Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2011

Mă bucur de primăvară

Mă bucur ca un copil de primăvară, Dau iute jos, puloverul gros de iarnă. Afară mă întâmpină ciripit de păsări Pe cerul fără nori au apărut cocori. Lalele, copilăroase şi vesele plante, Pictate în mii şi mii de vii nuanţe, Ne lasă-n inimi neîntinate speranţe Cu unduirile lor delicate şi elegante. Ghioceii scot capul de sub omătul greu Sorbind lumina soarelui, măreţ cavaler. Inspir verdele crud al firelor rebele Să simt tinereţea, curgându-mi prin vene. A venit primăvara cu zâmbet de viorele Alerg spre visul de flori multicolore. Îmi cântă simfonia vieţii pe note de iubire Valsez cu paşi sfioşi spre dulcea nemurire.

Mi-e dor de tine

Luna, regină palidă îmi pare, Acum, că nu-mi mai ieşi în cale. Trandafirii nu mai au dulce parfum Din clipa dureroasă, de rămas bun. Mi-e așa un dor nebun de tine, Înger sublim, aureolat de iubire. M-ai învăluit cu a ta tainică lumină, Ningând peste mine petale de fericire. Mi-e dor iubite… plâng neîncetat La gândul că din a mea viaţă ai plecat, Şi un dor nestins tu mi-ai lăsat.

Terapie prin scris

În ultimele zile, s-au adunat multe gânduri şi sentimente împovărătoare. Am trecut prin momente cumplite, care şi-au pus amprenta asupra sufletului meu şi aşa sensibil. Sănătatea mea subredă mi-a jucat feste. În acele clipe de boală, tot ceea ce simţeam era un ocean de suferinţă, panică şi descurajare în care mă cufundam treptat. Atunci când simţi că te înneci, sentimentele de frică te paralizează şi nu mai poţi gândi coerent, resorturile interioare se năruie. Când vezi moartea cu ochii, clipa prezentă capată un alt sens. Viața e efemeră și trebuie să trăim fiecare moment la intensitate, în prezent și nu în trecut sau viitor. Gândurile de trisţeţe şi de îngrijorare băteau ca un ciocan asupra sufletului meu. Uneori renunţarea pare o idee bună, înfrângerea inevitabilă, iar izolarea singura soluţie, fără să mai vrei să ştii de nimeni şi nimic. Mi-am zis că trebuie să recurg la o terapie mai specială şi anume: terapia prin scris. Pentru mine scrisul este o formă de a-mi uşura durerea suf

Reflecții în prag de primăvară

Primăvara mi-a bătut la ușă cu șoapte de soare și parfum de flori ce mi-au trezit gândurile adormite. I-am deschis ușa sufletului cu zâmbetul larg, încercând să-mi fac curățenie în gânduri, așa cum se obișnuieste,ca în prag de primăvară să se facă ordine și curățenie. Agricultorul în această perioadă își curăță ogorul, împrăștie îngrășămintea și plantează semințele ce vor da rod mai tărziu. Asemenea lui, și noi să ne curățăm grădina interioară și să plantăm gânduri ce vor da recoltă frumoasă de simțăminte pure. E nevoie de mult efort, având în vedere realitatea,scăldată cu nuanțe de cenușiu. În zilele de azi avem confort, dar resimţim o criză acută de bună-dispoziţie, avem la dispoziţie diferite modalităţi de a interacţiona cu oamenii şi de a comunica mai facil,dar suntem mai singuri. Simţim că timpul e ca o pasăre răpitoare, ce ne fură clipele mult prea repede. Suntem mai tot timpul grăbiţi și plini de nemulţumire. De multe ori, auzim tot mai des sintagma ”nu am timp”. În lumea în c

Ploaie caldă de martie

Acum câteva zile, am simţit atingerea mătăsoasă a primăverii ce păşea cu încredere pe tărâmul nostru pierdut în visare de-a lungul iernii. Sloiul de apatie şi tristeţe se topea încet sub soarele de martie ce ne arunca ocheade de veselie şi mult aşteptate zâmbete de lumină. Simt cum natura râde cu poftă, înveselind plaiurile cu miros de ghiocei, brânduşe şi viorele, cu cântec nou de păsărele sprientene şi gălăgioase. Fluturii se leagănă pe petalele catifelate ale florilor ce par feciorelnice fetişcane şi ascultă atent sunetul Naturii care îşi face ecou şi în sufletul meu cuprins de taina primăverii. Ies în pragul casei pentru a întâmpina primăvara, cu inima larg deschisă spre porţile unui cer ţesut în azuriul iubirii de viaţă. Iubesc acest anotimp cu toată forţa mea, pentru că doar primăvara regăsesc candoare, optimism, vitalitate, exuberanţă, dar mai ales iubire. Simt că trăiesc odată cu Natura renaşterea şi viaţa în cel mai intens mod. Inima îmi saltă de bucurie când văd că pământu

Ploi de mai

Un val de cer se zbate de ţărmul iluziilor Bule de vis limpezite în albastrul cerului se unduie în aerul îmbibat de-o dragoste vie. Mă pătrund cu patimă ploile senine de mai trezind în mine dorinţe mustind de aşteptare. Vântul hoinar a adunat tristeţi de mult uitate. Cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în dalbe zori Să-i ascult cântecul atins, de vraja ploilor de mai. Înmuguresc subit în mine visuri coapte în lumina Raiului. Mă simt suavă, primăvară înveşmântată-n fluturi rebeli ademenită de un plai de violete, pictat în ochii celui pe veci iubit. Calc apasat pe roua unui cer cuprins de inocenţă şi amagire. Picură-n mine ploaie caldă de gânduri zămislind în sufletul pustiu iubirea de cuvânt.

