Voi face ţăndări oglinzile în care timpul ne obligă să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea. Printr-un ciob văd conturul fericirii, ce dansează cu razele minţii. Hai, să privim unul în sufletul celuilalt aşa timpul nu ne va lăsa să uităm cine suntem şi câte doruri purtăm pe umerii clipei Nu voi mai farda inima vreau să-i surprind zâmbetul firesc ca o copilă cu coşuri pe faţă ce nu-i acoperă sub straturi de aparenţe. Viaţa se plimbă pe aleile clipelor fără falsă pudoare, numai noi o înveşmântăm cu iluzii… cu obsesii… cu prejudecăţi. Să o dezbrăcăm de uniformele trecutului acoperind-o cu frunzele firave căzute în somnul toamnei şi poate în noi se va trezi copilăria. (Versurile: Lavinia Elena Niculicea , 27 septembrie 2016)