Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2010

Ascult tăcută...

Ascult tăcută, şoaptele ploii de dor Ce cade-n mine cu picuri de fior. Simt că păşesc pe marginea unui vis Scăldată în pulberea fină a unui surâs. Te privesc cu ochii unei stele îndepărtate Pierdută-n galaxia tainică a iluziilor amare. Îmi deschid larg porii sângerii ai inimii… Să intre în ei respiraţia caldă a iubirii. Ai în ochi, nostalgia cerului de primăvară În inimă, dulceaţa salcâmului în floare. Sărutul tău a lăsat o dâră pe obrazul meu Tu mi-ai tatuat în suflet cuvântul ”dor”. 31 octombrie 2010 Melodia de mai sus este un cover al cantecului "Put,putujem"( s-ar traduce"Timpul călătoriei"),formatia sârbească Magazin. Ador muzica sârbească, în special această melodie:

Pe aripile dragostei

Afară e o zi friguroasă de octombrie care te îmbie să stai în casă. Plouă încet... picăturile au forma unor inimioare ce au strâns în ele dor, iubire, suferinţă, nebunie şi visare. Parcă cerul ar lăcrima de dragoste pentru pământul pierdut într-o dulce aşteptare. Stropii răcoroşi se preling pe frunzele efemere ce acoperă pământul pierdut în singurătate. Ochii mei sunt vrăjiţi de magia vieţii ce nu-mi cenzurează dreptul la vis şi iubire. Ploaia mă interiorizează, mă face să mă gândesc la frumuseţea şi unicitatea fiecărei clipe. Ciripitul păsărelelor şi parfumul florilor de mai, razele călduroase ale verii, spectrul cromatic al toamnei şi jocul inocent al fulgilor de nea îmi cuibăresc în suflet un dor intens de VIAŢĂ. Am învăţat să iubesc viaţa aşa cum e ea. Inspir adânc, zâmbesc cu toată fiinţa mea, imi deschid braţele larg şi îmbrăţişez cerul, ploaia, copacii, aerul şi tot ceea ce văd. Experimentez un sentiment unic...iubirea de viaţă. Descopăr că ploaia are farmecul ei. Atunci când

Despre umilinţă

Noi suntem asemenea florilor delicate care încolţesc, cresc şi apoi se ofilesc. Suntem efemeri prin această lume. Vântul vieţii pe unii dintre noi ne poate atinge suav, simţind o adiere caldă, pe alţii îi poate lovi cu putere, înconvoindu-le tulpinile fragile, îngenunchindu-i. În astfel de clipe învăţăm o lecţie importantă pentru creşterea noastră spirituală - lecţia umilinţei. Mai este compatibilă această calitate cu lumea în care trăim azi? Dar de fapt, ce este umilinţa? Un semn de slăbiciune sau o calitate preţioasă care evidenţiază adevărata putere a spiritului, un semn de nobleţe umană? Faptul de a vorbi despre umilinţă în societatea zilelor noastre poate părea o absurditate, ceva ce nu mai aparţine prezentului, fiind ceva demodat. Lumea secolului 21 încearcă să-ţi inoculeze ideea de a căuta în primul rând o poziţie cât mai înaltă în societate, de a-ţi atinge propriile interese indiferent de mijloacele utilizate. De fapt, etalarea cu ostentaţie a propriei valori este ceva de dor

Iubirea-i un sublim poem

Iubirea-i un sublim poem scris în tăcerea cerului de către îngerii viselor albastre. Ei îşi deschid larg aripile moi şi calde pentru a-mi îmbrăţişa strâns sufletul golit de cruda aşteptare, în jocul nebun al vieţii. Simt că zbor uşor, diafan spre chemarea clipei de dragoste, încărcată de divin. Simt cum, în pustiul nopţii reci, de octombrie, sufletul meu te caută neobosit pe tine. Îmi închid ploapele obosite de povara singurătăţii şi te simt atât de aproape de mine. Lumina caldă a sufletului tău mă învăluie ca într-un dans lent ce se pierde în infinit. Încep să aştern pe o coală de hârtie dorul şi fiorul prezenţei tale ce m-au cuprins,fără veste. Tu, prezent binecuvântat m-ai salvat de tenebrele trecutului şi datorită ţie, fiecare clipă e încărcată de lumină. Mă conduci spre steaua dragostei fără de sfârşit în galaxia magică a clipelor fericite. Zâmbetul tău e încărcat de inocenţă, de dulceaţa clipelor de amor şi de serenitatea cerului dintr-o zi de primăvară. Julio Iglesias and

