Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 29 iulie 2010

Trandafirul, rege în împărăţia florilor

Mă apropii de trandafirii înveşmântaţi fastuos, în haine regeşti care îmi zâmbesc tainic şi mă cheamă spre ei cu şoapte de dor. În împăraţia florilor, trandafirul este un rege măreţ înconjurat de o suită de mândre crizanteme. El stăpâneşte cu iubire şi bunăvoinţă peste toate florile. Iar ele îl privesc cu drag, lipsite de invidie şi sorbindu-i încet cuvintele-i pline de har. Din moment ce ai păşit pe acest tărâm, vei descoperi o nouă viaţă în care suspinele se transformă în zâmbete.

Mă simt captivată de aceste flori care sunt ţesute în chip splendid, cu fire de iubire şi lumină. Când îi miros, de fapt respir iubire.Se spune că trandafirii sunt florile iubirii. Când sunt în preajma lor simt o energie specială-energia divină-care îmi încarcă inima cu iubire şi simt dulceaţa clipelor de dor. Le ating petalele delicate şi simt atingerea discretă a dragostei. Ei păstrează printre petale poveştile de dragoste nemuritoare, iar spinii ne amintesc de rănile făcute din amor.
Trandafirii subjugă sufletele oamenilor dându-le clipa aureolată de mister şi divin. Un trandafir poate înseamna o clipă de veşnicie, de profunzime şi mă face să mă simt mai aproape de acea paradisiacă stare de desăvârşire. Din petalele lor îmi fac trepte pe care sufletul meu să urce la Dumnezeu. În parfumul unui trandafir descoperim trecutul lui, povestea sa ce conţine dorul şi nemărginirea. Parfumul lor unic mă poartă pe aripi de reverie şi îmi simt fiinţa uşoară ce parcă zboară spre zenit.
Flower Pictures View Photos Flower Pics
Flower Images at ImageHousing.com
Trandafirii roşii sunt flăcările pasiunii care ard în noi clipele uitării ce s-au depus ca un colb pe inimile noastre. Trandafirii galbeni sunt razele afecţiunii şi optimismului ce ne scaldă cu prietenie sufletele atinse de crivăţul chinuitor al egoismului. Trandafirii roz sunt frânturi de cer pierdute în asfinţit ce pictează în noi speranţa şi visarea pe un fundal de triste amintiri. Trandafirii albi sunt lacrimi curate de rouă ce ne strecoară în inimi puritatea clipelor rebele ale copilăriei. Trandafirii albaştri sunt aştrii infinitului ce ne poartă spre lumea dorului şi a visului ce stă în aşteptare şi uneori ne doare.
Nuanţele trandafirilor ne fac să descoperim nuanţele vieţii. Să trăim ca un trandafir şi vom avea mireasmă perena a fericirii. Să ne înveşmântăm în petale de dragoste acum şi pentru totdeauna iar fiinţa noastră nicicând nu se va ofili.

vineri, 23 iulie 2010

VIZIUNE ASUPRA SUFERINŢEI

Ce este suferinţa? Voi încerca să vă arăt viziunea mea asupra suferinţei. Suferinţa reprezintă o vale adâncă, o prăpastie care ne afundă în lacrimi şi suspine. Pe moment experimentăm un sentiment crud, necruţător, care asemenea unei ploi vijelioase, ne biciuie mintea şi inima. Dar mai târziu experimentăm sentimentul cunoaşterii de sine şi de Dumnezeu.
Nu trebuie să fugim de suferinţă, pentru că ea este o uşă spre cunoaştere, spre credinţă, spre speranţă, spre iubire, spre Dumnezeu. Suferinţa ne conştientizează, ne ajută să privim spre interior, să călătorim în interiorul nostru şi să ne regăsim. Ea ne face mai întelepţi, mai valoroşi şi mai profunzi. Suferinţa are rolul de a ne purifica, de a ne distila şi de a ne curăţi de toată zgura:invidie,ură, răutate.
Viaţa noastră este precum un munte înalt. În timp ce îl urcăm, întâlnim multe hopuri,obstacole-suferinţe de tot felul-dar obiectivul nostru este să ajungem în vârf,să atingem fericirea. Important e să ne dozăm trăirile, să ştim cum să urcăm acest munte, încât să ajungem la destinaţie. Care să fie destinaţia noastră? Ce menire avem aici pe pământ?

