Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 31 octombrie 2010

Ascult tăcută...

Ascult tăcută, şoaptele ploii de dor
Ce cade-n mine cu picuri de fior.
Simt că păşesc pe marginea unui vis
Scăldată în pulberea fină a unui surâs.

Te privesc cu ochii unei stele îndepărtate
Pierdută-n galaxia tainică a iluziilor amare.
Îmi deschid larg porii sângerii ai inimii…
Să intre în ei respiraţia caldă a iubirii.

Ai în ochi, nostalgia cerului de primăvară
În inimă, dulceaţa salcâmului în floare.
Sărutul tău a lăsat o dâră pe obrazul meu
Tu mi-ai tatuat în suflet cuvântul ”dor”.
31 octombrie 2010
Melodia de mai sus este un cover al cantecului "Put,putujem"( s-ar traduce"Timpul călătoriei"),formatia sârbească Magazin.
Ador muzica sârbească, în special această melodie:

miercuri, 27 octombrie 2010

Pe aripile dragostei

Afară e o zi friguroasă de octombrie care te îmbie să stai în casă. Plouă încet... picăturile au forma unor inimioare ce au strâns în ele dor, iubire, suferinţă, nebunie şi visare. Parcă cerul ar lăcrima de dragoste pentru pământul pierdut într-o dulce aşteptare. Stropii răcoroşi se preling pe frunzele efemere ce acoperă pământul pierdut în singurătate. Ochii mei sunt vrăjiţi de magia vieţii ce nu-mi cenzurează dreptul la vis şi iubire. Ploaia mă interiorizează, mă face să mă gândesc la frumuseţea şi unicitatea fiecărei clipe. Ciripitul păsărelelor şi parfumul florilor de mai, razele călduroase ale verii, spectrul cromatic al toamnei şi jocul inocent al fulgilor de nea îmi cuibăresc în suflet un dor intens de VIAŢĂ. Am învăţat să iubesc viaţa aşa cum e ea. Inspir adânc, zâmbesc cu toată fiinţa mea, imi deschid braţele larg şi îmbrăţişez cerul, ploaia, copacii, aerul şi tot ceea ce văd. Experimentez un sentiment unic...iubirea de viaţă.
Descopăr că ploaia are farmecul ei. Atunci când plouă suntem predispuşi mai mult la visare, la acea stare de bine, învăluită în fantezie. Ne rupem de tot ce e cotidian şi prozaic în care sufletul nostru este încorsetat şi sufocat de griji şi nevoi, fără să ne dăm seamă că uităm să trăim momentul, să gustăm viaţa din plin. Mă adăpostesc în vis, într-o lume în care emoţia e vie şi nealterată de concret.
Gândurile mă poartă spre tărâmul magic al dragostei. Fredonez o melodie emoţionantă care îmi aminteşte de un film excepţional ce m-a impresionat profund, şi anume: "Sweet November", tradus "Idilă de noiembrie".

Enya - only time
Vezi mai multe video din muzica
Acest film m-a cucerit din prima clipă. Este un film special pentru mine. Are toate ingredientele unei reţete de succes: dragoste, romantism, dramatism, sensibilitate, distribuţie actoricească pe măsură şi o coloană sonoră de calitate. Filmul scoate în evidenţă faptul că dragostea este mai presus de orice, e mai puternică decât moartea, învăţându-ne să preţuim ceea ce avem, să ne bucurăm din plin de viaţă. Keanu Reeves(unul dintre preferaţii mei) şi Charlize Theron, actorii principali ai peliculei, dau viaţă unei poveşti de dragoste tulburătoare care va stoarce o lacrimă şi celei mai insensibile persoane. Subiectul este interesant:
Ea, (Sara) doreşte să trăiască din plin viaţa. El, (Nelson) este obsedat de muncă, un afacerist increzut in el, care trateaza femeile drept nişte lucruri, un tânăr ambiţios pentru care în viaţă nu există nimic mai important în afară de succesul in carieră...asta până la apariţia ei. Sara il tentează cu perspectiva unei vieti trăite la maximum, cu bucuria clipei, nebuniilor de moment, reuşind puţin câte puţin să îl scoată din carapace. Ce trebuia sa fie o simplă aventură, devine curând o mare poveste de dragoste. In cele din urma, Nelson descoperă că idilele de o lună nu sunt un simplu joc al seducţiei şi că Sara incearca cu disperare sa dea un sens ultimelor sale luni de viaţă, fiind bolnavă de cancer.
Acest film ne poartă pe aripile dragostei, învaţându-ne să credem în dragostea adevărată, necondiţionată care ne poate schimba. Merită văzut şi revăzut.

