Încă mai sper în primăvară Deși am traversat atâtea ierni Muguri îmi spun pentru a câta oară Rezistă! Ninsorile ne fac eterni. Ca un copac înrădăcinat în iubire Îmi uit orgolile și zbor cu clipa, Iar florile de la tâmple strâng mirare În căușul gândului ce și-a frânt aripa. Înmormântez tăcut bolnavele iluzii Și înviu triste speranțe cu poeme. Las zeul Timp să tragă concluzii Rezolvând în vis ale lui teoreme. Să exersezi în locul meu căderea De vrei laurii mei să-i porți... Gusta cu mine veninul și mierea Veșnicia clipei ai putea s-o suporți? Oare câți mor din dragoste de viață Însângerând imaculatele mistere? Și câți renasc din bezna cea de gheață Improvizând lumini din stele austere? Încă mai cred în flori și-n tainicul astru, În soarele luat în custodie de un vis. Mărșăluiesc tot cerul - câmp albastru Și iau stelele ce au strălucit în Paradis. Versuri: Lavinia Elena Niculicea