Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 25 septembrie 2015

O zi de toamnă cu el...


O zi de toamnă cu nostalgia în privire, ce împrăştia parfumul dulce al strugurilor copţi… Frunzele simţeau bucuria de a dansa cu vântul neliniştit. Atunci, i-am surprins privirea - roză dusă de vânt, ce căuta înţelesurile vieţii şi l-am întrebat:
- Ce iubeşti mai mult?
- Iubesc libertatea păsărilor pentru că în zborul lor cutezător îţi regăsesc sufletul. Aripile lor ascund dorul de cer, de veşnicie. În fiecare tril de-al lor e o fărâmă din zâmbetul tău. De câte ori privesc o pasăre, înţeleg de fapt, cum e să fii om, cum e să fii tu… liberă, fragilă, puternică, visătoare, curioasă, veselă şi neînfricată în zborul dragostei.
- Atunci, vreau să-mi fi singurul cer spre care să alerg, să-mi odihnesc visurile, pe perina alburie a sufletului tău, am spus eu, luminată de nuanţele toamnei.
L-am întrebat, din nou:
- Ce iubeşti mai mult?
- Iubesc florile suave de mai pentru că-mi vorbesc despre parfumul sufletului tău, despre primăvara visurilor uitate, despre lumina blândă care mă urcă într-un paradis de stări. Privesc florile şi atunci ochii mei se luminează, inima mi-e răsărit de iubire, curcubeu de visare... Te regăsesc în fiecare floare... colorată, delicată, parfumată. De pe buzele tale curge nectar- dulce dragoste.
- Iubesc adierea blândă a nopţilor de vară, pentru că-mi vorbeşte despre tine… într-un mod tainic, tăcut şi nefiresc. Mi-e dor de privirea ta şi atunci privesc luna. În ochii ei, cuprinşi de dor, se află un fluviu de speranţe şi secrete. Plutesc în tăcerea ei.
Clipele devin minuni atunci când împrumută zâmbetul tău…
Nu ştiu de ce, cum şi cât iubesc... Ştiu doar că: Te iubesc... în orice anotimp, că eu sunt Pământ şi tu Cer. Cu tine, începe şi se termină iubirea. Cu tine, mă apropii de veşnicie şi tac... iubirea e oratorul meu desăvârşit, am încheiat eu. Ce poate fi mai frumos decât să fii îndrăgostit în toate anotimpurile vieţii?
Azi şi ieri şi mâine, mereu despre iubire...
(Gânduri: Lavinia Elena Niculicea, 25 septembrie 2015)

joi, 24 septembrie 2015

Dialog cu ploaia


- Vino, ploaie, apropie-te
vreau să stăm puțin 
tête-à-tête …
să-ți privesc în ochi
fulgerele de Mai,
al dragostei deochi
nebunesc destin,
copil răsfățat și bălai.
Dragă ploaie,
leagă-mă de cer
cu vise albastre
să descifrez al tău mister,
în a vieții luntre
să plutesc aproape
ca lebăda pe ape.
- Hai, dezbracă-mă
în lumina ta,
fără inhibiții, 
privește-mi inima -
tablou nud
expus în galeria iubirii.
- Frumoasă pământeană
îți licitez dorul ăsta, ud,
ce umblă hai-hui prin toamnă!
- Cât crezi că poți să dai?
Vreun potop de Rai?
Dragă ploaie, nu e de vânzare,
el mi-e copacul din care culeg
stele căzătoare…
Mai bine să-ți scriu un răvaș
pe o frunză de lacrimi
celui drag să-i lași
o pereche de vise
inima-mi de patimi
și de ploi interzise…
……………………….
Să crezi în povești
Ele te duc pe file de amor
Ploile îți spun cine ești
Om ce poart-un dor…

(Autor: Lavinia Elena Niculicea, 24 septembrie 2015)
Azi este despre ploaie... acea ploaie caldă, senină, care inspiră, care te invită la introspecție, la iubire...
Ploaia și dragostea s-au contopit în mine pentru a mă naște din nou prin vers...
Înserare plăcută!

Iubesc ploile...

Pentru că iubesc ploile şi poezia Anei Blandiana! Legat de această poetă, am o istorioară interesantă: "O întâmplare care avea să-mi anticipeze acest drum literar, a avut loc când eram în clasa a şasea. Mi-aduc aminte că profesorului meu de bilologie îi plăcea să-mi spună „Ana Blandiana”. Fiind pasionat de această poetă, el vedea în mine asemănări cu ea. La ora lui, eu eram "Ana Blandiana." emoticon smile Eu eram uimită pentru că pe atunci eu nu-mi explorasem latura poetică. Puțin straniu, dar onorant pentru mine cea de acum. Acum înţeleg faptul că în viaţă nu există coincidenţe, ci anumite lucruri se întâmplă cu un motiv, au un rost al lor şi e important să fim fini observatori pentru a le percepe."
Ceea ce contează e faptul că există oameni, situații ce ne intuiesc traseul vieții, inconștient sau nu... Încă o dată, am înțeles că viața nu e întâmplare, ci e un dar pe care îl descoperim clipă cu clipă, că acolo Sus Cineva ne ghidează pașii!
(Momente autobiografice din cartea"Ploaie de gânduri"), autor: Lavinia Elena Niculicea)

Eu și Ana Blandiana! Voi vedeți vreo asemănare? Poate lumină din ochi și dorul din inimă pe care le-am convertit în poezie...



joi, 17 septembrie 2015

Mi-e dor, iubite...