duminică, 24 octombrie 2010

Despre umilinţă

Noi suntem asemenea florilor delicate care încolţesc, cresc şi apoi se ofilesc. Suntem efemeri prin această lume.
Vântul vieţii pe unii dintre noi ne poate atinge suav, simţind o adiere caldă, pe alţii îi poate lovi cu putere, înconvoindu-le tulpinile fragile, îngenunchindu-i. În astfel de clipe învăţăm o lecţie importantă pentru creşterea noastră spirituală - lecţia umilinţei. Mai este compatibilă această calitate cu lumea în care trăim azi? Dar de fapt, ce este umilinţa? Un semn de slăbiciune sau o calitate preţioasă care evidenţiază adevărata putere a spiritului, un semn de nobleţe umană?
Faptul de a vorbi despre umilinţă în societatea zilelor noastre poate părea o absurditate, ceva ce nu mai aparţine prezentului, fiind ceva demodat. Lumea secolului 21 încearcă să-ţi inoculeze ideea de a căuta în primul rând o poziţie cât mai înaltă în societate, de a-ţi atinge propriile interese indiferent de mijloacele utilizate. De fapt, etalarea cu ostentaţie a propriei valori este ceva de dorit astăzi, mulţi considerând-o o virtute.
Umilinţa este redată în dicţionare ca o atitudine respectuasă, plină de stimă; smerenie, modestie. Întrucât suntem născuţi cu un sâmbure de egoism este destul de dificil de inţeles şi de dobândit această calitate.
Uneori confundăm umilinţa cu supunerea oarbă şi iraţională, un soi de credulitate. Un asemenea comportament provine din slăbiciune şi teama de a nu fi pedepsiţi. Pe când, adevărata umilinţă implică un sentiment de demnitate, de mulţumire sufletească, de înţelegere a naturii divine, de a ne ridica dincolo de egoul uman şi de a asimila uşor lecţiile vieţii. Asta denotă multă putere, nu slăbiciune. De fapt, umilinţa este un bun al oamenilor puternici.
View Photos Collage Pics Funny Pics
Collage Images at ImageHousing.com
A fi umil înseamnă să renunţi la „eu” şi „al meu”, astfel dovedind bunătate, o topire a sinelui pentru a pătrunde în profunzimea Fiinţei Divine.
Ne ţinem capul plecat, semn că am învăţat unde ne aflăm noi în raport cu Dumnezeu. Însă asta nu ar trebui să o luăm ca pe o înfrângere, ci ca pe o lecţie pe care viaţa ne-o dă. Atâta timp cât rădăcinile ne sunt înfipte în pământ, avem viaţă. Ar trebui să ne deschidem cu încredere petalele spre Soarele Vieţii, Dumnezeu şi să primim cu zâmbetul pe buze Razele Sale calde şi stălucitoare. Să ne lăsăm învăluiţi de Raze de lumină, speranţă, bucurie şi iubire, să le permitem să ne mângâie şi să ne sărute uşor petalele fine.
Să primim cu inima deschisă ploile binecuvântate dar şi furtunile vijelioase pentru că şi unele şi altele ne netezesc drumul interior, îndepărtând denivelările şi asperităţile formându-ne o personalitate puternică. Acestea ne ajută să creştem, să rodim şi să rămânem proaspeţi, plini de sevă-esenţa fiinţei noastre. Doar aşa vom dovedi că ne-am însuşit lecţia umilinţei autentice.
Citatul următor mi se pare oportun pentru încheiere:
„Umilinţa din inimă nu-ţi cere ca într-adevăr să te umileşti, ci să fii deschis; numai aşa poţi da şi poţi primi. Mama este umilă în faţa copilului şi grădinarul în faţa trandafirului.”-Antoine de Saint-Exupery

joi, 21 octombrie 2010

Iubirea-i un sublim poem

Iubirea-i un sublim poem scris în tăcerea cerului de către îngerii viselor albastre. Ei îşi deschid larg aripile moi şi calde pentru a-mi îmbrăţişa strâns sufletul golit de cruda aşteptare, în jocul nebun al vieţii.
Simt că zbor uşor, diafan spre chemarea clipei de dragoste, încărcată de divin. Simt cum, în pustiul nopţii reci, de octombrie, sufletul meu te caută neobosit pe tine. Îmi închid ploapele obosite de povara singurătăţii şi te simt atât de aproape de mine. Lumina caldă a sufletului tău mă învăluie ca într-un dans lent ce se pierde în infinit. Încep să aştern pe o coală de hârtie dorul şi fiorul prezenţei tale ce m-au cuprins,fără veste.
Tu, prezent binecuvântat m-ai salvat de tenebrele trecutului şi datorită ţie, fiecare clipă e încărcată de lumină. Mă conduci spre steaua dragostei fără de sfârşit în galaxia magică a clipelor fericite. Zâmbetul tău e încărcat de inocenţă, de dulceaţa clipelor de amor şi de serenitatea cerului dintr-o zi de primăvară.

