Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Mai sper în primăvară

Încă mai sper în primăvară Deși am traversat atâtea ierni Muguri îmi spun pentru a câta oară Rezistă! Ninsorile ne fac eterni. Ca un copac înrădăcinat în iubire Îmi uit orgolile și zbor cu clipa, Iar florile de la tâmple strâng mirare În căușul gândului ce și-a frânt aripa. Înmormântez tăcut bolnavele iluzii Și înviu triste speranțe cu poeme. Las zeul Timp să tragă concluzii Rezolvând în vis ale lui teoreme. Să exersezi în locul meu căderea De vrei laurii mei să-i porți... Gusta cu mine veninul și mierea Veșnicia clipei ai putea s-o suporți? Oare câți mor din dragoste de viață Însângerând imaculatele mistere? Și câți renasc din bezna cea de gheață Improvizând lumini din stele austere? Încă mai cred în flori și-n tainicul astru, În soarele luat în custodie de un vis. Mărșăluiesc tot cerul - câmp albastru Și iau stelele ce au strălucit în Paradis. Versuri:  Lavinia Elena Niculicea

Parfumul clipei...

Pe principiul: Toamna se culeg roadele... Am primit Antologia: ,,Parfumul clipei. Melancolii de toamnă-n cantec si poezie!"  Mulțumesc  pentru ocazia de a face parte din acest proiect artistic.   Felicitări tuturor celor implicați in acest proiect!

DUREREA TE RIDICĂ...

Dacă ploi ți se îngrămădesc în suflet   Si furtuni de sare îți pun aripile în atele,   Ia-ți aliat cerul să-ți vindece al tău umblet   Zâmbește! Mai e un singur zbor până la stele.      Nu va putea căderea să-ți sechestreze dorul   Durerea prin spasme de lumină te ridică   Din ochiul apusului pe răni va curge mirul   Să poți urcă-n infinit fără a umbrei piedică.      Din nostalgia toamnei distilează vise bahice   Să îmbeți tot universul cu mireasma zorilor   Pe tâmplele clipei lipește trăiri serafice   În gânduri, în tine, să porți veșnicia zeilor... 

Noile studii arată că trei cești de cafea pe zi îți pot prelungi viața

Milioane de oameni își încep dimineața cu o ceașcă de cafea, considerând-o un elixir magic ce le aduce energie și o stare de spirit bună. Dacă te numeri și tu printre astfel de oameni, probabil că te-ai întrebat: Este sănătos consumul de cafea? Potrivit noilor cercetări, consumul moderat de cafea are efecte benefice asupra organismului. Aceasta nu dăunează, ba dimpotrivă ajută la prevenirea anumitor afecțiuni. Două studii majore, conduse de cercetători britanici și americani, au constatat în mod independent că trei cești de cafea pe zi îți pot salva viața. O astfel de cantitate de cafea poate diminua riscul bolilor de inimă cu 15% și  moartea precoce cu 17%. De asemenea, ea scade riscul anumitor tipuri de cancer, diabet, boli hepatice și demență. ,,Există un echilibru al riscurilor în viață, iar beneficiile consumului moderat de cafea par să depășească riscurile", a declarat prof. Paul Roderick, co-autor al studiului, de la Universitatea din Southampton. Totuși, oame

Faceți cunoștință cu Stephen Wiltshire, artistul diagnosticat cu autism care a impresionat o lume cu talentul său

Photo credit: National Geographic Stephen Wiltshire este un tânăr de culoare care a reușit să uimească  o lume întreagă cu talentul său rar întâlnit.  Artistul britanic, în vârstă de 43 de ani, are capacitatea de a desena, în cele mai mici detalii, marile orașe ale lumii, încât ai putea crede că a petrecut săptămâni studiindu-le îndeaproape arhitectura. Munca sa devine impresionantă când descoperi că el are nevoie de o singură privire a panoramelor, ca să țină minte, fiecare clădire sau stradă.             Stephen, supranumit ,,omul –cameră ”, datorit ă memoriei sale fotografice, nu a avut o viață tocmai ușoară. El a fost diagnosticat cu autism la vârsta de 3 ani, atunci când a rămas orfan de tată, iar, abia la cinci ani, a rostit primele cuvinte din viaţa lui: ,,creion ” şi ,,hârtie ” , acestea devenind limbajul prin care putea comunica cu lumea. Autismul este o tulburare de dezvoltare care împiedică unele părţi ale creierului să comunice între ele, ceea ce conduce la pr