Suferinţa pentru mine e o materie pe care am învăţat-o foarte bine pentru a trece examenul la fericire. Este o carte cu multe pagini...eu am citit destule pagini, însă cred că mai am multe de parcurs. Menirea noastră este să ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Să ne explorăm zăcămintele interioare pentru a scoate la suprafaţă comori ascunse, care dăinuie în timp.Nu e vorba de diamante şi smaralde care sunt perisabile şi se pot pierde,ci comori spirituale care nu pot fi distruse şi care transced Timpul- acest hoţ perfid care ne fură din putere, din viaţă- dar nu ne poate lua aceste comori interioare, un tezaur fără preţ ce este ascuns în străfundurile fiinţei noastre. Un tezaur în care găsim: lumină, speranţă, bucurie, calm, armonie, întelepciune, iubire şi puteri nebănuite.Să scoatem la suprafaţă aceste bogăţii care zac în noi în stare latentă şi să le revărsăm asupra altora.

Dacă procedăm aşa vom fi cei mai bogaţi oameni şi ne vom atinge menirea, vom ajunge la destinaţie.In acel moment, vom trăi un sentiment înălţător, ca atunci când ajungi în vârful muntelui după o călătorie obositoare şi plină de peripeţii.
Suferinţa îşi va atinge scopul, dacă îi vom învăţa lecţia.

sâmbătă, 17 iulie 2010

SCRIITORUL-CREATOR DE EMOTII INFINITE

Un adevărat scriitor trebuie să scrie din suflet pentru suflet,atât pentru sufletul său cât şi pentru al altuia.Pentru ca opera să găsească drum spre inima cititorului,autorul trebuie să-şi înmoaie condeiul în substanţa iubirii pentru a scrie cu litere măiastre în inimile oamenilor sensibilitatea,bucuria de a trăi,de a crea frumosul şi astfel să ardă zgura emoţiilor negative,creând metamorfoza în suflete.

Pentru a-i înţelege cărţile,cititorul trebuie să participe nu doar cu mintea,cât şi cu sufletul…cu experienţele personale,cu întreg universul său interior:cu dorinţele,iubirile,deziluziile,speranţele,convingerile şi visurile sale.Doresc,ca om ce crează cuvântul,emoţia,să pot să trezesc în ceilalţi iubirea şi să-i fac conştienţi de frumuseţea vieţii trăită-n iubire.Descoperim că potenţialul iubirii e nelimitat şi binecuvântările-i sunt multiple.Autorul şi cititorul învaţă împreună să simtă,redându-i iubirii caracterul pur,liber,nealterat de jocurile neconvenţionale ale societăţii,o lume care încearcă să dizolve simplitatea,profunzimea,atribute caracteristice omului ancestral.Cred că omul zilelor noastre nu mai realizează o introspecţie serioasă a propriilor trăiri şi gesturi,nu mai reuşeşte să perceapă lucrurile care ne modelează existenţa.
În paginile scriitorului găsim poveşti interesante care ne ajută să descoperim o lume care există chiar în noi,ne pune faţă în faţă cu temeriile,cu angoasele,cu dorinţele şi întrebările existenţiale ce-şi găsesc răspunsul în străfundurile fiinţei.
Scriitorul este un spirit neînţeles care îi ajută pe oameni să se descopere,să se imagineze acolo în opera sa şi să găsească soluţii la deficienţele emoţionale,ascunse în carapacea sufletului lor.

miercuri, 14 iulie 2010

IN MEMORIAM MĂDALINA MANOLE

Astăzi m-am trezit cu dorinţa de a scrie ceva vesel, pozitiv,cuvinte constuctive care-mi caracterizează sufletul jovial şi optimist...de a nu lăsa lucrurile negative, cele care ne otrăvesc sufletul să mă afecteze şi să-mi influenţeze starea. Însă m-am trezit auzind o veste care m-a şocat şi mi-a lăsat în suflet multă tristeţe, consternare.. .multe întrebări ce nu-şi găsesc răspuns. Este vorba de moartea artistei Mădălina Manole… o persoană plină de viaţă, pozitivă, talentată, tonică, populară, frumoasă atât în interior cât şi-n exterior. Nu-mi vine să cred ca un astfel de om a recurs la un gest atât de iraţional… să-ţi iei viaţa...acest fapt parcă e desprins dintr-un film cu un scenariu diabolic şi îmi oferă o perspectică a unei realităţi dure ,de neînţeles a vieţii. Nu găsesc motive care să justifice acest lucru… în acest moment orice motiv mi se pare lipsit de orice logică.

