Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2016

Schimb de fiori

                     Negociez cu Dumnezeu         ca oamenii să-nflorească         şi pomii să iubească sub clar de… anotimp să fie un schimb de fiori.         Printre ramuri de vise, simt chipul celui drag, mă leagă la ochi cu dragostea ce vrea să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, unul în sufletul altuia. Tu trişezi şi-ţi deschizi din când în când inima să mă zăreşti în irisul clipelor. Negociez cu timpul             să te văd mereu ca acum             imună la miopia lumii prin ochi să-mi treacă Pământul să văd tot ce n-am înţeles, culegând din oameni puterea de a vedea nevăzutul iubirea de a înţelege non-sensul; prin vene să-mi curgă Cerul să simt tot ce n-am trăit, culegând din îngeri, zborul neatins de căderi lacrima nesorbită de zei În noi înfrunzi-va lumina. ……………………………………… Pe o pânza de destin noi doi ne legănăm ca nişte copii uitaţi de timp, mângâiaţi de viaţă… Lavinia Elena Niculicea

Un semn de întrebare

Azi nu ne spunem nimic ne privim inimile ne dor întrebările aşa că tăcem... Tu într-un colţ al lumii eu în altul... Pedepsiţi parcă de viaţă stăm pe coji de gânduri, ascultându-ne unul altuia bătăile inimii. Liniştea asta   are un diagnostic fatal,   cine poate să-l pronunţe? Preferăm să mergem mai departe cu simptome de dor,   pe care le înşelăm cu un plasture de tăcere, înghiţit cu regretul că nu ne-am spus totul. Ca să ne vindecăm unul de altul ne-ar trebui un infinit de secunde şi nu ştiu dacă dragostea aşteaptă. Rămâne acest „feeling” ca niciodată, o respiraţie cu puncte de suspensie şi un semn de întrebare... (Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 iunie 2016)