Într-un vis

m-aş ascunde într-un vis să mă ducă pe peronul unde trenurile fericirii fac haltă mai mult de un anotimp să urc fără bilet acolo unde mă așteaptă viața la o cafea neîndulcită de iluzii... (Autor:  Lavinia Elena Niculicea , 6 noiembrie 2017)

Moleculele fericirii

Luna face din sufletele noastre un jurnal – închis în încheieturile șubrede  ale clipei. Adâncindu-și privirea în tăcerile nopții, scrie poeme pe epiderma vieții – o rană deschisă prin care respiră doar dorul; din ea se secretă molecule ale fericirii, le îngițim în zorii modelați de fiori care nu trec... Nicio cicatrice nu-mi rămâne când umbra iubirii îmi atinge trupul simt doar emoția secundei incadenscente cum îmi brăzdează celulele. O linie sinuoasă mă conduce către mâine, o urcare dureroasă, nevăzută ca fața timpului. Și luna (mi)-e plină de noi – gânduri rătăcite în înălțimea visului Aș vrea să am o undiță să-i prind misterul și să pot hrăni pe cei însetați de clorofila începutului. (Autor:  Lavinia Elena Niculicea , 4 noiembrie 2017)

Românul Adrian Bot a lansat, în America, un tratament revoluționar care învinge cancerul

Tot mai mulți tineri români din domenii diferite  sunt atrași de visul american, care le dă aripi pentru a se realiza profesional. Multe povești de succes, în ultimul timp, se scriu dincolo de frontiere, cu viziune, curaj și dorința de a inspira pe mulți. O astfel de poveste o scrie cercetătorul Adrian Bot, timișorean de origine, care deține mai multe doctorate în medicină și științe biomedicale. Încă din liceu a fost fascinat de lumea complexă a fizicii, care l-a recompensat cu un premiu la Olimpiada Internațională de Fizică, în anul 1986. A studiat Medicina la Timișoara, iar la scurt timp, norocul i-a surâs  și i-a oferit o bursă de doctorat în America. Adrian Bot și-a dorit mai mult... Să meargă mai ,,departe ” cu pasiunea sa. Astfel, în 1994, el a traversat oceanul, cu destinația New York – o decizie care avea să-i schimbe viață și să-i contureze cariera științifică. Aici, a mai adăugat încă un trofeu la palmaresul său profesional: un doctorat în științe biomedicale,  obțin

Un tânăr artist, născut fără mâini, desenează viața cu optimism și voință...

Viața ne scoate în cale oameni care să ne ajute să primim porția necesară de motivație pentru a continua, care să șteargă praful rutinei din suflet și să ne predea lecții despre curaj, voință, seninătate, toate spre dezvoltarea noastră. Un astfel de om este Marius Kedzierski, din Polonia, un artist care desenează viața în culorile cele mai frumoase, deși s-a născut fără mâini.             Pentru mulți dizabilitatea lui ar fi sinonimă cu o sențintă la neputință, disperare și moarte. Dar nu și pentru el. El și-a spus că viața e mult prea scurtă și prețioasă ca să lase acest handicap să-l împiedice să facă orice lucru cât mai bine.             ,,Dizabilitatea de care sufăr nu înseamnă că nu pot să trăiesc o viață care să merite, una măreață", spune el. ,,Ea nu presupune că trebuie să-mi uit visurile. De fapt, arta este un mod de viață.  Marius Kedzierski a făcut cunoștință cu arta la vârsta de 3 ani.  O întâlnire care i-a schimbat viața. S-a îndrăgostit pe loc de desen și a

Primăvara poartă pantofi roz

Se aud paşii primăverii pe aleea unui gând, poartă pantofi roz cu tocuri de viaţă  trezeşte din hibernare, visuri… Am curățat podul viselor de păianjeni, duminca să miroase a flori, viitorul s-a furişat din clepsidră şi pune sechestru pe visele mele. Primăvara îşi pune tâmpla pe inima mea şi parcă aud mugurii cum cântă. E un cântec despre noi, cei care nu am uitat notele speranţei... Am curăţat podul viselor  ( Lavinia Elena Niculicea , 8 aprilie 2017)

