Nu m-ai învăţat să îmblânzesc zăpezile, ci m-ai învăţat să pot dansa cu primăvara, păşind printre flori simt inima Naturii cum bate, pulsul ei se contopeşte cu al meu iubirea mi se desprinde de pe artere înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul mi se aşază ca un curcubeu peste lume, iar soarele se ridică pe vârfuri să fie la înalţime cu visele mele... Inima mi se găteşte în miez de viaţă renăscând din propria durere c-un vals alunecă pe marginea timpului - un salt către noi înşine. ( Lavinia E. Niculicea, 18 martie 2017)