Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 20 iunie 2016

Schimb de fiori

            
        Negociez cu Dumnezeu
        ca oamenii să-nflorească
        şi pomii să iubească
sub clar de… anotimp
să fie un schimb de fiori.
        Printre ramuri de vise,
simt chipul celui drag,
mă leagă la ochi
cu dragostea
ce vrea să ne jucăm
de-a v-aţi ascunselea,
unul în sufletul altuia.
Tu trişezi şi-ţi deschizi
din când în când inima
să mă zăreşti în irisul clipelor.

Negociez cu timpul
            să te văd mereu ca acum
            imună la miopia lumii
prin ochi să-mi treacă Pământul
să văd tot ce n-am înţeles,
culegând din oameni
puterea de a vedea nevăzutul
iubirea de a înţelege non-sensul;
prin vene să-mi curgă Cerul
să simt tot ce n-am trăit,
culegând din îngeri,
zborul neatins de căderi
lacrima nesorbită de zei
În noi înfrunzi-va lumina.
………………………………………
Pe o pânza de destin
noi doi ne legănăm
ca nişte copii uitaţi de timp,
mângâiaţi de viaţă…




luni, 13 iunie 2016

Un semn de întrebare


Azi nu ne spunem nimic
ne privim inimile
ne dor întrebările
aşa că tăcem...
Tu într-un colţ al lumii
eu în altul...
Pedepsiţi parcă de viaţă
stăm pe coji de gânduri,
ascultându-ne unul altuia
bătăile inimii.
Liniştea asta 
are un diagnostic fatal, 
cine poate să-l pronunţe?
Preferăm să mergem mai departe
cu simptome de dor, 
pe care le înşelăm
cu un plasture de tăcere,
înghiţit cu regretul
că nu ne-am spus totul.
Ca să ne vindecăm unul de altul
ne-ar trebui un infinit de secunde
şi nu ştiu dacă dragostea aşteaptă.
Rămâne acest „feeling” ca niciodată,
o respiraţie cu puncte de suspensie
şi un semn de întrebare...

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 iunie 2016)