Lavi en rose

Printre cireșii înfloriți circulă liber un virus anonim ce mă forțează să privesc mai mult în mine. Ferestrele râmân închise, iar inima larg deschisă către mâine, poate poștașul îmi va aduce vești bune. Mă uit pe dosul clipelor să văd când expiră pandemia, să știu ce emoții gust mai întâi. În singurătate îmi coc fericirea, frământând stelele în vasul cel mai scump. Știe cineva de unde pot cumpăra drojdie, să pun la dospit visurile pe care le credeam mărunte? Pereții mă strâng de atâta dor de a da mâna cu Natura, doi îngeri păzitori îmi predau lecții virtuale despre supraviețuire. Ating oamenii prin visul transparent, purtând o mască de unică folosință. Doar când vorbesc cu Dumnezeu mi-o dau jos. Dragostea Lui mă imunizează pentru anotimpul viitor. Versuri: Lavinia Elena Niculicea , 19.04.2020

Azi, de Ziua Mondială a Artei, vă dăruiesc o poezie și un desen. Anatomia sufletului am pornit în căutarea copilul fără griji ce vâna fluturi pentru a-i prinde în insectarul sentimentelor mă pierd în lumina încâlcită a florilor ce-mi cade pe umerii goi dorul de orele în care îmi predai anatomia sufletului e un junghi intercostal ce a început să doară tot mai tare la fiecare trecere a anilor pe roșu consult dicționarele de argou să pot traduce sensul timpului pierdut în stațiile aglomerate dintre vise mă ghemuiesc ca pisica în jurul sobei să păstrez focul atingerilor imponderabile mai mult de un anotimp. Versuri și grafică:  Lavinia Elena Niculicea

Nu lăsa furtunile să te doboare, Suie cu clipa pe un vârf de curcubeu, Fură un manunchi de raze din soare, Alungă bezna, ești moleculă din Dumnezeu. Rămâi în arșiță verde ca firul de iarbă, Ziua de mâine încearcă să o creezi. Și dacă uneori viața ironic te întreabă, Raspunde-i cu un vis în care tu crezi. Un vis ce rodește la lumina din tine, Să fie cules în ora cu doruri cardinale, In anotimpul dorințelor clandestine Când tăcerile cu nopțile-s egale… Respiră clipa - misterios legămînt, E darul cel bun ce gratis ți s-a dat. Fii un strop de cer senin pe pământ Și curgi dinspre sfârșit spre început! Versuri: Lavinia Elena Niculicea