Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 28 aprilie 2014

Măcar un anotimp


- Iubite, iată că liliacul a înflorit!
Când pe alee a păşit subit iubirea.
Dorul din a mea cale nu s-a mai ferit
Lacrimile mi-au tot cerşit fericirea.

Pe inima obosită un fluture a poposit
Când petalele spre cer mi s-au deschis.
Iarba durerii cu lacrimi amare s-a cosit
- Iubite, doar tu eşti al primăverii vis!

Se aude acum un cântec de vioară
Cântat de o inimă în depărtare,
Ce ar vrea să spună bunăoară:
- Vino, să-ţi dau o dulce sărutare!

Luna ne va ademeni cu poezia
Născută din dorinţa unei stele,
Ne vom lăsa scăldaţi de ploaia,
Ce va spăla ale dragostei, păcate grele.

- Rămâi cu mine, măcar un anotimp!
Să adunăm norocul din florile de liliac
Iubirea să nu ne mai afle în contratimp,
Visul să ne fie cel mai bun afrodiziac.


http://confluente.ro/Elena_lavinia_niculicea_1398692826.html

joi, 17 aprilie 2014

Fii bun şi vei cuceri orice inimă!

Bunătatea este cea mai frumoasă calitate, care mă atrage la un om. Să fii bun într-o lume în care mulţi sunt răi, este în opinia mea trăsătura care te face să fii superior, să ai o clasă peste cele cerute la şcoală.
Am observat că mulţi încearcă să fie buni, când alţii le spun că trebuie să fie aşa, când este o sărbătoare importantă, când au ceva de câştigat, când primesc ceva la schimb, când vor să impresioneze pe cineva… A fi bun în aparenţă este ca şi cum ai face paradă de sentimentele tale, ai expune pe o tarabă trăiri, cuvinte, motivaţii, ce nu valorează nimic. Sunt kitsch-uri, falsuri… Cât poţi să câştigi, dacă încerci să le vinzi? Nimic.
A fi bun cu adevărat înseamnă să nu-ţi negociezi sau să-ţi vinzi sentimentele, ci să îţi expui inima aşa cum e ea: cu vulnerabilităţi, cu greşeli, cu cârpituri pe ici, pe acolo, însă cu dorinţa de a o împărţi cu alţii, de a lăsa ca nuditatea ei să încânte inima altcuiva. A fi bun cu adevărat nu presupune să îţi fixezi o zi anume când te comporţi cu milă şi iubire, spre exemplu: de Crăciun sau de Paşti; nu presupune să dăruieşti doar atunci când ai mult, sau doar cui îţi convine, pentru că nici soarele nu luminează doar într-o zi şi nici ploaia nu cade doar peste anumiţi oameni… Bunătatea autentică este vizibilă oricând, oricui, oriunde. Ea nu poate fi  ascunsă sau simulată. Aşa cum nici lumânarea nu o poţi ascunde într-un pahar.
Probabil că o să-mi spuneţi: De ce să fiu bun? Dacă aleg să fiu bun voi fi luat drept fraier!E adevărat ca bunătatea e considerată naivitate, o slăbiciune, având în vedere societatea în care trăim.  Însă, omule, dacă eşti bun, în ochii lui Dumnezeu eşti puternic, frumos, dar mai ales Om. Cum vei vrea să fii privit? Prin ochii lumii sau prin cei ai lui Dumnezeu?
Beethoven spunea: „Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. „
Eu spun: Învaţă că bunătatea este paşaportul tău spre o lume mai frumoasă! Fii bun şi vei cuceri orice inimă pentru totdeauna! Nu uită că binele făcut de un om bun nu se uită niciodată… E ca o amprentă care mereu va lăsa urme.
Dar cum recunoşti bunătatea? Eu cred că:
Bunătatea este atunci când oamenii te rănesc, dar tu continui să crezi în ei, că undeva acolo există un sâmbure de lumină, de frumos.
Bunătatea este atunci când pe pământ binele îţi este răsplătit cu rău, dar tu continui să aştepţi răsplata celui de Sus.
Bunătatea este atunci când încerci să contribui cu puţinul sufletului tău, dăruindu-i celui la pământ aripi să zboare, celui înfrânt un motiv de a se ridica, celui neiubit încrederea că poate fi iubit.
Bunătatea este atunci când alegi să fii Iubire, chiar dacă viaţa te alege să suferi.
Bunătatea este atunci când vrei şi poţi să schimbi lumea, când nu rămâi la stadiu de spectator lângă scena lumii, ci intri pe scena si te implici în rolul vieţii tale.
Bunătatea este atunci când laşi cuvântul „noi” să vorbească mai tare decât cuvântul „eu”.
Bunătatea este atunci când arăţi că un suflet frumos este mai valoros decât o haină Versace.
Bunătatea este atunci când îi înveţi pe alţii semnificaţia cuvântului: împreună”.
Bunătatea este atunci când înţelegi că a fi este mai important decât a avea, că a dărui este mai plăcut decât a primi.