Julio Iglesias and Coco Lee When You Tell Me That You Love Me traducere romana
Vezi mai multe video din muzica
Din iubirea ta mă hrănesc zi de zi, un nectar ce face ca fiinţa să mi se regenereze, să fie nutrită cu bucurie, optimism şi speranţă, minerale esenţiale sufletului.
Tu, iubire eşti oxigenul ce mă ţine în viaţă. Eu respir doar prin tine. Iubirea ta m-a ajutat să mă descopăr şi să găsesc în sufletul meu comori ascunse. Iarna din suflet ai alungat-o cu privirea-ţi luminoasă şi mi-ai adus primăvara, fiinţa-mi renăscând. Muguri de iubire şi lumină au prins rădăcini în mine. Ghioceii suavi ai optimismului au răsărit deodată în inima mea şi au început să răspândească parfumul amorului.
Tu, mi-ai alungat toţii norii tristeţii şi cerul sufletului meu a devenit pur ca lacrima unui îndrăgostit. Ca nişte păsări ce zburau spre înalt aşa erau bucuria şi fericirea ce îmi înălţau fiinţa. Sufletul a început să experimenteze extazul prin iubire.
Free Image Hosting Love Pics Funny Pics
Love Images at ImageHousing.com
Uneori, iubirea ta a fost un val ce s-a zbătut cu putere de ţărmul sufletului meu. Alteori ea a fost o apa curgătoare ce curgea lin prin mine, înviorându-mi simţămintele adormite.
Dragostea e asemenea unui vas ce pluteşte lin pe marea de vise a sufletului meu. Suflă vânturi puternice, vin furtuni năpraznice, dar vasul iubirii nu naufragiază deoarece e ancorat pe un ţărm de încredere şi speranţă. El mă duce spre mult-căutatul port al fericirii.
Tu eşti îngerul coborât de pe coamele cerului, din paradisul celest ce ai apărut în viaţa mea pentru a îndepărtă vălul de umbre ale frustărilor şi deznădejdii ce mă acoperise. Ai presărat peste a mea inimă însetată picuri de roua iubirii pe care fiinţa mea îi soarbe cu patimă.
Mă trezesc din visul aburit de melancolie, cu linişte în suflet pentru că tu exişti... gândul meu ce freamătă de iubire, te aduce aici, lăngă mine în fiecare clipă.

marți, 19 octombrie 2010

Călători prin viaţă

Viaţa este asemeni unei călătorii spre autocunoaştere şi descoperire în care ne aventurăm clipă de clipă spre necunoscut. Am observat că noi, oamenii, devenim conştienţi de valoare clipei prezente în momentele cruciale ale existenţei noastre. Doar atunci, o savurăm la maxim, bucurându-ne de fiecare lucru, persoană întânită în drumul nostru. Adevărul este că nu noi ne-am exprimat dorinţa de a intra în această călătorie, de cele mai multe ori extenuantă dar şi faşcinantă pe planeta "Terra". Am venit în existenţă şi a trebuit să învăţăm că uneori călătoria este plină de mistere, iluzii, de dezamăgire şi hopuri. Am aflat că trebuie să facem alegeri în fiecare zi, ele influenţând viaţa nostră dar şi a celor din jur.
Prefer să mă ghidez în viaţă după principiul "nu contează cantitatea, ci calitatea". Este importantă nu durata vieţii, ci calitatea unei vieţii, cum ne-am folosit clipele pentru ca atunci când vom fi la destinaţie să nu avem regrete, resentimente şi frustrare. Nu trebuie să alergăm prin viaţă cu 200km/h, încât să nu vedem frumuseţea din jur, locurile prin care am poposit şi încotro ne ducem.
Un filozof german spunea ceva interesant: "Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi în flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim."

