Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 30 septembrie 2010

Gânduri de toamnă

E toamnă afară… resimt din plin acest anotimp care sălăşluieşte şi în fiinţa mea. Afară şi în interior cerul plânge cu lacrimi reci. Gânduri ce dor se lovesc cu forţă de fereastra sufletului meu, aburită de un aer cald de melancolie. Vîntul neliniştit de afară împrăştie frunzele de aramă în aerul încărcat de miresme bahice. Un vânt viclean de regrete şi amintiri reci-calde bate zbuciumat în mine, împrăştiind clipele prezente spre zările nemărginirii. Clipele de ieri sunt valuri de ceaţă ce îmi învăluie sufletul. Ele se depun încet în mine, uitând clipele de mâine, clipe de speranţă şi aşteptare ce parcă s-au pierdut în vidul interior.
În aceste momente încărcate de nostalgie îţi simt prezenţa. Gândul tău călător se adăpoşteşte în copacul din mine ale cărui crengi se înalţă spre visuri de lumină. Frunze de dor şi de infinit îmi îmbracă coroana sufletului cu dulci amintiri ce nu se ofilesc. Soarele apune anunţând că ziua se încheie şi noaptea îşi va face simţită prezenţa. Amurgul îmi învăluie fiinţa cu melancolie. Mă doare gândul tău…El e ca plumbul…zace în mine şi-mi încarcă inima-mi fragilă cu
grele suspine.
Photobucket
Gândul tău e un copac umbros ce a prins rădăcini adânci în mine. Nici vânturi puternice, nici furtuni distrugătoare nu l-au putut dezrădăcina.Sărutul tău a fost ca atingerea caldă a ploii care mi-a mângâiat solul fiinţei bătătorit de paşii timpului.
Cum aş putea să sting focul acesta ce mă arde în interior? Aş vrea să am puterea de a întoarce timpul şi de a transforma acea clipă nefastă ce a stat între noi. Însă timpul e un mare vrăjitor care ne vrăjeşte cu clipele-i de dor şi ne ademeneşte uşor. Viaţa e asemenea unui labirint, căile ei sunt întortocheate. De multe ori ne pierdem prin viaţă şi simţim că nu găsim nicio cale de a ne regăsi. De ce atunci când pierdem pe cineva sau ceva îi înţelegem valoarea? De ce nu putem sa înţelegem acel lucru atâta timp cât îl avem? În mintea mea se învălmăşesc „de ce”, ”dacă”, ”parcă”, ”poate” etc. Uneori viaţa ne învaţă într-un mod ştiut numai de ea lecţiile pe care trebuie să le învăţăm.
Închid ochii, vreau să te simt, să te ating...Uneori am senzaţia că tu eşti doar un vis plăsmuit de inima mea. Un vis frumos de iubire care trece cu repeziciune prin viaţa mea aşa cum un val trece şi udă ţărmul.Acum mi-a rămas speranţa… ea e o pasăre călătoare, neobosită care zboară spre nemărginirea albastră, atingând infinitul din noi.

marți, 28 septembrie 2010

Să învăţăm de la păsări, de la flori

De la păsări învăţ o lecţie importantă. Binecuvântata dorinţă a lucrurilor simple. Păsările privesc viaţa cu bucurie şi optimism. Sunt atât de fragile, dar atât de puternice. Atât de neînsemnate pentru mulţi, dar atât de preţioase pentru mine, pe care le admir şi le descopăr. Cu trilul lor încântător, ele ne anunţă simfonia bucuriei, o bucurie autentică ce se găseşte în lucrurile simple. Din cântul lor transpare multă veselie şi dorinţă de viaţă, ele nu se plâng niciodată că viaţa uneori e crudă. Poate că şi ele simt durere dar nu se lasă dominată de ea. Ar trebui să învăţăm de la ele să privim viaţa cu optimism şi să încercăm să ne bucurăm de fiecare clipă. Cântecul care răsuna în fiinţa noastră să fie unul al bucuriei, să fim în rezonanţă cu Universul, un Univers al armoniei şi bucuriei.

