Lavi en rose

Dintr-un apus de iarnă adun un fir de speranță, Plantându-l sub zăpezile adormite-n mine, Să-nflorească primăveri cu sevă de viață Sub ninsorile aspre să hibernează un mâine. Ca o ploaie născută-n zori mă înalț și cobor Peste firul de iarbă strivit de plânsul lui ieri. Evadând din strânsoarea unui primitiv nor, Spăl obrazul clipei cu îngeri izgoniți din ceruri. Când umbre bizare îmi sechestrează zborul, Cu spasme de lumină, răsăritul mă ridică, Dintr-un colț de infinit îmi spune Ziditorul: Urcă spre soare, cu norii fă echilibristică! Nu abdic pe câmpul înroșit de rănile luptelor Ca un soldat pe umeri port întreaga planetă. Tatuez înfrângeri și victorii pe fruntea stelelor, Nu cad cei ce au visuri ascunse-n portbaionetă. Autor:  Lavinia Elena Niculicea

În viață, uneori câstigi, alteori pierzi, de multe ori înveti, dar mereu în această ecuație exista ,,a lupta". Trebuie să lupți pentru ceea ce-ți dorești. Nu e simplu, dar ca să atingi stelele, trebuie mergi pe drumuri sinuoase, să te înalți, iar asta nu o faci fără să te impiedici, fără să cazi, fără să te ridici și să continui. Bertolt Brecht spunea ceva înțelept:„Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă au pierdut deja." Am învățat că trebuie să te lupti cu via ța pentru lucrurile care merită obținute, prețuite și păstrate. Trebuie să-i smulgi un zâmbet vieții, pentru că lacrima ți-o dă de buna voie. E nevoie să-ți găsești colțul tău de cer, în care să-ți tolăneşti visurile şi să-ţi cuantifici trăririle. Cât ai dat şi cât ai primit. Cât ai visat şi cât ai implinit. Cât ai luptat și cât de ușor ai renunţat. Am învăţat că lucrurile cu adevarat valoroase, nu se obțin gratis: iubirea, fericirea, mulțumirea sufletească vin atunci când ai platit un preț vieții s

Scriitorul este un spirit atipic, neînţeles care îi ajută pe oameni să se descopere, să se imagineze acolo în opera sa şi să găsească soluţii la deficienţele emoţionale, ascunse în carapacea sufletului lor. Mi-am dorit să scriu din două motive: Un prim motiv ar fi că, atunci când scriu, mă exprim cel mai bine, îmi fac cunoscute cele mai intime trăiri. De fapt, simt că mă transfigurez, devenind cu totul altă persoană, atunci când creez. Un al doilea motiv ar fi că, prin scris sunt capabilă să ating coardele sensibile ale celor din jur. Mi se pare fascinant ca prin cuvinte să trezesc emoţii puternice celor ce mă ascultă. Prin cuvintele mele pot să-i fac pe oameni să simtă în acelaşi timp cu mine bucuria, tristeţea, fericirea, suferinţa, speranţa şi entuziasmul. Nu este minunat acest lucru? Un creator are o astfel de putere. Eu aş asemăna un creator cu un magician. Un magician poate să transforme un lucru, doar atingându-l cu bagheta-i magică. Un creator prin cuvinte poate c

Să poţi să speri când totul se dărâmă, să ai curaj să mergi pe-a vieții sârmă, să încerci să cuprinzi tot necuprinsul, să poţi să-ţi ridici din ruine visul... Să poţi face din credinţă o armă, în lupta inegală s-o foloseşti fără teamă, să cauţi stelele eternității stăruitor, uitându-te spre cer, vei fi biruitor. Să poţi pe altul alina, chiar de sângerezi, în ziua de mâine, tu întotdeauna să crezi, să-ţi scrii cu litere aldine al tău viitor, să fii tare, chiar de eşti un visător… Să zâmbeşti când zilele aduc furtună, Să poţi iubi într-o lume cu umbre și lumină, Să dăruieşti totul când nu primeşti nimic Să-i tratezi la fel, și pe cel mare și pe cel mic. Să poţi lupta când rănile te dor, chiar de cazi la pământ şi nu ţi-e uşor, să poţi învinge în viaţă mereu prin iubire, atunci vei ști să traduci clipa (pr)in fericire! Versuri:  Lavinia Elena Niculicea