Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 31 octombrie 2011

Frunze colorate de dor

Ploaia îmi bate la fereastră
Cu degetele nostalgicei toamne
Imi şopteşte cu voce măiastră
Dragostea picurată pe gene.

Cuvintele-mi curg fără veste
Pe frunze colorate de dor
Se zbat-n mine visele terestre
Licori lăsate de îngeri în zbor.

Sorb cu nesaţ stropii albaştri
Potolindu-mi setea nebună de tine
Te dezmierd cu ai nopţii aştri
În clipa de amor, spăl efemera trăire.

Sunt umbra care-ţi vegheză ultimul gând
Vis deghizat în ale toamnei versuri
Înmoi călimara în lacrima unui amurg
Scriu în sufletul tău, ale vieţii răspunsuri.

joi, 27 octombrie 2011

Sunt vis de toamnă

Sunt vis mirosind a toamnă
Cu ploaia ascunsă-n gânduri
În ochii-mi vii, norii se leagănă.

Cad frunzele bătute de dor
În tăcerea inimii albastre
Tu mă atingi cu al nopţii fior.

Sunt vis acoperit de brumă
Îţi bat în zori, la a ta fereastră.
Aducându-ţi clipe de aramă.

În plânsul pomilor de toamnă
Eu îţi simt oftatul şi durerea
Îmi las inima în a ta palmă.

Sunt vis făr’de început şi de sfârşit
Îţi strivesc cu paşii, somnul dulce-amar
Pe gene-ţi stă plans, amorul ursit.

Pictez pe pânză amurgului, iubirea
Un dans în doi, udat de ale toamnei ploi
Melancolia pe veci ne pastelează firea…

miercuri, 19 octombrie 2011

Dimineţi cu parfum de toamnă

Dimineţi de toamnă mă îmbrăţişează
cu nuanţele calde ale dragostei,
aducându-mi o aromă duce-amăruie,
un aer încărcat de-al veşniciei dor
sorb însetată orele de reverie
le măsor în stropi de iubire,
pastelate de visuri firave.
cad în melancolie frunzele arămii
acoperindu-mi fiecare gând
cu clipe înaripate de cer
roua îmi spală cuvintele zburdalnice
în lumina stelelor nepereche,
care zâmbesc muritorilor indrăgostiţi
de un vis de toamnă...
Eşti aici, iubite, la începutul lacrimii,
înfrigurate de un nepătruns fior
mă alinţi cu un dor sufocat
între cer şi pământ.
îmi simţi tu necuprinsul, taina, patima
visul care niciodată nu minte?
îmi auzi glasul sonor care seamană
a izvoare plânse, în seri cu lună plină?
îmi vezi gândurile înveşmântate
în amurgul învineţit de a toamnei vină?
Sunt un trandafir scăldat de raza sorţii,
pe aleile pavate cu dorinţe celeste
dezbrăcat de ale vieţii iluzii.

vineri, 7 octombrie 2011

Sunt copac

Sunt copac îmbrăcat în lumina
unui cer dezgolit de regrete
crengile-mi sunt atele la durere
când un vânt rece de toamnă trece,
trezindu-mi din vis rădăcina.

Sunt copac mângâiat de suflarea
unei clipe ce zace-n speranţă
Aştept lacrima soarelui să spele
de pacate, coroana abandonată
în tăcerea ciorilor stinghere.

O toamnă, zeiţă ce ţeşi visarea
Mai, lasă-mi frunzele să-mi acopere
gândurile ce mor de dorul iubirii
să-mi aducă a veşniciei adiere
păsările să mă atingă cu degetele fericirii.