Călători prin viaţă

Viaţa este asemeni unei călătorii spre autocunoaştere şi descoperire în care ne aventurăm clipă de clipă spre necunoscut. Am observat că noi, oamenii, devenim conştienţi de valoare clipei prezente în momentele cruciale ale existenţei noastre. Doar atunci, o savurăm la maxim, bucurându-ne de fiecare lucru, persoană întânită în drumul nostru. Adevărul este că nu noi ne-am exprimat dorinţa de a intra în această călătorie, de cele mai multe ori extenuantă dar şi faşcinantă pe planeta "Terra". Am venit în existenţă şi a trebuit să învăţăm că uneori călătoria este plină de mistere, iluzii, de dezamăgire şi hopuri. Am aflat că trebuie să facem alegeri în fiecare zi, ele influenţând viaţa nostră dar şi a celor din jur. Prefer să mă ghidez în viaţă după principiul "nu contează cantitatea, ci calitatea". Este importantă nu durata vieţii, ci calitatea unei vieţii, cum ne-am folosit clipele pentru ca atunci când vom fi la destinaţie să nu avem regrete, resentimente şi frustrar

Ingredientele unei relaţii

Atunci când ne angrenăm intr-o relaţie, indiferent de ce tip e, nu ne mai acordăm timp să ajungem să-l cunoaştem şi să-l descoperim pe celălalt. Vrem ca totul să se desfăşoare cu celeritate, iar comunicarea devine deficitară. Într-o relaţie de iubire, cei doi parteneri trebuie să fie dispuşi să se deschidă unul în faţa celuilalt, să fie sinceri în ceea ce exprimă şi trăiesc. Este binecunoscut faptul că atunci când cunoaştem pe cineva încercăm să ne arătăm părţile bune ale personalităţii, să facem impresie bune, dorind să fim aşa cum am dori şi nu cum suntem noi cu adevărat. De vină este orgoliul…vrem foarte mult să fim plăcuţi şi acceptaţi. Însă, în iubire, orgoliul nu are ce căuta. E important să fim sinceri cu noi înşine şi apoi cu celălalt. Să ne comunicăm trăirile, să ne prezentăm cu hibele şi calităţile noastre. Să nu încercăm să vânăm greşelile partenerului, focusându-ne pe ce putem schimba la el. Ar fi o risipă de energie şi ne-am înşela dacă am crede că putem să-l schimbăm pe

Ce e iubirea?

Recitind una din poeziile marelui poet Mihai Eminescu, şi anume "Ce e amorul? m-am întrebat şi eu asemeni lui: "Cum poate fi definită iubirea?", "Ce înseamnă ea?" Iubirea e un domeniu vast şi complex care ne interesează şi ne inspiră pe toţi, fiind un sentiment profund şi incomensurabil. Este o emoţie profundă...un mister...o iluzie? De fapt, e acel lucru unic care te face să visezi departe, fără condiţionări, fără graniţe. Iubirea nu ţine cont de naţionalitate, de limbă, de culoare, de starea socială şi starea de sănătate. Ea se ridică dincolo de limitările umane, de superficial şi profan. Iubirea este sacră şi pură, dar din nefericire ea s-a desacralizat în zilele noastre, într-o societate ce confundă dragostea cu sexul. Constat cu tristeţe că mulţi dau iubirii un sens peiorativ, adică îi dau o conotaţie depreciativă...comiţându-se în numele ei multe atrocităţi generatoare de o crudă suferinţă. "A iubi" este acţiunea care animează viaţă, fiind sen

Lumea în care trăim

În lumea în care trăim, avem nevoie să ştim "cine suntem" şi "ce vrem" de la viaţă. E necesar să ştim care ne sunt priorităţile, scara valorilor într-o societate aflată în derută şi confuzie morală care tinde tot mai mult să-şi piardă indentitatea spirituală. E important să ne redescoperim în fiecare clipă... Descopăr că omul adult şi-a pierdut candoarea şi inocenţa de copil. Am uitat să mai fim copii, ne-am îndepărtat de starea primordială de simplitate. Lumea se află într-o eră a tehnologizării. Într-un timp foarte scurt, omul a facut reale descoperiri din punct de vedere medical, ştiinţific etc. Dar din punct de vedere uman? Am făcut chiar un pas pe Lună, dar am făcut oare un pas înainte în a ne apropia de cei din jur, de a-i înţelege, de a-i accepta aşa cum sunt, de a-i iubi sincer? Am zburat în spaţiu, ne-am avântat cu curaj în alte universuri, dar suntem în siguranţă aici pe Pământ? Am eradicat noi criminalitatea, violenţa, prejudecăţiile? S-au făcut multe de

