Lavi en rose

norii se nasc mereu alții soarele a rămas același în războaiele mele un soldat neînvins de milenii îmi dă trezirea într-o lume ce și-a lăsat visurile sub tranșee privesc în ochi cerul ca un condamnat la nemurire împingând iluziile pe marginile nopților păsări îmi exorcizează frica de zbor mi se lipesc de buze înălțimile abstracte ce n-aș da să fiu o floare de câmp fluturi de Rai să mă colinde cu infinitul să mi se oprească pe umeri cea mai frumoasă mirare... Versuri: Lavinia Elena Niculicea

  #Ziuainternationalăatolerantei Fiecare om are de dus lupta lui proprie, povestea lui de viaţă, dincolo de priviri vesele şi de cuvinte amabile. În spatele unui zâmbet, se poate ascunde o lacrimă, în spatele unui câştig, se află o pierdere, în spatele uşii pe care o închide inima, se pot găsi tristeţi neplânse, tăceri nespuse, dincolo de lupta văzută, multe răni dor şi sunt nebandajate. Aşa că oricine pe lumea asta are ceva de arătat, ceva de iubit, ceva de dăruit, ceva de spus, de la care ceilalţi ar putea învăţa. Hai să fim mai toleranți și mai dispuși să arătăm bunăvoință semenilor noștri! Lavinia Elena Niculicea