Emoţie de primăvară

Primăvara aruncă pulbere fină de gingăşie Peste întinderea sufletului, ce-i cenuşie. Pomii îşi dezbracă haina albă şi groasă Iarbă înverzeşte, mirosind a speranţă. Salcâmii mă îmbată cu al lor iz ispititor Păsări cântă pe ram iubirea înduioşător Strecurându-mi în suflet muguri de dor, Un tainic vis, scăldat de-un dulce amor. Ghioceii, spălaţi de roua blândelor şoapte Alungă din mine,înfiorata, sufleteasca noapte Sorb cu mirare şi nesaţ, lumină ţesută-n aur De al primăverii farmec eu par că nu mă satur.

Iertarea, dar divin

A vorbi si a scrie despre iertare este un act simplu… dar când trebuie să aplici iertarea în viața ta e mai complicat. Așa cum se spune: teoria ca teoria, dar practica ne omoară… eu aș spune că ne ține în viață. A ierta este o virtute ce ne identifică ca persoane spirituale, care au urcat mai multe trepte spre cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru a putea ierta pe cineva e important să te ierți pe tine însuți. Iar aici intervin mai multe piedici. E dificil să ne acceptăm așa cum suntem, să ne iertăm și să ne iubim pe noi înșine. Natura noastră este una egocentrică, plină de orgoliu, mândrie excesivă. De multe ori, intervin sentimente de autosubestimare. Faptul de a nu ierta ne face să stagnăm, să fim prizonieri ai ego-ului, fiind neîmpăcați cu trecutul. De fapt, noi trăim în trecut și nu în prezent. Acceptarea joacă un rol esențial pe cale iertării. Avem motive de a ne ierta? Da. De exemplu: frica de schimbare, de a ne adapta la noile condiții, judecarea, intoleranța, negarea, ncertitud

Barbatul, enigmatică creatură

Bărbatul e o enigmatică creatură Vrăjit de un vis sublim numit, femeie La pieptu-i a înflorit o floare pură Iubire, i se spune de mii de secole. Femeia e scânteiere de vise coapte Cu răscolitor miez dulce şi amar. Aprinde şi ademeneşte cu dulci şoapte Bărbatul, vânător fără egal.

O trestie frântă

Sunt o trestie subţire şi frântă Pe o mlaştină de dure suferinţe Lângă nuferi încărcaţi de dorinţe Şi un lac cu apă vie şi sfântă. Pe mal, o salcie amarnic plânge, Obosită de a ei cruntă amintire Ce ascunde o tainică iubire Şi dorul greu inima-i frânge.

Mama-i suprem sacrificiu

Mama este cuvântul cel mai sfânt rostit întâia oară suprem sacrificiu pe altarul vieţii zămislind iubirea chipul ei senin şi surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei în amărăciunea greşelilor de-o clipă, privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate, vocea ei duioasă şi mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surăsu-i de albe şi tainice mărgăritare, îmi lăsa eternitatea liniştea dimineţilor de primăvară seninul cerului ochii ei blânzi, spălaţi de roua iertării îmi descifrau enigmele existenţei, ale dragostei şi morţii.

Ce este femeia?

Ce este femeia? Oare e un vis senin de primăvară? O dulce iluzie ce tainic ne cheamă? Cu voce tremurândă spune bărbatul. Un înger căzut din cerul iubirii? Ce s-a răzvrătit,ajungând pe pământul firii? Cunoscând durerea, aleanul şi chinul. Oare e un demon cu surâs de tainice flori? Cuprinzând în palmele-i moi și albe, Sufletul unui bărbat, slab muritor, Vrăjit pe veci de eternul mister Ce se numeşte… femeie? se întreabă bărbatul de mii de ani. Cine poate să găsească răspuns? Cine este femeia? De pe care tărâm vine ea? bărbatul se încăpăţânează să ştie… Cu înfrigurare ar răsturna înalți munți, să afle răspuns la această întrebare.

Suflet pereche

Despre sufletele pereche se vorbește foarte mult în mass-media, în romane, în poezii, în muzică, creându-se un miraj, o iluzie. Astfel, oamenii se lasă vrăjiți de dorința de a-și găsi sufletul pereche, visând că într-o bună zi îl vor întâlni... lăsându-se pradă foarte ușor unei capcane, și anume atunci când cineva simte o emoție mai puternica pentru celălalt, îndrăgostindu-se, are senzația că și-a găsit sufletul pereche. Dar, există cu adevărat suflete pereche (”soul mates”,cum zic englezii)? Care sunt sentimentele pe care le percepi în prezența lui și cum îl putem recunoaște? Eu cred că simți că îl cunoști dintotdeauna, ai acel feeling de ”deja-vu”, știi ce gândește, ce simte, te simți foarte liber și natural în preajma lui,comunici cu el cu ușurință, legând relații de prietenie sau romantice fără nici un efort, lucrurile venind de la sine. Ai un sentiment special pentru acea persoană, o afinitate profundă, care îți dă convingerea că nu e o simplă atracție, ci e altceva față de ceea