- Iubite, iată că liliacul a înflorit! Când pe alee a păşit subit iubirea. Dorul din a mea cale nu s-a mai ferit Lacrimile mi-au tot cerşit fericirea. Pe inima obosită un fluture a poposit Când petalele spre cer mi s-au deschis. Iarba durerii cu lacrimi amare s-a cosit - Iubite, doar tu eşti al primăverii vis! Se aude acum un cântec de vioară Cântat de o inimă în depărtare, Ce ar vrea să spună bunăoară: - Vino, să-ţi dau o dulce sărutare! Luna ne va ademeni cu poezia Născută din dorinţa unei stele, Ne vom lăsa scăldaţi de ploaia, Ce va spăla ale dragostei, păcate grele. - Rămâi cu mine, măcar un anotimp! Să adunăm norocul din florile de liliac Iubirea să nu ne mai afle în contratimp, Visul să ne fie cel mai bun afrodiziac. http://confluente.ro/Elena_lavinia_niculicea_1398692826.html