Tina Turner & Eros Ramazotti-Cose della vita
Vezi mai multe video din muzica
Oamenii pe care i-am întâlnit sunt mulţi şi deosebiţi. Ei au venit în viaţa mea pentru a-mi descoperi tot ce am mai frumos în mine. Aceşti oameni mi-au îmbogăţit existenţa şi mi-au arătat generozitate şi compasiune-calităţi incompatibile cu o lume ostilă în care ne zbatem pentru supravieţuire.
Nu doar lumea reală mi-a dat posibilitatea de a-mi crea legături frumoase de prietenie, ci şi lumea virtuală. Prin intermediul internetului am interacţionat cu oameni deosebiţi cu care am rezonat, constatând cu uimire şi bucurie că suntem pe aceeaşi undă… comunicând foarte facil unii cu alţii. Ei m-au învăţat definiţia corectă a prieteniei, reuşind să-mi picure în suflet stropi de lumină şi optimism. Am împărtăşit unii cu alţii experienţe emoţionante, nostime, instructive ce mi-au conferit puterea de a visa şi de a crede în existenţa valorilor. Am cunoscut poveşti în care se evidenţiază puterea de a lupta, curajul de a fi tu însuţi, omenia, prietenia, perseveranţa, respectul si iubirea sinceră pentru cei din jur. E necesar ca în lumea dezumanizată în care trăim, să manifestăm valori sănătoase pentru ca atât lumea exterioară cât şi cea interioară să nu se năruie.
Suntem simpli călători prin viaţă. Să ne exprimăm iubirea faţă de viaţă, clipă de clipă, prin zâmbetele noastre senine, cuvintele noastre amabile şi faptele noastre bune.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Ingredientele unei relaţii

Atunci când ne angrenăm intr-o relaţie, indiferent de ce tip e, nu ne mai acordăm timp să ajungem să-l cunoaştem şi să-l descoperim pe celălalt. Vrem ca totul să se desfăşoare cu celeritate, iar comunicarea devine deficitară.
Într-o relaţie de iubire, cei doi parteneri trebuie să fie dispuşi să se deschidă unul în faţa celuilalt, să fie sinceri în ceea ce exprimă şi trăiesc. Este binecunoscut faptul că atunci când cunoaştem pe cineva încercăm să ne arătăm părţile bune ale personalităţii, să facem impresie bune, dorind să fim aşa cum am dori şi nu cum suntem noi cu adevărat. De vină este orgoliul…vrem foarte mult să fim plăcuţi şi acceptaţi. Însă, în iubire, orgoliul nu are ce căuta. E important să fim sinceri cu noi înşine şi apoi cu celălalt. Să ne comunicăm trăirile, să ne prezentăm cu hibele şi calităţile noastre.
Să nu încercăm să vânăm greşelile partenerului, focusându-ne pe ce putem schimba la el. Ar fi o risipă de energie şi ne-am înşela dacă am crede că putem să-l schimbăm pe cel de lângă noi, doar pentru că aşa vrem noi. Noi putem fi pentru el suportul de care are nevoie, imboldul, stimulentul, pentru a-şi spori încrederea în el. Să-i dăm aripile pentru a zbura spre împlinirea visurilor, nu să „zburăm” noi în locul lui.
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
Vezi mai multe imagini din diverse
Trebuie să fim dispuşi să ne acceptăm unul altuia micile defecte. E nevoie de tact, disponibilitate, onestitate, respect dar mai ales dragoste. Ingredientul principal într-o relaţie este dragostea. Fără ea, relaţia nu funcţionează. Tot ce se clădeşte pe dragoste rezistă în timp. Dragostea e „adezivul” care lipeşte spărturile într-o relaţie, sudând-o. Trebuie să fim conştienţi că nu putem fi perfecţi într-o relaţie, dar putem să fim perfecţi în iubire.
Să ne bucurăm de prezenţa celuilalt, gândindu-ne câtă bucurie ne aduce, cum ne face să ne simţim. Să fim fericiţi la gândul că există cineva care stă lângă noi şi care ne iubeşte pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce avem.
Eu sunt fericită când văd că cel de lângă mine este fericit, când pot să daruiesc celuilalt o fărâmă din sufletul meu.

Jennifer Rush - The Power Of Love
Vezi mai multe video din muzica

miercuri, 13 octombrie 2010

Ce e iubirea?

