Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 20 februarie 2016

Dor de mama...


Mi-e tare dor de tine, mamă! S-au împlinit 3 luni de când te-ai dus! Trăieşti în versul meu...
O, mamă,
felinarele inimii s-au stins,
de când te-ai dus.
Stelele acum te dezmiardă
cu atingerea Raiului,
eu plâng în cuvinte
şi cerşesc primăveri.
O, mamă, scutură un nor
şi trimite-mi ploi de lumină
să mai pot planta răsad de zâmbete.

P.S. Timpul trece, oamenii pleacă... Dragostea şi dorul de ei rămân cu noi.

miercuri, 17 februarie 2016

Nişte răspunsuri...


Uneori te îndepărtezi…Constaţi cui îi pasă de tine cu adevărat, dacă oamenii la care ţii sunt în stare să dărâme zidurile dintre voi sau pur şi simplu renunţă...
Unii oamenii sunt ca racii, fac un pas spre tine şi doi înapoi. Fac un gest apoi se retrag de teama sau din cauza reacţiilor celor din jur. Alţii sunt ca vântul de primăvară, schimbatori, cum bate vantul, azi spre nord, mâine spre sud, în funcţie de conjunctură, de atitudinea celorlalti. Îmi plac oamenii asumaţi, care îşi asumă ceea ce fac sau nu fac, până la final, cărora nu le e teamă de reacţiile oamenilor, ci simt teamă doar de Dumnezeu.
Am o vorbă pe care o voi repeta şi acum: Timpul stabileşte valoarea lucrurilor şi profunzimea sentimentelor. De fapt, timpul e cel mai bun oftalmolog, care ne determină să vedem cu claritate lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum am dori să fie.
Am învăţat că trebuie să respecţi toţi oamenii, dar să te încrezi în Unul singur: Dumnezeu.
Adevărul doare şi uneori nu-l poti suporta, la fel ca soarele pe care nu-l poti ascunde, chiar dacă pui palma peste el.
In iubire nu exista invingatori si invinsi, ci doar oameni care au fost mai aproape de Rai sau de Infern.
Am o vorbă pe care o voi repeta şi acum: Timpul stabileşte valoarea lucrurilor şi profunzimea sentimentelor. De fapt, timpul e cel mai bun oftalmolog, care ne determină să vedem cu claritate lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum am dori să fie.Am învăţat că trebuie să respecţi toţi oamenii, dar să te încrezi în Unul singur: Dumnezeu. Adevărul doare şi uneori nu-l poti suporta, la fel ca soarele pe care nu-l poti ascunde, chiar dacă pui palma peste el.In iubire nu exista invingatori si invinsi, ci doar oameni care au fost mai aproape de Rai sau de Infern.



P.S. Am căutat nişte răspunsuri, poate nu am pus întrebările potrivite, dar viaţa e mereu profesorul care-ţi răspunde cel mai direct. La fel ca mine, directa si patrunzatoare...

vineri, 5 februarie 2016

Să fii tu însuţi


Gândul meu de azi: 
Am înţeles că cel mai bun lucru în viaţa este să fii tu însuţi… Să rămâi ceea ce eşti chiar dacă lumea încearcă să te introducă sub tiparul ei. Am ajuns la un punct în care nu mă mai interesează ceea ce cred ceilalţi despre mine, dacă mă apreciază sincer sau nu. Asta e problema lor. Viaţa este prea scurtă pentru a trăi ca sa fii pe placul celorlalţi. E important să ajungi să te cunoşti pe tine şi să te simţi bine în pielea ta. Nu caut să fiu acceptată, preţuită şi iubită cu orice preţ şi de către oricine. Mă caut pe mine prin jungla asta de (pre)judecăţi, de păreri şi prin labirintul meu sufletesc. Mereu mama îmi spunea că sunt prea încăpăţânată şi am o personalitate prea puternică. Iar eu îi răspundeam că nu s-a născut omul acela care să mă poată domina. emoticon smile Cred că am fost creată cu o inimă rebelă şi non-conformistă, căreia nu-i place să i se impună lucruri (cred că este şi o caracteristică a "taurului") . Nu încerca să te schimbi pentru ca oamenii să te iubească. În loc de asta, iubeşte mult şi atunci te vei schimba. (nu pentru cineva). Iubirea presupune să fii iubit pentru ceea ce eşti şi ceea ce simţi, şi nu pentru ceea ce posezi şi ceea ce ai putea deveni. Pentru că oricât ai încerca să adaugi ceva corpului tău sau personalităţii tale există riscul ca celălalt să nu te iubească. Mai bine să fii neacceptat pentru ceea ce eşti decât iubit pentru ceea ce nu eşti.
Am înţeles că iubirea nu poate fi forţată, iar prietenia nu poate fi impusă. Oare poţi să forţezi norii să dea mai multă ploaie, soarele să strălucească mai mult, iarba să crească mai repede, florile să parfumeze mai profund… Aşa e şi cu dragostea. Are propriu ei mers şi rost… Las-o să curgă liber cum şi către cine doreşte.
Experientele dureroase m-au făcut să "vad" altfel viaţa... prin ochii mei şi nu ai altora. Multumesc, Doamne, că m-ai "trezit" şi că Sunt!

miercuri, 3 februarie 2016

De ar fi să...


Pentru toţi aceia cărora le-a fost dor de versul meu. Vă dăruiesc noua mea poezie, cu drag:
De-ar fi să te pierd vreodată
Aş învăţa zi de zi cum e să mori,
Lacrima-mi pe obraz va fi brodată,
M-ar alina doar visele din zori.
De-ar fi să pot să te întâlnesc
Aş crede că viaţa mi-a zâmbit.
Divin ar deveni tot ce e omenesc
Şi-aş înflori sub raza soarelui iubit.
De-ar fi să pot acum înşela timpul
Să-l pot întoarce spre clipa îndrăgită,
De iubire mi s-ar lumina tot chipul,
Inima mi-ar fi o zambilă fericită…
De ar fi să mă chemi cu albastrul
Aş simţi că plutesc pe ale cerului ape
ca o lebădă ce îţi cunoaşte dorul
şi prin nuferi de vers te aduce aproape.
De ar fi să mă mai nasc încă o dată
Tot pe tine te-aş păstra în gând...
Te-aş ascunde în cuvânt câteodată
Să poţi să-mi citeşti povestea, flămând.
(De ar fi... Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 3 ianuarie 2016)