Şi azi vă întâmpin cu o nouă poezie, să vă aducă pe aripi de fantezie... Cele mai recente versuri de... dor... de dragoste:
Mi-e dor să alerg prin tine
Labirint de vise diamantine
Să te regăsesc din nou iubire
Să legăm secundele de învrăjbire.
Voi lăsa (ne)cuvintele să fie
Zălog iubirii ce nu vrea să ştie
Că inima nu poate fi înlănţuită
De timp, de oameni hăituită…
Voi grăi prin poeme nescrise
Cu albastrul cules din flori de vise
Alfabetul iubirii îl vom reţine,
De vom scrie dorul cu litere aldine.
Mi-e dor, iubite, să-ţi pot spune
Te-am aşteptat ca pe o minune…
Doar tu respiri prin fiecare poezie
Hai,cântă-mi, la un pian de stele, o melodie.
( autor: Lavinia Elena Niculicea, 16 septembrie 2015)

luni, 14 septembrie 2015

Dor de… albastru.


Azi, mi s-a făcut un dor de… albastru. Aşa că am privit cerul şi gândul mi s-a înseninat pe loc. Mi-am zis: Lavinia, capul sus! Acolo e Cineva care-ţi priveşte inima şi ţi-o face tare. Acolo sus, e Viaţa, care coboară în fiecare clipă pe o rază de speranţă. Inspir şi mi-e bine.
Îmi zic din nou: Inimă, învaţă că orice zbor a început cu o cădere, că aripa – visul – mai întâi, trebuie să cunoască (în)frângerea, ca apoi să se înalţe şi să guste libertatea. Tu îmi (în)moi sufletul în albastru pentru a putea culege Po(e)mul Iubirii… Ce bucurie că (îmi) eşti, că (îţi) sunt albastrul.
Mulţumesc că eşti Doamne lângă mine şi mă ajuţi să simt… în albastru! E culoarea pe care te odihneşti Tu şi prin care creez eu.

P.S. Azi, m-am trezit inventivă şi m-am jucat puţin cu parantezele pentru a da noi sensuri cuvintelor... emoticon smile
Săptămâna să va aduca sănătate, lumină, linişte şi numai lucruri bune... în special trăiri frumoase!

(Gânduri în albastru,14 septembrie 2015, Lavinia Elena Niculicea)

joi, 10 septembrie 2015

Doamne, ale Tale frumuseţi…


Doamne, ale Tale frumuseţi,
Mă lasă complet fără grai
Clipa asta mă coboară-n Rai

Şi-n piept îmi bat mai multe vieţi.


Răsare-n ochi, lumina Ta,
Şi alungă noapte cea mai grea.
Din lacrimi eu culeg o stea,
Al Tău vis să-mi aprindă inima.

Doamne, adu-mi cerul mai aproape
Să-nvăţ a valsa cu îngerii,
Să-mi scalde ei, dorul în senine ape.

Şi lasă-mi un cântec de veşnicie,
Să răsune peste înverzitele coline
Ale sufletului cu nuanţe de nimicnicie.

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 10 septembrie 2015)
Fotografia: Sorin Onisor

P.S. Ce locuri de poveste avem în România! Inspiraţia mea de azi... Un sonet!

miercuri, 9 septembrie 2015

Eşti frumoasă...


