Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 25 martie 2017

Să pot dansa cu primăvara


Nu m-ai învăţat
să îmblânzesc zăpezile,
ci m-ai învăţat
să pot dansa cu primăvara,
păşind printre flori
simt inima Naturii cum bate,
pulsul ei se contopeşte
cu al meu
iubirea mi se desprinde
de pe artere
înmugurind în sânul cuvintelor.
Gândul mi se aşază
ca un curcubeu peste lume,
iar soarele se ridică pe vârfuri
să fie la înalţime
cu visele mele...
Inima mi se găteşte
în miez de viaţă
renăscând din propria durere
c-un vals alunecă
pe marginea timpului -
un salt către noi înşine.
( Lavinia E. Niculicea, 18 martie 2017)

marți, 14 martie 2017

Cerul şi pământul


Cerul şi pământul
fac schimb de replici
stropi de vise 
fardează orizontul.
E anotimpul ploilor amare -
flori de cireş curg 
de pe buze de îngeri.


Cerul şi pământul 
îşi vorbesc prin oameni,
lăsându-şi unul altuia
un răvaş nesemnat de timp.
De pe reverul infinitului
cad surâsuri ruşinate
de îmbrăţişările norilor,
de atingerile florilor,
de hazul fluturilor
când primăvara se dezbracă
în frunzişul speranţei,
Mugurii ne învaţă
limbajul luminii.


Ne uităm prin lentila iubirii
recunoaştem în noi
cerul şi pământul
Îl vedem într-un zbor 
pe Dumnezeu.

(versuri: Lavinia E. Niculicea, 12 martie 2017)