Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 18 octombrie 2015

Dorurile toamne


Scutur florile inimii 
în calea iubirii, 
aştern petale de trăiri, 
ca tu om frumos
să nu-ţi loveşti visurile
de spini…
Pasul tău să fie bătaia inimii mele, 
să calce veşnicia peste noi,
un infinit de tăceri să ne cuprindă. 
Dorul meu face pact cu inima ta
să o locuiască încă un anotimp
printre frunze să ne zâmbim…
liniştea să ne strige pe nume.
Toamna pare că îngenunchează
ne sărută cu melancolia,
spunem “da” dragostei,
logodindu-ne cu durerea.
Cu cerul în gânduri 
să căutăm ploaia 
care freamătă de lumină,
să o ascundem sub pleoape
să nu ne mai fie sete de noi.
Lacrimile vor adormi
pe frunzele spălate de
dorurile toamnei…

(Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 16 octombrie 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu