Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

Să-i fim prizonieri pe viaţă, visării

Vreau ca timpul să fie amnezic să-i pot rescrie clipa târzie. Gândul la tine să-mi fie analgezic ce vindecă a minţii frenezie În laboratorul unui vis îi extrag esenţa  să aflu formula unui irepetabil mâine. Încă îţi semnez (ne)motivat absenţa Cu fiori ce-şi scriu neliniştea-n mine. Clipa de azi îmi scotoceşte prin buzunar să găsească mărunţiş pentru o toamnă La restanţe la vis să nu avem habar Iubind îi plătim vieţii, capricioasă doamnă. Să-i fim prizonieri pe viaţă, visării Să ne trateze cu un dram de noroc. De mi te va aduce în realitatea iubirii Voi intra legată la ochi în al ei joc. Şi să te văd mereu ca la început fără ochelari, doar prin lentila de dor Să simt în inimă cum îţi bate acut O aripă smulsă din al durerii condor. (Versurile:  Lavinia Elena Niculicea , 23 octombrie 2016)

Vis autumnal

Toamna varsă lacrimi pe eşafodul viselor de vară condamnată pe viaţă la melancolie. Îi şterg cu batista gândurilor lacrimile de chilimbar gustul lor îmi aminteşte cum un cer făr ’ de păcate ploua în mine. Pe sub faldurile visării îi văd cicatricile. Le spăl cu tăceri, le învelesc cu umbra ta, despletind din ghemul clipelor o emoţie ruginie. O, rog, să-mi împartă în măsuri egale stropii de iubire să-şi pună semnătura pe această poveste nescrisă. Muza să-şi înmoaie degetele în călimara nopţii să scrie-n mine: Mi-e bine în sufletul tău! Lasă, toamnă, fericirea să fie titulară în jocul de-a iubirea. să ne răscolească frunzele c-un dor astenic cocorii să scuture-n noi o ultimă lacrimă. Aşterne-mi sub tălpi covorul roşu să pot trece pragul iernilor la braţul unui vis autumnal. http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1477311339.html