Poezia vieţii

Vă invit să mă citiţi în revista ,,Dor de Dor" în care am apărut cu un grupaj de poezii. ,,Scrisul e modul meu de a-mi dezvălui dimensiunea interioară, de a dărui celorlalţi, ceva din sufletul meu."                                                                           De câte ori îmi va fi dor de poezia vieţii, voi înhăma inima la o trăsură de stele, să mă plimb pe aleile infinitului. Sub copitele timpului lacrimi se vor amesteca cu scânteile începutului. Sub bagheta visului, redevin copil, întind mâna pe fereastra necunoscutului, dezbrac cerul şi mă îmbrac cu ale lui dorinţe. Bunica m-adoarme pe genunchii juliţi de urcuşul prin viaţă, iar universul îmi cântă un cântec de leagăn. În ochii ei citesc milenii de aşteptare prin care au curs izvoare gustate de ani, erodând tăceri. Pe malul stâng al sufletului s-au depus sedimente… Îmi voi lăsa dorul pe o stea, tu îi vei da cel mai frumos nume. Păsări cu ciocuri de clip

Să pot dansa cu primăvara

Nu m-ai învăţat să îmblânzesc zăpezile, ci m-ai învăţat să pot dansa cu primăvara, păşind printre flori simt inima Naturii cum bate, pulsul ei se contopeşte cu al meu iubirea mi se desprinde de pe artere înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul mi se aşază ca un curcubeu peste lume, iar soarele se ridică pe vârfuri să fie la înalţime cu visele mele... Inima mi se găteşte în miez de viaţă renăscând din propria durere c-un vals alunecă pe marginea timpului - un salt către noi înşine. ( Lavinia E. Niculicea, 18 martie 2017)

Cerul şi pământul

Cerul şi pământul fac schimb de replici stropi de vise  fardează orizontul. E anotimpul ploilor amare - flori de cireş curg  de pe buze de îngeri. Cerul şi pământul  îşi vorbesc prin oameni, lăsându-şi unul altuia un răvaş nesemnat de timp. De pe reverul infinitului cad surâsuri ruşinate de îmbrăţişările norilor, de atingerile florilor, de hazul fluturilor când primăvara se dezbracă în frunzişul speranţei, Mugurii ne învaţă limbajul luminii. Ne uităm prin lentila iubirii recunoaştem în noi cerul şi pământul Îl vedem într-un zbor  pe Dumnezeu. (versuri: Lavinia E. Niculicea, 12 martie 2017)

Mai răsare

Mai răsare-n colţ de vis,  un fir crud de poezie… Se dă în balansoarul muzelor, atingând cu tălpile primăvara. Mugurii se zburlesc de dor şi mi se agaţă de suflet – pasăre ce-şi caută zborul în râsul cerului… O, dulce primăvară, deschide-ţi ochii,  să citesc în ei catrenele luminii să mă pot plimba prin pădurile cu rouă, iar verdele să mă invite la dans… Cheamă-mă cu surâsul ghioceilor – ciocănit la poarta durerilor să le deschid cu o lacrimă, speranţa să mă îmbrăţişeze şi să-mi crească din nou rădăcini către mâine… Versurile: Lavinia E. Niculicea

Tăcere anonimă

Tăcerea-i săgeată cu vârful de dor îndreptat către mâine, Perforează înţelesul vieţii printr-o lacrimă… Inima a învăţat să tacă, iar clipele sunt pietre ce vorbesc despre noi. Buzele le leg cu o basma de vise. Prin doruri, mă nasc din nou, în acea tăcere anonimă, unde întrebările nu au grija răspunsurilor. Deodată, mă înţeapă un vis mă doare liniştea… Îl atârn de secunde, îl fixez de speranţă – un déjà vu în catacombele sufletului… (Autor: Lavinia E. Niculicea, 3 febr. 2017)

Recenzie carte – Mă numesc albastru

Am avut bucuria să citesc zilele acestea o carte foarte complexă şi interesantă, intitulată: ,,Mă numesc albastru, de Marius Leordeanu, un tânăr cercetător, poet, compozitor. Mai jos vă redau impresiile mele despre această carte, invitându-vă să o citiţi: Cartea de faţă e o confesiune sinceră a unor trăiri înalte, o călătorie fascinantă a autorului care face înconjurul lumii interioare, căutând ardent comorile ascunse ale lui Dumnezeu –adevărul, credinţa, iubirea, înţelepciunea… Cu fiecare pas le regăseşte în sine printr-o culoare, care îi dă identitatea, aceea de explorator al profunzimii. E minunat cum Marius Leordeanu alege nuanţa cea mai subtilă pentru a revela inefabilul, miracolul de a vedea, pentru a desena în el şi în ceilalţi firescul, nevoia de cunoaştere, a da un nou înţeles vieţii şi lucrurilor. Prin linii clare, îşi dezvăluie desenul ascuns al sufletului, cu o credinţă nezdruncinată, ca a unui copil ce crede în ziua de mâine. De fapt, cartea e şi o reîntoarcere la c