Birds of Paradise Peter Sue Marc (Pasarile paradisului)
Vezi mai multe video din diverse
Când privesc trandafirii, flori atât de suave şi profunde, mă identific cu ei şi simt că ei fac parte din însămi fiinţa mea. Când mă înclin ca să-i miros, este ca şi cum mă contopesc cu ei. Florile înseamnă pentru mine o nesfârşită sursă de bucurii. Ele radiază atâta lumină în jur şi reuşesc să aprindă lumini în sufletul meu. Florile sunt un amalgam de forme, de culori, de miresme. În fiinţa mea descopăr un amalgam de sentimente, de lacrimi si dorinţe. Petalele lor mi se aştern în suflet ca nestemate ale iubirii si gingăşiei. Parfumul lor îmi inundă plăpânda fiinţa cu bucuria de a trăi şi a iubi.
Să învăţăm să trăim cu adevărat,privind în jurul nostru...frumuseţea se ascunde în lucrurile simple ale vieţii.
Flower Images Free Pics Funny Pics
Flower Images at ImageHousing.com

luni, 27 septembrie 2010

Te caut...

Te caut în lacrima de cristal a izvorului,
În vuietul copacilor trişti, solitari pe alei.
Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai.

Te caut în ploaia caldă şi târzie de mai,
În pământul închistat de durerea de „a fi”
Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai.

Te caut pe cerul de dor, pierdut în infinit,
În florile suave, scăldate de soarele veşniciei
Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai.

Te caut pe cerul încărcat de mii şi mii de stele vii,
În curcubeul ce aruncă pe sol călătoare raze divine
Te caut … si te regăsesc în inima-mi ce arde cu patos.
Dar Unde Esti???????????????
Vezi mai multe video din muzica

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Nostalgie de toamnă

E frig…plouă şi e toamnă,
Sunt singură şi privesc afară,
La picurii vii de ploaie.
În sufletul meu e brumă amară
Plouă şi e o eternă toamnă.
Ploaia, încet se prelinge pe fereastră,
Lacrimi amare îmi cad pe palida faţă.
Aşa cum pomii trişti îngenunchează,
În faţa neobositului vânt,
Inima mea îngenuncheată oftează
În faţa iubirii ce-mi vibrează
În piept şi în gând.
Pământul umed este acoperit
De frunze ce parcă încet mor,
Întreaga-mi fiinţă este cuprinsă
De amintiri ce tot mai mult dor.
Deodată, vântul deschide fereastra
Simt cum ploaia rece îmi atinge faţa.
Aştept ca odată cu vântul să ajungă
Până la mine,vreo veste de la tine,
Dar în zadar e frig…plouă şi e toamnă.

