Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Plouă...

Plouă, aici în suflet, cu linişte şi tumult, cu speranţă şi durere, Cred ca amintirilor le e sete de a trăi prezentul… Plouă, aici în sufle,t cu speranţa cerului de a visa fericirea, cu vina pământului de a-şi ascunde printre brazde iubirea. Cred că sufletului meu îi e sete de tine, de aceea plânge… Lacrimile sunt în ochi         în suflet… peste tot.             (29.11.2012)

A fi matur... a fi Om

Întreaga viaţa te balansezi între a fi matur şi a fi Om.   Atunci când crezi că cunoşti totul despre tine, viaţa te contrazice şi îţi arătă că mai ai multe de învăţat… A iubi, a greşi, a suferi, a cunoaşte se învaţă doar în şcoala vieţii.  E necesar să ne cunoaştem, să ne iertăm, să ne iubim pe noi înşine mai întâi, ca apoi, să extindem aceste sentimente şi asupra altora. Îţi dai seama că unele greşeli sunt ireparabile, iar şansele vin doar o dată, sau cel mult de două ori. Tot ceea ce îţi rămâne de făcut este să înţelegi. Poate că logica mea are o undă de pesimism, eu i-aş zice mai simplu: realism.  Prin natură, sunt o optimistă, trecând prin viaţă, sunt o realistă. Numai când scriu, mă transform într-o visătoare. De fapt, sunt puţin din fiecare…Îmi alimentez visurile, din ceea ce am trăit în trecut şi din ceea ce sper acum. Când viaţa te ancorează în tainele ei, începi să ai o altă viziune a lucrurilor. Acestei atitudini, i-aş spune: maturitate. Când eşti orientat spre interior

M-am refugiat în cochilia inimii

Astăzi, m-am trezit cu dorinţa de a privi mai mult în interior decât în exterior. De pe pozitia sufletului, ai o altă viziune a lucrurilor... Începi să îţi pui întrebări, fiind primul semn că te interesează drumul cunoaşterii, iar răspunsurile vin, dacă îţi doreşti asta şi dacă cauţi, însă nu în exterior ci înăuntrul tău, acolo unde se află esenţa vieţii tale. Apoi inevitabil, vine reflectarea la tot Ceea ce eşti tu, la Cine eşti tu, în raport cu lumea, cu divinitatea. Înţelegi că suferinţele, eşecurile, greşelile te constrâng să cobori în străfundurile tale, şi să vezi ca într-o oglindă, cine eşti tu cu adevărat, să te reîntorci la acea stare de umanitate, în care eşti mai umil, mai iertător, mai deschis către acele lucruri ce te îmbogăţesc spiritual. Pe drumul cunoaşterii sunt mulţi bolovani şi spini, nu se merge aşa oricum, trebuie să fii deschis şi către suferinţă, aşa cum eşti deschis spre bucurie. Spiritul tău funcţionează cel mai bine, atunci când îi dai libertatea de a cun