de deznădejde şi suferinţă şi am ajuns să ne descoperim aici pe insula Iubirii pe care suntem doar noi doi,iubitul meu. Oh,iubitul meu privirea ta e un lac în care se răsfrâng tainicele raze ale lunii.Vreau să mă scufund în ochii tăi enigmatici şi să plutesc uşor în unduirile sufletului tău.Vreau să-ţi sorb până la ultima picătură parfumul unic al sufletului tău.Să mor de beţia de trăiri sublime ce mi le-ai inspirat.Te caut necontenit pe cerul de opal,iubirea mea.Te regăsesc printre stelele ce lucesc cu putere ca nişte diamante.Te caut în lacrimile cerului,picurii care-mi potolesc solul însetat al fiinţei mele.Te regăsesc în razele calde de soare ce îmi usucă stropii interiori.Te caut printre verdele viu al firelor de iarbă,ce-mi oxigenează fiinţa cu iubire.Te caut printre frunzele ruginii ce acoperă pămantul jilav,sa-mi aduci belşug de pure simţăminte.Te caut şi te regăsesc doar în oceanul sufletului meu,pe insula iubirii.Oh,iubitul meu,mă bucur că ai intrat în viaţa mea…te-am aşteptat şi te-am creat în visele mele noapte de noapte.Tu eşti răspunsul primit la grele întrebări.Cuvintele tale de dragoste sunt perlele sufletului meu.Tu scrii în mine dorinţe de foc,idealuri măreţe şi speranţe rupte din cer.Eşti poemul regăsirii şi al întregirii fiinţei mele.Tu eşti metafora ce-mi înfrumuseţează filele existenţei.În rime,scrii în mine cuvinte pline de dor.Eşti versul dulce ce-l recită cu patos sufletul meu.
În zâmbetul tău descopăr o lume de basm,de visare,o lume dulce a copilăriei.Privirea ta duioasă îmi mângâie inima,îmi sărută sufletul de doruri încărcat.Aş vrea să-ţi surprind fiecare clipă a sufletului tău,să-ţi imortalizez fiecare trăire ce-mi face inima să vibreze cu putere şi să cânte iubirea.
Iubitul meu,mă bucur că ai intrat în viaţa mea…te-am aşteptat şi te-am creat în visele mele noapte de noapte.De fiecare dată când mă priveşti îmi atingi sufletul.Când mă uit la chipul tău văd dragoste.În ochii tăi se răsfrâng razele lunii ca într-un lac aureolat de umbrele întunericului.Cuvintele tale nerostite îmi ating fiinţa pînă în cele mai adânci cotloane ale sufletului meu.Nu e nevoie să rosteşti nici un cuvânt pentru ca sufletul meu să recunoască dragostea ta.E de ajuns o privire,un gând şi inima mea vibrează,simţindu-te ca pe un ecou al ei.Îmi poţi atinge,zvânta picurii reci ce-mi curg în suflet cu privirea ta de soare ce-mi aruncă mii de raze vii şi calde şi care-mi metamorfozează fiinţa într-un fluture de o frumuseţe rară ce îşi deschide aripile către Infinit. Acest fluture începe să zboare spre cea mai frumoasă floare-spre sufletul tău -se aşează şi îi soarbe toată dulceaţă,simţind bucuria deplină de a trăi.