Nostalgie DE Toamna!
Vezi mai multe video din film

joi, 23 septembrie 2010

Despre suferinţă


Durere, lacrimi, furie, confuzie, negare, resemnare...o gamă largă de sentimente le resimţim atunci când suferim. Am mai dezbătut acest subiect complicat despre suferinţă, însă aş dori să aprofundez mai mult acest acest domeniu.
Suferinţa ne purifică, ne modelează şi ne transformă. Ea ne face spiritul să se înalţe deasupra egoului, să fie mai viu şi mai puternic. Pe mine suferinţa m-a modelat, aşa cum olarul modelează lutul, m-a corectat pentru a ajunge o persoană mai echilibrată.
Suferinţa a fost şi este îndrumătorul meu spiritual, arătându-mi calea către interior, pentru a-mi regăsi sinele-identitatea- pentru a mă cunoaşte cu adevărat şi a-mi înţelege trăirile. Suferinţa mi-a deschis calea către divinitate, m-a învăţat trăiri mai profunde şi mi-a arătat spectrul larg al fiinţei umane. Este un termen mult prea general. Pentru mine, personal suferinţa s-a concretizat prin boală.
Ceea ce vreau să evidenţiez este faptul că suferinţa mi-a revelat cine sunt eu, cum sunt, unde sunt, în ce stadiu mă aflu la capitolul evoluţie spirituală. Suferinţa este învăţatorul meu care mă învaţă lecţii benefice pentru evoluţia mea ca om. Ea m-a făcut mai umană, ajutându-mă să empatizez cu ceilalţi şi să înţeleg mai profund natura umană.
Atunci când suferi, când te doare, nu eşti într-o postură uşoară, e firesc acest lucru. Dar privind dincolo de suferinţă, vei vedea că ea te formează pentru a deveni o persoană completă, ajutându-te să cultivi calităţi frumoase ca de pilda:empatia, perseverenţa, dragostea, bunăvoinţa etc. Şi astfel să devii un caracter puternic. E ca şi cum cerul e plin cu nori negri, dar ştii că dincolo de această perdea plumburie se află soarele iar în scurt timp lumina sa va străbate întunericul şi îşi va revărsa din abundenţă căldura sa. La fel Dumnezeu îşi va revărsa binecuvântările minunate, estompând durerea de pe cerul fiinţei noastre. Pentru toate lucrurile există un timp. Există un timp pentru suferinţă aşa cum există un timp pentru bucurie.

Poate că nu înţelegem în totalitate unele momente dureroase din viaţa noastră dar e înţelept să le acceptăm.Spune o vorbă din popor „că ceea ce nu te omoară, te face mai puternic”. Eu certific aceste cuvinte. În fiecare dintre noi zace un luptător, iar în momentele dificile el iese la suprafaţă. Cădem, ne lovim, dar ne ridicăm din nou mai puternici. Viaţa a avut grijă să-mi dea unele lecţii dure. La început începi să te întrebi:”De ce mi se întâmplă asta Doamne?”,”Ce am făcut să merit eu asta?”Apoi, în timp realizezi valoarea acelor lecţii. Pe viitor, îţi dai seama că eşti mai puţin vulnerabil la testările vieţii şi că ele te îmbogăţesc sufleteşte. Sunt unele situaţii în viaţă pe care nu le putem schimba, însă putem să ne schimbăm noi modul cum reacţionăm la ele. E important să avem o atitudine corectă, sănătoasă pentru ca suferinţa să nu ne amăgească sufletul, mintea şi trupul.
Din proprie experienţă vă spun că de noi depinde ce alegem: să abordăm o problemă cu negativism sau să o privim cu optimism. Dacă încercăm să vedem partea plină a paharului, ne va fi mai uşor să depăşim situaţiile nefavorabile.


marți, 21 septembrie 2010

Las un strop de iubire

Îmi spăl gândul ispitit,
de un tainic vis
În lacrimile unui cer,
scăldat de curcubeul iubirii.
Las un strop de iubire,
pe o petală de vis,
Să-ţi picure în suflet clipa ferită de
de demonul uitării.
Să-ţi fie lumină pe aleile întunecate
ale timpului.
Să te poarte în galaxia de
ademenitoare şoapte…
Într-un zbor al îngerilor aureolaţi
de veşnicia clipelor.
21 septembrie 2010
love drop Pictures, Images and Photos
Privirea ta

Privirea ta revarsă-n mine
Fiori de o nestinsă iubire.
Simt că fiinţa-mi se inundă,
De o duioasă şi tainică lumină.

Iarna grea din suflet mi s-a dus,
Când tu incetişor mi-ai spus,
Că eu sunt floarea sufletului tău,
Îngerul bun ce nu cunoaşte rău.