Recitind una din poeziile marelui poet Mihai Eminescu, şi anume "Ce e amorul? m-am întrebat şi eu asemeni lui: "Cum poate fi definită iubirea?", "Ce înseamnă ea?"
Iubirea e un domeniu vast şi complex care ne interesează şi ne inspiră pe toţi, fiind un sentiment profund şi incomensurabil. Este o emoţie profundă...un mister...o iluzie? De fapt, e acel lucru unic care te face să visezi departe, fără condiţionări, fără graniţe. Iubirea nu ţine cont de naţionalitate, de limbă, de culoare, de starea socială şi starea de sănătate. Ea se ridică dincolo de limitările umane, de superficial şi profan. Iubirea este sacră şi pură, dar din nefericire ea s-a desacralizat în zilele noastre, într-o societate ce confundă dragostea cu sexul. Constat cu tristeţe că mulţi dau iubirii un sens peiorativ, adică îi dau o conotaţie depreciativă...comiţându-se în numele ei multe atrocităţi generatoare de o crudă suferinţă.
"A iubi" este acţiunea care animează viaţă, fiind sensul şi raţiunea noastră de "a fi". Cu toţii, săpăm adânc în solul vieţii pentru a găsi această comoară preţioasă, iubirea. Iubirea implică abnegaţie, dăruire maximă, spirit de sacrificiu,încredere în cel de lângă tine.
Eu cred că iubirea este un sentiment incomprehensibil cu un impact atât de mare asupra minţii şi sufletului. De multe ori mi-am pus unele întrebări:
I love you :x:x:x
I love you :x:x:x
Vezi mai multe imagini din diverse
Ce naşte acest sentiment atât de total şi minunat? Ce mecanism pune în mişcare iubirea pe care o simţim noi, oamenii? Consider iubirea un fior sublim ce s-a născut din lacrimile pure, de fericire ale îngerilor.
Iubirea este acea energie uriaşă care pune în mişcare întreaga creaţie, este esenţa vieţii, fără de care viaţa ar fi goală. Cred, că doar iubirea dă vieţii noastre direcţie, profunzime, candoare, creativitate... ne face să devenim mai buni, mai frumoşi, apropiindu-ne mai mult de Sursa Iubirii perfecte, Dumnezeu, devenind din umani mai divini.
Ea este ca un diamant care atunci când este şlefuit, revarsă multă lumină asupra noastră.
IUBIREA...trebuie scrisă cu majuscule, deoarece doar ea dă importanţă vieţii noastre atât de scurtă şi fragilă. Iubirea este cheia cu care deschidem uşa sufletului nostru şi al semenilor noştri. Ea este temelia pe care au clădit oamenii speciali cu o viziune înaltă, cum ar fi: poeţii, scriitorii, muzicienii, sculptorii, pictorii şi alţii. Numai iubirea a îmbogăţit arta, a rafinat suflete, a înnobilat şi a transformat vieţi.
Mulţi oameni au încercat să dea o definiţie cât mai exactă iubirii. Consider că important este nu doar să o definim ci să o simţim cu adevărat. Ca să simţim iubirea în profunzime, cred că trebuie să-l simţim pe Dumnezeu, pentru că El a dat viaţă iubirii.
Închei cu un citat minunat din cartea "Război şi pace", o capodoperă a literaturii universale, ce-i aparţine scriitorului rus Lev Tolstoi:
"Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor."

luni, 11 octombrie 2010

Lumea în care trăim

În lumea în care trăim, avem nevoie să ştim "cine suntem" şi "ce vrem" de la viaţă. E necesar să ştim care ne sunt priorităţile, scara valorilor într-o societate aflată în derută şi confuzie morală care tinde tot mai mult să-şi piardă indentitatea spirituală. E important să ne redescoperim în fiecare clipă...
Descopăr că omul adult şi-a pierdut candoarea şi inocenţa de copil. Am uitat să mai fim copii, ne-am îndepărtat de starea primordială de simplitate. Lumea se află într-o eră a tehnologizării. Într-un timp foarte scurt, omul a facut reale descoperiri din punct de vedere medical, ştiinţific etc. Dar din punct de vedere uman? Am făcut chiar un pas pe Lună, dar am făcut oare un pas înainte în a ne apropia de cei din jur, de a-i înţelege, de a-i accepta aşa cum sunt, de a-i iubi sincer? Am zburat în spaţiu, ne-am avântat cu curaj în alte universuri, dar suntem în siguranţă aici pe Pământ? Am eradicat noi criminalitatea, violenţa, prejudecăţiile? S-au făcut multe descoperiri medicale în acest secol, dar paradoxal suntem mai bolnavi.
Vreau doar să evidenţiez faptul că noi am regresat în ceea ce priveşte modul de a relaţiona, de a simţi. Odată cu lumea ne-am tehnologizat şi noi, nu mai suntem apţi de a căuta în forurile interioare şi de a simţi profund şi pur. Poate că în unele aspecte am evoluat, însă în altele am involuat. Timpul s-a comprimat şi împreună cu el şi sentimentele noastre.
earth Pictures, Images and Photos
Privim mai mult în exterior şi mai puţin în interior. Observ că un virus al superficialităţii a cuprins omenirea. Din nefericire, nu ne mai raportăm la partea lăuntrică, la sinele nostru, la suflet, ci la partea materială, vizibilă. Am devenit obsedaţi în ceea ce priveşte viruşii, bacteriile care ar putea invada lumea şi ar crea epidemii ucigătoare, adevărate pandemii. Şi pe bună dreptate acest lucru e îngrijorător. Însă am trecut cu vederea un virus letal pentru sufletele noastre: virusul indiferenţei şi al neîncrederii.
Constat cu tristeţe că iubirea a mulţi oameni s-a răcit…iar în curând va îngheţa dacă nu ne trezim conştiinţele adormite. Acest virus al indiferenţei e foarte subtil, se instalează fără să ne dăm seama în timp ce suntem prinşi în vâltoarea lucrurilor şi ne subminează valoarea umană, erodându-ne sufletul şi pierzându-ne sâmburele divin.
Răul cel mai subtil pe care nu-l conştientizăm este lipsa de încredere. Mai întâi lipsa de încredere în noi şi apoi în ceilalţi. Nu mai avem încredere în capacităţile noastre, în ceea ce suntem noi. De fapt, nu mai încercăm să aflăm ”De ce existăm?”,”Care este sensul vieţii noastre?””ş.a.m.d. Poate că mulţi dintre noi ne-am pus astfel de întrebări, dar câţi dintre noi am găsit răspunsuri satisfăcătoare în acest sens?
Pentru a găsi răspunsuri, trebuie să încetăm să le mai căutăm în exterior, ci în interior, să sondăm eul nostru, sinele nostru care are un potenţial imens. În noi se află comori măreţe. Trebuie să fim conştienţi de acest adevăr. Doar privind în noi, vom primi răspunsuri la întrebări cruciale pentru existenţa noastră.
Cum spune melodia de mai jos:"Să vindecăm lumea,s-o facem mai bună, printr-o dragoste puternică unii faţă de alţii.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Mirajul muzicii