miercuri, 3 februarie 2010

ÎNVĂŢĂMINTELE VIEŢII


Noi suntem asemenea unor învăţăcei micuţi ce păşim încrezători şi plini de speranţă în şcoala vieţii.La început,călcăm timid pragul clasei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o,nivelul de învăţare.Mai întăi,cunoştinţele pe care ni le însusim sunt elementare.Trebuie să ne hrănim cu lapte,o hrană uşoară pe care să o putem digera,apoi sa trecem la ceva mai solid.Iniţial,învăţăm abecedarul vieţii.Cea mai importantă literă pe care noi o pronunţăm este”I” de la „Iubire”.Ea este indispensabilă pentru a forma cuvintele importante ale veţii.De fapt,trebuie să învăţăm toate literele vieţii.Pe parcurs ce anii trec,unii dintre noi trec de la o clasă la alta,însă alţii rămân repetenţi,trebuin să înveţe din nou anumite lecţii.Ideea e că noi trecem prin anumite etape de învăţare cu scopul de a evolua,de a deveni persoane complete.Iar pentru asta e necesar să învăţăm unele lecţii.De preferat e, ca atunci când primim anumite lecţii în viaţă,să le înţelegem şi să ni le însuşim pentru a nu le mai repeta.Mie,viaţa mi-a dat mai multe lecţii pe care să le învăţ.Cu fiecare lecţie pe care mi-o însuşesc,simt că nu mai sunt aceeaşi persoană,fiecare îşi lasă amprenta asupra sufletului meu.Am învăţat lecţia Iubirii,Credinţei,Perseverenţei,Umilinţei,Suferinţei,Încrederii şi Speranţei.Ştiu că mai am mult de învăţat,că trebuie să mai sap în solul cunoaşterii.Aş vrea să vă ofer câteva din învăţamintele vieţii care sunt nestemate în viaţa noastră iar preţul lor este inestimabil:
Am învăţat ca în orice situaţie să-mi păstrez gândirea pozitivă,pentru că gândul bun şi curat este un izvor de sănătate pentru trup şi suflet.Am învăţat că experienţele mai neplăcute din viaţa unui om,il ajută să se descopere pe sine,să se formeze.Experienţele sunt ca un barometru ce ne arată măsura fiinţei noastre,de exemplu:cum gândim,cum simţim,cum suntem noi cu adevărat.Prin această boală -o experienţă traumatizantă - m-am descoperit pe mine,am ajuns să realizez cine sunt eu,cum sunt în raport cu Dumnezeu,cum mă percep pe mine însămi,dar şi pe cei din jur.Am ajuns la concluzia că nu contează ce ai,ci cine eşti tu.Am învăţat că noi preţuim un lucru abia după ce l-am pierdut.Conştientizăm un lucru doar după ce il experimentăm.Asta e natura umană,stă in firea lucrurilor şi încă nu l-am putut schimba.Aş dori să fac o analogie pertinentă.Când învăţăm din cărţi,e ca şi cum am păşi pe nisipul unei plaje,ar veni valuri puternice şi ar şterge paşii.Atunci când învăţăm din propriile experienţe,paşii cunoaşterii de pe solul nostru interior nu se şterg,rămân urme chiar dacă vine valul timpului.Experienţele ne marchează,lasă amprente unice şi de neşters în sufletele noastre.Nu trebuie să evităm să trăim experienţele pe care viaţa ni le dă,fie bune,fie rele.Pentru că atunci ar fi ca şi cum am evita să trăim.Am învăţat să mă bucur şi să preţuiesc fiecare clipă de viaţă,poate mai mult ca cei din jur.Am învăţat să mă opresc câteva clipe din activitatea mea şi să contemplu ce mă înconjoară,pentru că există lucruri în jur care mă pot ajuta să mă descopăr,să mă înţeleg mai bine.Am învăţat că descoperind şi iubind Natura,de fapt mă descopăr pe mine şi îl cunosc pe Dumnezeu.Am învăţat că atunci când în viaţa ta apare o boală grea,percepţia asupra lumii se schimbă radical iar scara de valori ţi se răstoarnă.Lumea ta interioară suferă o schimbare totală.Iar polii lumii tale se inversează.Optica ţi se schimbă,lucrurile pe care altădată le considerai importante,acum îşi pierd din valoare.Am învăţat că Dumnezeu permite suferinţa în viaţa noastră cu scopul de a învăţa ceva din ea,de a ne învăţa lecţiile aici pe pământ.E foarte important să conştientizăm asta.Să extragem din fiecare experienţă ceea ce e valoros,ceea ce e benefic pentru transformarea şi evoluţia noastră personală.Experienţelor din viaţa noastră le dăm valoare,doar atunci când învăţam ceva din ele,când prindem esenţialul,dacă ele trec pe lângă noi fără să le înţelegem rostul,atunci trăirea noastră este goală.Nu vom înţelege ce e cu noi pe acest pământ,care e misiunea noastră şi nu vom primi răspuns la întrebări chinuitoare,ca de exemplu:”De ce mi se întamplă mie aşa ceva?”,”Care este scopul vieţii?”s.a.s.m.d.Uneori,Dumnezeu ne răspunde la întrebări într-un mod în care nu-l înţelegem şi poate că nu e răspunsul dorit de noi.
Am învăţat că Dumnezeu ne răspunde întotdeauna,însă noi nu vedem,nu înţelegem răspunsul Său,pentru că modul nostru de a aborda un lucru e total diferit de al Lui.Noi suntem limitaţi în înţelegere în timp ce El are o înţelepciune nemăsurată,o înţelegere ce nu cunoaşte margini.Am învăţat că Dumnezeu e singurul care niciodată nu ne va dezamăgi,că oamenii o vor face întotdeauna,şi în special cei în care avem cea mai mare încredere.Am învăţat că iubirea e un dar de Sus care are în ea codat secretul fericirii,dar depinde de noi în a-i descifra secretul.Am învăţat că fericirea e o pasăre rătăcită pe un colţ de cer,că atunci când ne aşteptăm mai puţin îşi ia zborul şi ne lasă pustii.Iubirea e o melodie stranie pe un portativ,ale cărei note le cântăm noi,unii o cântă mai bine,alţii mai prost,la unii înseamnă sunete dizarmonioase,la alţii sunete pline de armonie.
Am observat că mulţi oameni trăiesc viaţa fără să înveţe nimic de-a lungul ei.E trist să constaţi că pentru mulţi viaţa e ca o apă curgătoare ce trece la vale şi nu lasă nimic în urma ei.Viaţa are cu adevărat valoare,doar atunci când în suflet ne rămân unele învăţăminte.Închei cu următorul citat:
“Experienţa este o flacără care nu luminează decât arzând”
Galdos Benitez Perez