Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 15 octombrie 2015

Îngerii plâng...


Azi, îngerii plâng pentru noi
Că dispreţuim, în loc să iubim
Doamne, câtă durere e în ploi!
Din ele, drum spre Tine ne croim.

Pe cer, adesea ne îmbufnăm
Că e ploaie, frig sau ceaţă.
După lumină ca orbii alergăm,
Nu sorbim la timp a clipelor dulceaţă.

Ne concurăm în răutăţi şi blesteme
Şi uităm că clipa-i ingrată şi hoaţă,
Fură din noi şi ne lasă probleme
Să extragem tot ce putem de la viaţă.

Visurilor şchiopătânde să le punem aripi
Să zburăm peste ziduri crescute din lacrimi
Tăcutele lumini în noi se vor risipi…
Să înviem ca florile după ierni de patimi.

(15 octombrie 2015, Autor: Lavinia Elena Niculicea)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu