Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 21 aprilie 2010

MI-ADUCI PRIMĂVARA



Mi-aduci primăvara

Iubitul meu,cu ochi vii de copil poznaş,
Mi-aduci primăvara-n sufletul îngheţat.
Păşesc prin visul acoperit cu suave viorele,
Şoptindu-ţi iubirea-n susurul tainic de izvor.

Te simt,te miros,ghiocelul meu alb,iubit.
Te-ai înfipt adânc în gându-mi adormit.
Şi sufletul îmi zburdă încărcat de bucurie.
Pe pajiştea înverzită a visului numit,iubire.
21 Aprilie 2010



Tu…trandafir roşu

Flower Pictures Photo Sharing Funny Pics
Flower Images at ImageHousing.com


Tu eşti trandafirul roşu,nestemat
Ce îmi soarbe lacrimile însetat,
Ce se hrăneşte cu visuri de dor
Şi îmi îmbată a mea inimă uşor.

Tu eşti trandafirul roşu,înrădăcinat
În al meu suflet diafan cu trup de lut.
Mi-ai adus nectarul clipelor de amor,
Şi spini ce m-au înţepat şi am sângerat.

Vreau să-ţi sorb neîncetat mireasma unică
Să mor de beţia de nebune şi dulci trăiri,
Să te miros o viaţă-ntreagă…o eternitate,
Doar pe tine …trandafir roşu şi sălbatic!

joi, 15 aprilie 2010

DESPRE PRIETENIE


Plouă…plouă cu stropi de argint ce îmi strecoară în suflet clipele copilăriei încărcate de inocenţă şi curiozitate.Îmi aduc aminte cu nostalgie de momentele fericite când copil fiind cu ochi jucăuşi şi sfioşi mă aşezam pe genunchii tatei aşteptând ca el să mă răsfeţe cu raze calde de afecţiune şi să mă introducă în lumea fermecată a poveştilor.Mă mângâia cu căldură pe părul blond şi îmi spunea cuvinte şugubeţe pe care i le sorbeam cu viu interes.
Ropotul ploii mă trezeşte din dulcea reverie.Orologiul din perete ticăie obosit ora 9Înserarea s-a aşternut peste oraş.Clipele de dor ticăie grăbit în mine.Plouă atât de tare de parcă zăgazurile cerului s-au rupt şi ploaia neliniştită se grăbeşte să sărute şi să îmbrăţişeze pământul mistuit de chinurile grele ale dragostei.E o tainică aşteptare.La fel şi zăgazurile sufletului meu s-au rupt şi o ploaie de înfierbântate clipe de iubire se revarsă cu putere şi îmi înlănţuie strâns fiinţa ce îndelung a cerşit aceste clipe binecuvântate.Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei.Încep să fredonez împreuna cu ea fiorul trăirilor de demult,de pe tărâmul îndepărtat al amintirilor.Mă uit pe fereastră la cerul acoperit de o mantie groasă şi închisă la culcare.Nicio stea nu se arată să mă atingă cu clipele-i vrăjite de dor.Am aşteptat cu nerăbdare să reapară steau iubirii,să-mi aprindă în suflet lumini de veşnicie şi de aprige dorinţe.Să-mi învăluie inima cu un văl de visuri albastre şi în astă noapte.Dar această stea e departe şi nu poate să străbată clipele de”acum” şi de”aici”.Ascult hipnotizată şoaptele seducătoare ale ploii. Vântul îmi susură printre crengi amintiri uitate.Fiinţa mea e înrobită de dulci promisiuni.
Ropotul iubirii cu patos mă încarcă şi grele sentimente tot mai tare mă încearcă.O ploaie sălbatică de romanţate trăiri îmi udă fiinţa uscată de deşertăciunea clipelor.Vântul de afară suflă cu măiestrie la nai un cântec nostalgic ce îmi saltă inima în ritmul dragostei şi imi răscoleşte amintirile ce zac cu dor în fiinţa mea.
Mi-aduc aminte de oamenii dragi mie,prieteni care deşi sunt departe fizic,îmi sunt aproape sufleteşte.Ei sunt ca nişte păsărele ce şi-au făcut cuib în sufletul meu.Chiar dacă sunt nevoite să plece pentru o vreme,ele nu uită cuibul l-a care s-au adăpostit şi se reîntorc bucuroase.Dar de fapt ce e prietenia?Prietenia înseamnă două inimi care bat în acelasi ritm şi cântă amîndouă pe notele iubirii.Prieten drag,gândul meu e veşnic călător şi neobosit zboară spre clipe de speranţă.Nici timpul,nici distanţa nu pot rupe firul de aur,rezistent al prieteniei,împletit din gânduri curate şi sentimente empatice.

Prieten e acela care îţi cunoaşte povestea,îţi înţelege trecutul şi te ascultă fără să te judece.Când eşti istovit şi nu mai poţi înainta,el îţi dă din energia sa.Un prieten adevărat îţi ştie gustul lacrimilor şi surâsul inimii.Plânge cu tine,râde cu tine şi împarte cu tine,nu doar clipele de azi şi pe cele de mâine.Atunci când greşeşti prietenul adevărat cu blândeţe te ceartă şi întotdeauna te iartă.Uneori nu e nevoie de cuvinte pentru a atinge inima unui prieten.Putem deschide uşa sufletului său cu o simplă privire scăldată de razele suave ale dragostei.Prietenii sunt două soluri diferite udate de aceleaşi ploi ce au rodit un fruct preţios:prietenia.Un prieten este un înger ce te acoperă cu aripile încrederii şi te luminează cu candela speranţei.Prietenul e colacul de salvare când simţi ca te îneci în apele adânci ale durerii.El e umbrarul şi oaza ta de linişte când arşiţa deznădejdii te-a cuprins.
Prietenia este balsamul divin ce ne vindecă inimile zdrobite.Prietenia adevărată este dulceaţa clipelor rupte din aştrii iubirii iar prietenia falsă este veninul clipelor ce ucide lent speranţele şi visurile din noi.

luni, 5 aprilie 2010

SPERANŢA, CREDINŢA ŞI IUBIREA



Am conştientizat că pentru a reuşi în viaţă sunt necesari doi factori:voinţa şi motivaţia. Prin negura ce se aşternuse pe poteca vieţii mele, am reuşit să găsesc clipa înfăşurată în lumină ce m-a ajutat să-mi regăsesc sinele.
Cel mai frumos lucru la noi, oamenii, este capacitatea de a iubi.Şi aceasta ne spune ceva despre Dumnezeu. Apostolul Ioan în Sfănta Scriptură spune: ”Dumnezeu este Iubire”. Iubim pentru că Dumnezeu iubeşte.
Dumnezeu mi-a dat forţa de lupta , dorinţa de a trăi şi de a deveni un om mai bun. Cât de importantă este speranţa în viaţa unei persoane. Ea este ca o ancoră pentru sufletele noastre în timpul furtunilor, ce nu lasă ca corabia vieţii noastre să se scufunde.Pot spune că am o speranţă ce este bine ancorată pe solul divin, iar ea nu este ceva iluzoriu, o utopie ci este un element esenţial în lupta vieţii.
Un alt element esenţial este credinţa. Fără credinţă este cu neputinţă să-I placem lui Dumnezeu. Fără credinţă rămânem pe o treaptă inferioară, la stadiul de animale raţionale. În opinia mea, credinţa ne ridică la rangul de fiinţe divine, nu doar care gândesc, dar care şi simt. Prin credinţă, urcăm încă o treaptă spre Dumnezeu. Ea ne apropie de Dumnezeu şi ne este asemenea unui scut care ne ocroteşte sufletul.Conform celor spuse de Iisus,având  ”credinţă cât un grăunte de muştar putem muta munţii." Uneori, încercările par atât de grele, asemenea munţilor de netrecut, dar doar având puţină credinţă este suficient pentru ale depăşi. Credinţa face toate lucrurile posibile .Doar ea face din imposibil, posibil. Are puterea de transformare. Dar cea mai importanta este dragostea. Ea face totul să existe.
Dragostea este cea mai puternică forţă din Univers. Eu cred că ea este cel mai de preţ bun din lume. Numai dragostea îţi uşurează povara şi îţi dă forţe noi să ieşi cu inima pură din încercările vieţii. Ea transformă toată amărăciunea în dulceaţă şi greul nici nu-l mai simţi.


Imi place mult un citat referitor la iubire si doresc să-l citez aici:
„Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El.” Michelangelo.
Rămân acestea trei: speranţa, credinţa şi iubirea.