Bunătatea  este atunci când dăruirea ta nu rămâne la nivel declarativ, ci merge până la nivel faptic, când ajungi să te confunzi cu divinitatea în actul dăruirii.
Aşa cum cerul dăruieşte ploaia pământului, blând, cu iubire, pentru totdeauna, aşa îţi voi dărui eu inima, ţie….

17.04.2014


joi, 3 aprilie 2014

E nevoie de curaj...


Întotdeauna am pus preţ pe sinceritate, pe faptul de a fi deschis, de a fi transparent. Însă pentru a fi aşa, trebuie să dai jos multe măşti, să-ţi laşi chipul sufletului să fie citit.
E nevoie de curaj să arăţi cine eşti, mai ales în societatea actuală, în care sunt mai multe măşti, decât chipuri reale, mai multe zâmbete contrafăcute, decât privire sincere, mai multe ambalaje care-ţi iau ochii, decât suflete luminoase. 
E nevoie de curaj să fii sincer mai ales cu tine însuţi şi apoi cu ceilalţi. Pentru asta trebuie să te fi lovit măcar o dată minciuna, să te fi dărâmat măcar o dată îndoiala.
E nevoie de curaj ca să ai îndoieli, nu doar certitudini…
E nevoie de curaj ca să fii aşa cum eşti tu, nu cum ar dori lumea să fii.
E nevoie de curaj că să-ţi arăţi zâmbetele, când ceva te doare, nu doar lacrimile.
E nevoie de curaj pentru a zbura, când tot ce poţi este să te târăşti.
E nevoie de curaj să poţi dărui, când ceilalţi nu vor sau nu ştiu să primească.
E nevoie de curaj să iubeşti şi să o arăţi, când ai fost rănit de prea multe ori.
E nevoie de curaj ca să trăieşti cu adevărat, nu doar să supravieţuieşti.
3.04.2014
Îndrăzneşte să simţi, să crezi, să trăieşti...



miercuri, 2 aprilie 2014

Bine-ai venit, Aprilie!



Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii.
Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte.
Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul.
Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe panseluţe ca iubirile ce ne colorează vieţile şi magnoliile, reginele zilei, discrete şi iubite, la fel ca sentimentele ce le aştern în poezie. Tu însemni buchetul de primăvară ce l-am pus la reverul gândului.
Aprilie, te-aş mai ruga să mă înveţi să fiu mai bună cu mine şi cu cei din jur, să dăruiesc mai mult din sărăcia sau bogăţia sentimentelor mele, să mă ofer lumii ca un dar de bucurie, de iubire, de lumină, prin jertfirea cuvintelor pe altarul inimilor frumoase. Ajută-mă să râd din inimă, să cunosc puterea dragostei, să creez un început pentru a fi mai iertătoare, mai plină de compasiune şi de frumuseţe.


Vă doresc un aprilie plin de soare, de iubire şi de frumos!

Vă ofer un buchet cu flori de liliac