Zilele trecute am dat peste o melodie de-a dreptul fascinantă…se numeşte „You in my september”, pe ale cărei note sufletu-mi a început spontan să danseze de bucurie, să experimenteze angelice trăiri. Aşa l-am descoperit pe celebrul pianist rus Igor Krutoy şi a lui muzică aparte ce mi-a dat fiorul sublim al nostalgiei. E ca şi cum am descoperit un tărâm de vis, în care nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima dragostea.
Am găsit note aşezate inspirat pe un portativ ce îmi fac sufletul să vibreze de farmec şi poezie. Se simte frumuseţea subtilă a muzicii lui…un miraj ce ne acaparează sufletele total şi ireversibil. De la această melodie de mai jos, a luat viaţă acest eseu.

Până acum, nu am stat să reflectez la rolul pe care-l are muzica în vieţile noastre…unele lucruri (aerul, apa, lumina, florile etc.) le luăm ca atare, ca şi cum ni s-ar cuveni, nu ne oprim o clipă să ne întrebăm cât de esenţiale sunt şi cât de mult merită apreciere din partea noastră.
Ascultând muzica diafană ce-mi relaxa mintea şi-mi hrănea sufletul cu speranţă şi lumină, mi-am pus unele întrebări: Ce îneamnă muzica în viaţa mea? Ce mesaj îmi transmite ea? De ce are o influenţă atât de covârşitoare asupra sufletelor noastre? Am înţeles că muzica nu are vârstă, nu ţine cont de naţionalitate, de categoria socială…ea îndepărtează barierele dintre noi şi ne aduce laolaltă într-o lume a prieteniei, a împăcării, a bucuriei şi dragostei. Muzica are un limbaj universal, ajunge cu uşurinţă la orice inimă, poate fi înţeleasă fără cuvinte, fără imagini, fără explicaţii.
Iubesc muzica…poezia…dansul…teatrul. Sufletul meu simt că se regăseşte în sfera artelor, a frumuseţii creatoare. Sufletul meu boem este atras de frumuseţea nemuritoare a muzicii. Ea îmi stimulează activitatea creatoare. Eu cred că frumuseţea artistului este un ecou al frumuseţii divine. Cineva, acolo sus, Dumnezeu are grijă să-i inspire pe cei de jos, pe oamenii talentaţi, pentru a compune ceva cu care El să ajungă la inima omului, s-o cucerească prin artă.
i love music Pictures, Images and Photos
Dar cine nu iubeşte muzica? mi-aţi putea spune…Într-adevăr, orice om mai mult sau mai puţin evoluat tresare la auzirea unui cântec. E imposibil ca inima lui să nu-i fie atinsă de parfumul „delicat” pe care notele muzicale în jocul sublim al dragostei lor, îl eliberează în fiinţele noastre.
Îmi place să ascult orice gen de muzică, atâta timp cât versurile păstrează nota decenţei, însă mă regăsesc mai mult în muzica ”veche”, fiind o fire clasică şi romantică…nu exclud nici modernul, inovaţia muzicii prezente, deorece diversitatea ne face personalitatea mai complexă. Eu compar muzica cu vinul…ştiţi că se zice că vinul cu cât e mai vechi cu atât e mai bun…la fel şi în cazul muzicii, ea de-a lungul timpului nu-şi pierde calitatea.
Muzica împletită cu poezia ne ridică la o dimensiune mult mai înaltă în care divinul topeşte zgura umană, dând aripi gândurilor noastre spre a zbura spre Înalt şi deschizându-ne complet inimile spre bine şi frumos…spre miracolul, numit MUZICĂ.
Mi se par potrivite cuvintele filozofului grec Platon: „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor.”