Mirajul muzicii

Zilele trecute am dat peste o melodie de-a dreptul fascinantă…se numeşte „You in my september”, pe ale cărei note sufletu-mi a început spontan să danseze de bucurie, să experimenteze angelice trăiri. Aşa l-am descoperit pe celebrul pianist rus Igor Krutoy şi a lui muzică aparte ce mi-a dat fiorul sublim al nostalgiei. E ca şi cum am descoperit un tărâm de vis, în care nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima dragostea. Am găsit note aşezate inspirat pe un portativ ce îmi fac sufletul să vibreze de farmec şi poezie. Se simte frumuseţea subtilă a muzicii lui…un miraj ce ne acaparează sufletele total şi ireversibil. De la această melodie de mai jos, a luat viaţă acest eseu. Până acum, nu am stat să reflectez la rolul pe care-l are muzica în vieţile noastre…unele lucruri (aerul, apa, lumina, florile etc.) le luăm ca atare, ca şi cum ni s-ar cuveni, nu ne oprim o clipă să ne întrebăm cât de esenţiale sunt şi cât de mult merită apreciere din partea noastră. Ascultând muzica diafană ce-mi

Comunicarea-cheia relaţiilor perfecte

Astăzi, am dorit să vorbesc despre o componentă necesară omului, şi anume: comunicarea. Cât de importantă este ea? Comunicarea este esenţială în toate aspectele vieţii. A relaţiona face parte din natura umană. De când ne naştem şi până murim noi învăţăm a comunica şi a socializa. Atunci când ne naştem şi deschidem ochii, prima fiinţă cu care comunicăm este mama. Apoi, încet, încet comunicăm la nivel verbal cu cei cu care venim în contact în mediul familial, în cel educaţional şi cel înconjurător etc. Exista o problemă des întâlnită: unii oamenii cred că dacă vorbesc mult, automat şi comunică cu cei din jur. Ei bine, nu e aşa...Pentru ca comunicarea să fie simplă şi corectă, trebuie ca cel care vorbeşte,să-l asculte pe celălalt şi să nu extragă din context doar ceea ce îi convine lui. Cred că pentru a lega relaţii, indiferent de natura lor, este necesara comunicarea. De fapt, comunicarea este cheia relaţiilor perfecte. Lipsa comunicarii adecvate cauzează conflicte şi neînţelegeri pe

Toamna-anotimp al cautării şi melacolicelor clipe

Zâna Toamna, frumoasă şi nostalgică, a poposit şi pe meleagurile noastre ... peisaj ce ne încarcă sufletul cu emoţie şi culoare. Toamna ne pastelează trările, ajutându-ne să descoperim in forurile noastre interioare tot ce e mai peren, mai frumos, mai pur şi autentic. Se aude sunetul zlogbiu al picăturilor gingaşe de ploaie ce ne înaripează gândurile spre vis şi ne susură la ureche melancolice şoapte de dragoste pe care toamna le-a trăit în sfera divinului. Parcă ar dori să ne înveţe şi pe noi emoţiile calde pe care doar iubirea ni le trezeste în suflet. Astăzi se simte atingerea toamnei pe străzile noastre...lăsând în urmă parfum de melancolie, de tainică aşteptare şi visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelşugate, prospeţime şi voioşie, dar şi brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Mie, toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de …infinit şi de lumină, de izvorul nesecat al desăvârşirii şi f

Iubirea

La ceas târziu în miez de noapte, La uşa sufletului meu cineva bate. Se aud încet, întâi doar şoapte O voce caldă, timid răzbate. - Mă poţi adăposti în casa ta? - Sunt flămând şi obosit de atâta pribegit… - Dar cine eşti? veni întrebarea mea. - Ţi-oi spune mai târziu, el a vorbit. - Vreau doar o clipă să mă odihnesc. - Intră, te rog în umila mea casă. Sfios, s-a aşezat lângă focul din vatră Era zdrenţuit, cu haina uzată şi ponosită Mă privea cu privirea senină şi obosită. - Iacă, am călătorit prin astă mare lume - Am nenumărate lucruri a-ţi spune… Avea o privire caldă, blândă şi aparte Ce-mi dădea lumină, încredere şi pace. - Am bătut la multe şi diverse case - Aşteptând ca cineva să mă primească Dar oamenii nu au dorit să mă cunoască. Spuse acest străin cu voce îngerească. - Să ştii că nu am fost dintotdeauna aşa Am fost de origine nobilă, împărătească Dar viaţa m-a purtat pe un tărâm de neşansă. - Am dăruit părticele preţioase din inima mea Raze de lumină s-a