Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 27 decembrie 2013

Mi-e sete de alb




Fulgi de albe dorinţe cad cu repeziciune
peste inima mea...
Se îmbulzesc, mă sărută şi mă răsfaţă
cu clipe de iubire.

Mi-e sete de alb, de zăpada de visuri,
bătătorite de paşii încrederii,
de stelele aprinse în focul cuvintelor,
de fiorul dragostei noastre.

Mi-e dor de clinchetul sufletului tău,
dăngănit de dor,
ce-mi făcea inima să cânte colindul
cu iz de eternitate.









sâmbătă, 21 decembrie 2013

Mai puternica...



Viata ne oferă multe întrebări şi puţine răspunsuri. Ea înseamnă a cadea şi a te ridica, a fi înfrânt şi a avea totuşi curajul de a te ridica şi a merge mai departe. 
Viaţa e construită din umbre şi lumini, din paradoxuri şi ironii, din imprevizibil şi rutină, din durere şi bucurie... Drumul vieţii pentru unii e mai lin, pentru alţii înseamnă hopuri şi obstacole. Picioarele noastre nu calcă doar pe flori, ci şi pe mărăcini. Ne rănim şi sângerăm, dar cu toate astea nu abandonăm drumul ales de Cel de Sus.
Viaţa ne dă două opţiuni: ori ne lăsăm doborâţi de încercările ei, ori ne ridicăm de jos, ne scuturăm de regrete şi suspine şi le infruntăm, luptând. Am învăţat că tot ceea ce contează e curajul de a continua şi tot ceea ce rămâne e faptul că mai putem spera in ceva, ca nu suntem pierduţi atâta timp cât il avem pe Dumnezeu alături.
Esti puternic atunci cand iti cunosti slabiciunile... Esti intelept atunci cand inveti din greseli.
"Viata nu este asa cum ar trebui sa fie. Este asa cum este. Modul in care ii faci fata face diferenta."
Uneori, cei mai puternici dintre noi sunt cei care zambesc atunci cand traiesc o durere tacuta, plang in spatele unei usi inchise si duc lupte despre care nimeni nu stie nimic.




luni, 16 decembrie 2013

Avem nevoie de dragoste



Trăim timpuri tulburi, timpuri de confuzie, de goliciune sufletească,  de dezumanizare şi de dezechilibru în multe aspecte. Probabil că ne simţim copleşiţi de multitudinea de probleme ce caracterizează secolul nostru. Un secol în care tehnologia s-a modernizat, dar problemele vechi nu şi-au găsit soluţionarea, în care simţirea e tot mai alterată de un soi de superficialitate, de temeri, de îndoieli… Gândim mai mult, simţim mai puţin. Învăţăm şi tot învăţăm, dar capitolul "aplicare" stăm prost. 
Azi, poate pe cerul nostru e soare, mâine se adună nori negri, gustăm suferinţa ca să cunoaştem bucuria, trecem prin întuneric ca să apreciem lumina… Nimic nu e constant, nici chiar sufletul omului… Nu există doar negru şi alb, pe alocuri întâlnim şi gri. Aşa este şi cu oamenii, nu sunt doar buni sau doar răi, fiecare om are ceva bun sau ceva rău. Depinde de noi, ce alegem să vedem, dacă îl acceptăm aşa cum este… Putem greşi, putem face alegeri proaste, putem cădea, putem să dezamăgim… Da, putem şi avem dreptul să facem asta, pentru că suntem oameni.
Avem nevoie de forţă să ne putem ridica, de speranţă să putem suporta, de lumină să putem vedea, de credinţă să putem înainta, de iubire să putem trăi demn şi curat. Am nevoie să ştim că nu suntem singuri, că există cineva care e lângă noi, care trece împreună cu noi şi prin vijelii şi ploi. Când e soare, poate că mulţi vor vrea să strălucească lângă noi… Dar când e ploaie şi furtună? Câţi se vor lăsa udaţi, doar pentru a ne fi aproape? Atunci se va vedea că suntem cu adevărat ceea ce vrem să părem… şi anume: oameni. 
Avem nevoie de mângâierea care vine din cuvânt, de atingerea unui suflet cald, de curajul care vine din iubire. Avem nevoie să ne îndreptăm ochii spre cer, ca să putem rămâne cu picioarele înfipte pe pământ. Avem nevoie să credem cu putere în ceva… Şi ce altceva e mai bun, decât de a crede în iubire? Eu am ales să cred că mai există iubire, că mai există cei care luptă pentru titlul de Oameni.

16.12.2013




luni, 2 decembrie 2013

Decembrie cu dor



A venit si ultima luna a anului... E un decembrie cu dor. In această perioadă, ne simţim mai aproape unii de alţii... ninge peste suflet cu amintiri. E anotimpul înveşmântat în alb, în puritate, în copilărie... 
Sa fim mai buni, mai iertatori, mai iubitori. Sa credem ca visurile se pot implini. Sa daruim lucruri mici in care am pus multa dragoste. Sa ne bucuram de lucrurile simple care ne aduc fericirea, fara sa uitam sa fim recunoscatori pentru oamenii din viata noastra! 
"A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort... " 
Suntem ceea că dăruim!

Sa fiti iubiti! Sa avem o iarna calduroasa!