joi, 7 octombrie 2010

Comunicarea-cheia relaţiilor perfecte

Astăzi, am dorit să vorbesc despre o componentă necesară omului, şi anume: comunicarea. Cât de importantă este ea?
Comunicarea este esenţială în toate aspectele vieţii. A relaţiona face parte din natura umană. De când ne naştem şi până murim noi învăţăm a comunica şi a socializa. Atunci când ne naştem şi deschidem ochii, prima fiinţă cu care comunicăm este mama. Apoi, încet, încet comunicăm la nivel verbal cu cei cu care venim în contact în mediul familial, în cel educaţional şi cel înconjurător etc.
Exista o problemă des întâlnită: unii oamenii cred că dacă vorbesc mult, automat şi comunică cu cei din jur. Ei bine, nu e aşa...Pentru ca comunicarea să fie simplă şi corectă, trebuie ca cel care vorbeşte,să-l asculte pe celălalt şi să nu extragă din context doar ceea ce îi convine lui. Cred că pentru a lega relaţii, indiferent de natura lor, este necesara comunicarea. De fapt, comunicarea este cheia relaţiilor perfecte. Lipsa comunicarii adecvate cauzează conflicte şi neînţelegeri pe toate planurile vieţii. Cineva spunea: Ceea ce este limpede gândit se exprimă cu claritate." Deci,e nevoie să gândim lucid înainte de a vorbi. Să păstrăm un echilibru între ceea ce gândim şi ceea ce vorbim.
Eu mărturisesc că încă din copilărie am avut o comunicare mai specială cu tot ceea ce mă înconjoară. Sunt o fire comunicativă, având o dorinţă puternică de a avea relaţii de comunicare pline de viaţă şi armonioase... îmi place schimbul de idei care să mă stimuleze spre progres, de a împărtăşi cu ceilalţi ce este mai bun în mine.
object width="480" height="385">
De mic copil am fost atrasă de lucrurile profunde, întotdeauna dorind să le descopăr, să le înţeleg. Pentru mine lucrurile mai grele, inextricabile reprezintă reale provocări. Stăteam ore în şir în compania florilor, comunicând cu ele la un nivel înalt. Florile îmi transmiteau multă căldură interioară, candoare, calm şi multă lumină. Verdele ierbii îmi dădea putere şi chef de viaţă, simţind cum fiecare atom al fiinţei mele este reînviat, scăldat de o vie lumină. Dacă eram tristă, apatică, doar privind o floare mă înveseleam. Parcă, ea mi-ar fi spus suav: ”Bună ziua!”, zâmbindu-mi seren, neaşteptând nimic în schimb.
De la Natură, am învăţat să iubesc necondinţionat, să nu aştept niciodată ca celalţi să-mi comunice gândurile şi sentimentele lor, la modul în care eu mă aştept. Noi suntem unici şi avem modalităţi diferite de a ne comunica trăirile. Niciun fir de iarbă nu seamănă cu altul, nicio floare nu semănă cu alta, aşa că şi oamenii sunt complet diferiţi. Poate că dacă am ţine cont de acest adevăr, ne-ar fi mai uşor să înţelegem omul-corona creaţiei lui Dumnezeu. Nu am fi atât de afectaţi că oamenii din jur nu gândesc la fel ca noi, că ceilalţi nu ne iubesc aşa cum dorim noi şi că ei au alte nevoi decât noi. Fiinţa umană este într-adevăr de o complexitate uluitoare.
Poate că, comunicarea cu oamenii e lucrul cel mai dificil de realizat. Să ne străduim fiecare să avem relaţii de comunicare eficiente şi responsabile pentru ca există suficiente mijloace de a face acest lucru. Închei acest articol cu vorbele inspirate ale lui Goethe: "Toată lumea aude doar ceea ce înţelege."