luni, 20 septembrie 2010

Emoţie de toamnă


Scriu, privesc afară cum plouă lin…cerul plânge cu lacrimi de dragoste care cad pe pământul încărcat de dor şi aşteptare. Câţiva stropi rebeli şi obosiţi se lovesc de fereastra mea, întrerupându-mi călătoria de pe tărâmul cuvintelor şi emoţiilor. Simt că Natura vrea să mă facă părtaşă la povestea ei, să mă facă conştientă de prezenţa şi trăirile Sale. Îmi las creionul să cadă pe foaia de hartie, părăsesc masa de scris şi ies afară să trăiesc odată cu Natura clipe de veşnicie.
Picăturile reci de ploaie îmi ating faţa, înviorându-mă iar vântul mă poartă în plimbarea sa neobosită să descopăr clipele de vis căutate îndelung de sufletul meu candid. Privesc în zare un stol de păsărele ce par ca niste pete de smoală aruncate pe pânza unui pictor iscusit. Crăiasa toamnă a venit din nou. Ea vine dintr-un ţinut plin de bogăţii, aducându-ne belşug în cămările sufletului. Crăiasa ne oferă un tablou emoţionant pictat în culori vii şi stacojii. Cerul e încărcat de nori posomorâţi, trândevi şi obosiţi. Soarele stă pitit după această perdea plumburie, probabil odihnindu-se, moleşit de atmosfera de toamnă. Respir intens aerul încărcat de emoţia toamnei.

Frunzele îngălbenite s-au desprins din pomii trişti, vântul hoinar îmbrăţişându-le şi purtându-le în paşi de vals, în dansul ritmic al Naturii. Pământul jilav e acoperit de un covor stacojiu ţesut cu măiestrie din frunze galbene şi ruginii. Descopăr în mine un covor de alese sentimente ce-mi acoperă inima. Copacii se simt părăsiţi, trăindu-şi demn momentele de singurătate. Simt o stare accentuată de goliciune interioară şi mă alătur copacilor în trăirea clipelor. În aer străbate mirosul viu al ploii. Inspir acest aer şi împreună cu el, clipe pline de energia pământului. Îmi atrage atenţia un stol mare de grauri zgomotoşi ce au tăbărât pe bolta acoperită de viţa de vie. Se înfruptă cu neobrăzare şi bucurie din ciorchinii de strugurii zemoşi, nebăgând în seamă prezenţa mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele şi răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copţi. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiţi şi înlănţuiţi, lăsându-se copleşiţi de sentimentul unic al dragostei.
Se aude foşnetul paşilor mei printre frunzele arămii de pe alee. Frunzele veştejite de melancolie nu şi-au pierdut graţia şi demnitatea în dansul Naturii. De o parte şi de alta a aleii sunt flori, o multitudine de culori şi miresme îmi încântă simţurile. Păşesc într-un univers de basm, de nostalgie şi emoţie.


vineri, 17 septembrie 2010

Copilăria - o lume în care mă regăsesc


Copilăria este o lume de poveste, duioasă şi nebună. Este vârsta în care totul e posibil, iar intensitatea momentelor este maximă. Ea este un tărâm feeric, în care trăim deplin şi înţelegem tainele existenţei mult mai uşor.
Lumea mirifică a copilăriei mele s-a înfăţişat într-un orăşel înconjurat de peisajele pline de farmec ale judeţului Vâlcea. Mă pierdeam adesea în jocurile copilăriei pe dealurile înverzite din apropierea casei ce radiau prospeţime şi linişte, pe câmpurile de maci sângerii şi printre lanurile aurite de spicele de grâu ce valsau diafan cu soarele. Ce bucurie era să iau în palme grăunţele coapte de grâu, să le mărunţesc printre degete şi să fac biluţe din ele... în loc de gumă de mestecat. Copil fiind mă regăseam în poalele bunicii materne pe care am iubit-o nespus care îmi mângâia sufletul cu poveşti şi învăţături sănătoase. Chipul ei blajin şi luminos mă liniştea şi mă asigura că lumea poate fi mai bună şi mai frumoasă. Mă gândesc cu nostalgie la farfuriile pline de clătite calde şi pufoase(preferatele mele)pe care bunica mi le pregătea dis-de-dimineaţă pentru a fi proaspete şi gustoase atunci când mă trezeam eu. Copilăria mi-a fost frumoasă, serenă şi vie. O, Doamne cât îmi e de dor de acea perioadă unică care mi-a îmbelşugat viaţa.
Copiii din ziua de astăzi nu mai ştiu ce înseamnă copilaria. Trăiesc într-o lume virtuală, petrecând ore în şir în faţa calculatorului, jucând jocuri impregnate de violenţă, la televizor, ascultând o muzică zgomotoasă care nu mai reuşeste să atingă sufletul. Pe vremea mea, copilăria însemna un mod de a trăi sănătos, în spaţiul nepoluat din mijlocul Naturii, o lume care mă ducea cu gândul la basmele cu zâne, unde experimentam frumosul, unde binele era ridicat la rangul de virtute. Aveam timp să citesc cărţile de poveşti care m-au ajutat să discern binele de rău şi sa-mi adun în suflet cantitatea necesară de cunoaştere.