Acest eseu e proaspăt ieşit din cuptorul minţii şi e gata să hrănească orice inimă înfometată de frumos... Azi, de Ziua Internaţională a Frumuseţii, vi-l dăruiesc...
Ce te face să fii frumoasă? Culoarea ochilor, cât de lungă sau scurtă e fusta, cât de vizibile sunt anumite părţi ale corpului, cum ai părul, decolteul? De multe ori societatea modernă îţi perverteşte modul de a percepe frumuseţea. Pe ce criterii ai considera că omul de lângă tine e frumos? De multe ori, se spune că frumuseţea e în ochii celui care priveşte. Dar, tu însăţi cum te priveşti? În oglinda timpului, ce percepi? Ridurile, firele argintii ascunse printre vise, regretele, sentimentul de nemulţumire sau lumina din ochi, sentimentul că ştii să iubeşti, că te simţi copil indiferent de vârstă? Te compari mereu cu celălalt, până când nu mai şti cine eşti?
Îţi spun că ceea ce te face cu adevărat frumoasă este:
Să ştii să zâmbeşti cu sufletul, nu doar cu ochii;
Să ştii să iubeşti fără jumătăţi de măsură aşa cum o făceai când erai copil. Îţi aminteşti? Iubeai totul sau nimic.
Să ştii că anii pe care îi ai nu te definesc, ci atitudinea pe care o ai vizavi de ei. Contează prin ce ochelari te priveşti. Prin cei ai standardelor lumii sau prin cei ai trăirilor interioare?
Să ştii că încrederea în tine îţi trasează drumul către inima celuilalt.
Eşti frumoasă atunci când ştii să iubeşti fără condiţii, când râzi fără motiv, când eşti mulţumită cu ceea ce eşti şi când fericirea celuilalt devine prioritatea ta.
Eşti frumoasă pentru că ştii cum e să cazi, să plângi, să suferi şi totuşi asta nu te-a împiedicat să te ridici deasupra temerilor, etichetărilor, judecăţilor şi să mergi mai departe pe drumul în care crezi.
Eşti frumoasă atunci când ţâşneşti asemenea unui izvor, cu naturaleţea, talentul şi spontaneitatea ta.
Eşti frumoasă când te îmbraci cu evlavia şi porţi la vedere dorul. Când inima ţi-o dai Cerului şi grijile le îngropi la copacul lui ieri.
Când dragostea te face viu, nu poţi fi decât frumoasă.
Pentru mine oamenii frumoşii sunt cei care şi-au păstrat într-un colţ de suflet copilăria, care ştiu să iubească, să încurajeze, să ajute, să ierte şi să dăruiască cu alţii ceea ce sunt.
Frumuseţea nu înseamnă să ai un chip frumos, ci o minte strălucitoare şi o inimă frumoasă.
Femeie, eşti cea mai frumoasă stea din constelaţia umană! Fii frumoasă indiferent de ceea ce iti spun cei din jur.
P:S. Pentru mine un exemplu de femeie frumoasă este Audrey Hepburn. O admir şi o iubesc pentru frumuseţea ei pură, rafinamentul, stilul, zâmbetul ei candid, naturaleţea, charisma, delicateţea, talentul, modestia şi trăirile sale profunde.
Dacă aş fi fost bărbat m-aş fi îndrăgostit iremediabil de ea, emoticon smile aşa pot doar să o admir şi să o preţuiesc sincer.
Mă regăsesc în ea şi nu e întâmplător pentru că suntem amândouă născute-n luna mai...
Audrey Hepburn (4 May 1929 – 20 January 1993)
9 septembrie 2015, Lavinia Elena Niculicea
Dincolo de frumuseţea ta...


marți, 1 septembrie 2015

Nimic nu valorează cu un suflet curat şi autentic...


Când cineva te dezamăgeşte, oare mai poti avea încredere în el, mai poţi să-i acorzi timpul şi sentimentele tale? Eu zic că nu… Cineva spunea: Oamenii falşi dezamăgesc uşor, pentru că nu au suflet.
Da, falsitatea şi perfidia au corupt din ce în ce mai mulţi oameni. La un moment dat, suntem dezamăgiţi şi la rândul nostru dezamăgim, e firesc… Ceea ce nu e firesc este să fii fals manipulator, răutăcios, posesiv, invidios. Atunci e mai grav pentru că e o chestiune de caracter, arată ceea ce ai tu în inimă. Cum spune Hristos: Ceea ce iese din inimă spurcă pe om… Un om prefăcut arată diferite feţe în funcţie de conjunctură şi de oameni. Poate că o astfel de persoană poate păcăli mai mulţi oameni, dar nu se poate ascunde de Cel de Sus. Inima noastră e descoperită în faţa Lui.
Eu sunt mai categorică… Dacă am descoperit cum eşti, nu mă mai impresionezi cu nimic. Nici câte diplome ai, nici cât eşti de frumos, cât eşti de inteligent, de talentat… Nimic nu valorează cu un suflet curat şi autentic. Inteligenţa neinsoţită de caracter nu duce nicăieri.
Ştiu că nu e uşor să renunţi, când eşti un om bun şi ai sentimente... Însă dacă închizi ochii de fiecare dată la greşelile celuilalt, devii orb faţă de adevărurile sufletului tău. Din comoditate sau pentru a nu te simţi singur îi ţii lângă tine pe cei care te dezamăgesc, dându-le mereu câte o şansă... Nu te compromite, crezând că se va schimba el. Nu, te va schimba el pe tine. Şi într-o zi, uitându-te în oglindă nu te vei mai recunoaşte.
"Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me." sau în traducere: "Iti bati joc o data, sa-ti fie rusine. Iti bati joc a doua oara, sa-mi fie rusine". Sunt de părere că trebuie să acorzi oamenilor o a doua şansă, însă dacă devine o obişnuinţă, obişnuieşte-te şi tu cu dezamăgirea.
Pleacă de lângă astfel de persoane dacă nu doreşti la nesfârşit să experimentezi durerea şi frustrarea. Sunt oameni toxici, inevitabil îţi vei otrăvi sufletul şi tu.
Pentru o viaţă sănătoasă evitaţi: oamenii falşi, prostia şi excesul de încredere...
1 septembrie 2015
Lavinia Elena Niculicea
You don't fool me...