Lionel Ritchie - Hello
Vezi mai multe video din muzica

marți, 5 octombrie 2010

Toamna-anotimp al cautării şi melacolicelor clipe

Zâna Toamna, frumoasă şi nostalgică, a poposit şi pe meleagurile noastre ... peisaj ce ne încarcă sufletul cu emoţie şi culoare. Toamna ne pastelează trările, ajutându-ne să descoperim in forurile noastre interioare tot ce e mai peren, mai frumos, mai pur şi autentic.
Se aude sunetul zlogbiu al picăturilor gingaşe de ploaie ce ne înaripează gândurile spre vis şi ne susură la ureche melancolice şoapte de dragoste pe care toamna le-a trăit în sfera divinului. Parcă ar dori să ne înveţe şi pe noi emoţiile calde pe care doar iubirea ni le trezeste în suflet.
Astăzi se simte atingerea toamnei pe străzile noastre...lăsând în urmă parfum de melancolie, de tainică aşteptare şi visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelşugate, prospeţime şi voioşie, dar şi brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului.
Mie, toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de …infinit şi de lumină, de izvorul nesecat al desăvârşirii şi frumuseţii divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoţii de toamnă. Tabloul toamnei înfăţişează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca in " Valsul de Adio " a lui
Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele şi
trandafirii ne oferă zâmbete pastelate...par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuşi. Frunzele ruginite fac piruete graţioase într-un vals ameţitor asemeni unei balerine în faţa unor spectatori hipnotizaţi. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă şi să-l acopere cu umbra veşniciei.
Photobucket
Aştept cu înfrigurare să vină iar în fiinţa mea primăvara, atât de dragă sufletului meu şi să-mi inunde inima plăpândă cu lumină, speranţă şi bucurie. Vreau să simt că revin din nou la viaţă. Primăvară e un anotimp al regăsirii, iar toamna anotimpul căutării interioare şi al melancolicelor clipe. Încerc să găsesc ceva frumos în fiecare anotimp. Trebuie să ne bucurăm de fiecare anotimp, pentru că fiecare anotimp are farmecul său. Viaţa are ciclitate. Cred că cel mai important este să trăim în anotimpul iubirii. Doar aşa trăim absolutul şi sublimul…fiinţa noastră nu mai moare dacă o plasăm în anotimpul iubirii-sufletul nostru nu se ofileşte asemenea florilor şi nu rugineşte ca frunzele.
Doar iubirea dă consistenţă lumii noastre şi ne face să trăim miracolul-de a trăi Aici şi Acum în acest Univers plin de pace şi lumină!
Să reuşim să descoperim toamna cea rodnică si iubitoare, să medităm la tot ceea ce trăim, nelăsând ca vantul indiferenţei şi răutaţii să ne dezgolească frunzişul sufletului.
Melodia de mai jos "I believe in love" m-a inspirat să scriu următoarele: eu cred in iubire în orice anotimp, în iubirea veşnică ce nu-şi pierde trăirea sublimă de-a lungul timpului, ci dimpotrivă îşi sporeşte frumuseţea şi valoarea.

duminică, 3 octombrie 2010

Iubirea

La ceas târziu în miez de noapte,
La uşa sufletului meu cineva bate.
Se aud încet, întâi doar şoapte
O voce caldă, timid răzbate.
- Mă poţi adăposti în casa ta?
- Sunt flămând şi obosit de atâta pribegit…
- Dar cine eşti? veni întrebarea mea.
- Ţi-oi spune mai târziu, el a vorbit.
- Vreau doar o clipă să mă odihnesc.
- Intră, te rog în umila mea casă.
Sfios, s-a aşezat lângă focul din vatră
Era zdrenţuit, cu haina uzată şi ponosită
Mă privea cu privirea senină şi obosită.
- Iacă, am călătorit prin astă mare lume
- Am nenumărate lucruri a-ţi spune…
Avea o privire caldă, blândă şi aparte
Ce-mi dădea lumină, încredere şi pace.
- Am bătut la multe şi diverse case
- Aşteptând ca cineva să mă primească
Dar oamenii nu au dorit să mă cunoască.
Spuse acest străin cu voce îngerească.
- Să ştii că nu am fost dintotdeauna aşa
Am fost de origine nobilă, împărătească
Dar viaţa m-a purtat pe un tărâm de neşansă.
- Am dăruit părticele preţioase din inima mea
Raze de lumină s-au răsfrânt asupra multora
Dar, din păcate unii au luat, fără să dea…
Zise misteriosul om cu voce ca de catifea.
- Dar, cine eşti? îl întrebai din nou, curioasă
- Cel ce a venit să vindece şi să izbăvească,
Iubirea, deghizată în haină omenească.