Când suntem copii avem inima deschisă spre iubire şi frumos. Râdem şi plângem foarte uşor, suntem capricioşi şi generoşi, iertând şi uitând repede micile supărări. Însă când ajungem la maturitate, bucuria clipei, expansivitatea şi nebunia dispar, zâmbim şi râdem cu reţinere, încercăm să afişăm o mină serioasă, nedorind să fim etichetaţi ridicoli. În plus, nu mai facem risipă de entuziasm, neexprimându-ne liber emoţiile şi ne mai având acea ardoare cu care aşteptăm lucrul mult-dorit. Să fim din nou copii,măcar pentru o clipă...aşa ne vom afla identitatea fiinţei ajunsă la stadul de adult.
Astăzi, speranţa îmi înfloreşte sub razele calde ale copilăriei, o lume în care eu mă regăsesc. Când sunt la răscruce de drumuri, vântul nostalgic al copilăriei îmi arată drumul corect spre lumină şi adevăr.





miercuri, 15 septembrie 2010

Vânt de toamnă


Sufletul e dezbrăcat 
în frunzişul iubirii,
vântul furios îmi frânge 
crengile moi,
agăţate de trunchiul 
scrijelit de timp,
labirint tainic al veşnicelor întrebări.

În mine se cuibăreşte 
pasărea dorului
se înfruptă animalic 
din ciorchinele de vise,
hrănindu-mă cu iluzia dulce 
a dragostei,
Floare albă, legănată de 
... vântul durerii.


duminică, 12 septembrie 2010

Toamnă-i în mine


Soarele iubirii se pierde-n asfinţitul
aprins de focul verii,
Mă pierd în ploaia frunzelor solitare
Ca-ntr-un dans de fluturi.
Toamna-mi toarnă în vene lichid roşiatic,
picături de melancolie.
Clopotele metalice bat în mine uitarea,
lacrima unui dor stingher.
Fiinţa mi-e roasă de rugina clipelor,
omide înfometate.
Aud în depărtare strigătul pădurii arămii,
mamă îndurerată.
Îşi plânge copilele zburătoare, plecate
spre visuri de soare.
Brumă de gânduri îmi picură pe sufletul
înveşmântat în roze…
E toamnă-n inima înfiorată de doruri grele
ca plumbul…

