Lavi en rose

Nu m-ai învăţat să îmblânzesc zăpezile, ci m-ai învăţat să pot dansa cu primăvara, păşind printre flori simt inima Naturii cum bate, pulsul ei se contopeşte cu al meu iubirea mi se desprinde de pe artere înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul mi se aşază ca un curcubeu peste lume, iar soarele se ridică pe vârfuri să fie la înalţime cu visele mele... Inima mi se găteşte în miez de viaţă renăscând din propria durere c-un vals alunecă pe marginea timpului - un salt către noi înşine. ( Lavinia E. Niculicea, 18 martie 2017)

Cerul şi pământul fac schimb de replici stropi de vise  fardează orizontul. E anotimpul ploilor amare - flori de cireş curg  de pe buze de îngeri. Cerul şi pământul  îşi vorbesc prin oameni, lăsându-şi unul altuia un răvaş nesemnat de timp. De pe reverul infinitului cad surâsuri ruşinate de îmbrăţişările norilor, de atingerile florilor, de hazul fluturilor când primăvara se dezbracă în frunzişul speranţei, Mugurii ne învaţă limbajul luminii. Ne uităm prin lentila iubirii recunoaştem în noi cerul şi pământul Îl vedem într-un zbor  pe Dumnezeu. (versuri: Lavinia E. Niculicea, 12 martie 2017)