10 septembrie 2010

joi, 9 septembrie 2010

Să găsim fericirea in efemeritatea clipelor

Astăzi m-am decis să scriu despre un subiect pe cât de complex pe atât de discutat...şi anume despre fericire. Este un subiect ce naşte diverse întrebări pe care fiecare dintre noi şi le pune la un moment dat. Ce înseamnă fericirea? Unde o găsim? De ce anume avem nevoie pentru a fi fericiţi? Chiar putem fi fericiţi în timp ce rătăcim prin hăţişurile neînţelese ale acestei lumi? Fiecare deţine propriu său răspuns în funcţie de cunoştinţele acumulate, de experianţa sa, de convingerile şi mediul în care s-a format.
Fericirea este o stare simplă, ce stă în tainicile compartimente ale inimii. Ea înseamnă a trăi intens starea de" a fi" şi nu de a poseda ceva. Fericirea este diafană precum o floare de primăvară ce-şi împrăştie parfumul spre îndepăratele zări.
Fericirea pentru mine este atunci când mă trezesc dimineaţa şi simt că respir, că trăiesc…atunci când văd pe fereastră cerul senin încărcat de nori pufoşi şi jucăuşi, brăzdat de păsărele voioase, când aud trilurile rândunelelor ce parcă îmi spun”Bună dimineaţă!”. Fericirea pentru mine este atunci când văd razele vii ale soarelui care se răsfrâng asupra pământului şi a lucrurilor de pe el, când sunt în mijlocul Naturii, unde pot să fiu liniştită -să-mi las gândurile să zboare departe, departe către infinit- singură cu cerul, Natura şi Dumnezeu. Aici îmi regăsesc sinele şi conştientizez că nu sunt doar fiinţă materială, ci şi spirituală, descoperindu-mi latura divină. Atunci îl simt pe Dumnezeu atât de aproape, încât simt fericirea.
Când privesc florile, creaţii sublime, ce revarsă bucurie şi strălucire în jur, mă simt cu adevărat binecuvântată şi fericită. Când văd zâmbetul candid ce se naşte pe chipul delicat al unui copil, privirea inocentă a unui animăluş, faţa radioasă a unei persoane iubite, mă simt bogată sufleteşte.
Fericire! Pictures, Images and Photos
Fericirea constă în a fi mulţumiţi cu noi înşine. De multe ori nu mai ştim să fim fericiţi fiind prinşi în rutina zilnică ce ne complică existenţa, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoacă frustrărilor şi a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viaţă şi să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci vom şti să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopţile liniştite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosmera încărcată de emoţie din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care musteşte de viaţă…de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.
Am încercat să-mi expun viziunea proprie asupra fericirii, modul cum o percep eu. Aş dori, de asemenea să închei cu câteva citate celebre despre fericire:
“Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uităm atât de mult la uşa închisă încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi”. - Helen Adams Keller
“Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziţia noastră şi nu de circumstanţe”. - Martha Washington
“Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf”.-Gabriel Garcia Marquez
“Componentele fundamentale ale fericirii sunt: să faci ceva, să iubeşti pe cineva şi să speri la ceva”. - Allan K. Chalmers

Vezi mai multe video din Muzica

miercuri, 8 septembrie 2010

Trece iubirea...

Printre salcâmii alintaţi de soare
Trece iubirea suavă ca o boare.
Îmbracă Natura în straiul unui vis
Desprins din zarea gândului neatins.

Cerul golit de lacrimile-i reci, efemere
Priveşte pământul cu un surâs pierdut
Ce ascunde gândul strivit de durere,
Cioburile unui suflet ce zace-n asfinţit.
Background Images Background Pictures Background Pics
Background Images at ImageHousing.com

miercuri, 1 septembrie 2010

Şi daca...

Şi dacă lacrimi, acum numai seacă,
E pentru că tu, în noapte ai plecat.
M-ai închis intr-un univers de dor,
Iar cheia ai luat-o cu tine, în zborul tău.

Şi dacă vântul îmi şopteşte vorbe de dor
E pentru că tu nu mai vii pe drumul meu.
Tăcerea ta tainic mă arde şi tare mă doare
Iar ochii-mi sunt fără niciun strop de viaţă.
Free Image Hosting Upload Photos Cute Pics
Cute Images at ImageHousing.com


Şi dacă florile mă îmbată cu al lor parfum,
E pentru a-mi aminti de un fior amăgitor.
O dragoste de flori ce m-a îmbătat cu fericire
Ce etern va trăi în ale noastre inimi fragile.

De ce nu-mi vii, suflete cu surâs de albe flori,
Să scormoneşti prin jăratecul sentimentelor
Să aprinzi focul dorinţelor şi a iubirii sacre
Şi să arzi zgura neîncrederii şi a crudei uitări.

Vezi mai multe video din Film