Zâmbetul ei candid şi luminos avea puterea de a-ţi oferi o stare de bine iar vocea ei aparte îţi transmitea emoţii infinite pe care doar un artist autentic le poate transmite publicului.Era fata cu părul de foc şi voce de aur. Nu am cunoscut-o personal, doar prin intermediul mass-mediei… pot afirma însă că am crescut cu muzica ei ce mi-a înfrumuseţat copilăria. Mădălina a fost si ramane una dintre artistele mele favorite, am fost o fană a ei.Îmi amintesc cu plăcere de perioada adolescenţei mele,când scriam pe un caiet versurile cântecelor ei şi le fredonam cu încântare…cântece ce uşor puteau să-ţi cucerească inima.Cine nu a ascultat vreodată:”Fată dragă”,Te-am văzut mi-ai plăcut”,”Ei şi ce”,”Vino,dragostea mea”etc.
Mâna mea refuză să scrie acum cuvinte care descriu tristeţea pe care a lăsat-o în urma ei această întâmplare nefericită.Îmi dau seama că sufletul unui artist e total diferit de cel al altor oameni.Câtă fragilitate şi sensibilitate ascunde un astfel de suflet!
Sunt o persoană care mă confrunt cu o boală grea şi totusi nu mi-a trecut prin minte să recurg la un astfel de gest...pentru mine viaţa este cel mai preţios dar şi oricât de grea ar fi ea,trebuie să lupti pentru fiecare clipă,s-o înfrunţi cu curaj!Nu vreau să mă erijez în judecător şi să judec astfel de fapte pentru că doar
Dumnezeu e Judecătorul Suprem şi el are dreptul de a ne judeca.Doar El ne poate înţelege în profunzime şi ne poate ierta!
E trist şi regretabil acest act al sinuciderii.Depresia majoră neglijată sau netratată poate duce,in timp,la tentative de suicid.In noi trebuie sa găsim resursele care să ne determine sa luptăm...iar dacă nu reuşim nu trebuie să ne fie ruşine să cerem ajutor...prietenii,familia,cei apropiati,oamenii de specialitate ne pot oferi suportul de care avem nevoie.Oferirea de sprijin emoţional ar putea să ajute persoana în cauză să depăşească această situaţie.Acum e prea târziu pentru ea...
Prin cântecele ei va trăi mereu în inimile celor ce au îndrăgit-o.Pornind de la versurile ei pot spune:
„Fată dragă,ai plecat,
Ce mare,mare păcat!”

marți, 13 iulie 2010

GÂNDURI ÎN LANŢURI

Gânduri în lanţuri

Mulţi pun în lanţuri gânduri înalte
Printre zăbrele privim spre dreptate,
Spre ochiul divin ce niciodată nu doarme.
Sistemul puterii e un măr putred şi găunos
Ce lasă în aer miros de crunte nedreptăţi.
Trăim vremuri de negură,umilinţă şi durere
Poporul lovit,cu lacrimi,libertatea îşi cere.
Libertatea de cuvânt ce demult au câştigat-o
Mii de tineri curaţi cu piepturile însângerate.

Ce-i viaţa…

Mă întreb de multe ori,
Ce-i viaţa unui muritor.
Un fir de iarbă prea fragil
Sau doar un tainic suspin?

Un abur ce prea repede trece ,
O frunză-n vânt ce se ofileşte.
Chiar dacă e scurtă viaţa mea
Pe altarul artei o voi dedica.


Noapte de gheaţă

E o noapte de gheaţă…şi un dor insidios
Mi se vârî în sufletu-mi de candide trăiri.
Aştept să-mi trimiţi pe aripa nopţii polare
Visuri uitate şi gânduri de măreţe stele,
Să alungi din mine viforul aprig al durerii
Si să simt clipa de dor,arzând în focul iubirii…
Iubitul meu,cu tainice şoapte,acum te chem
Să-mi potoleşti foamea nemărginită de tine.
Să-mi săruţi cu ardoare tâmpla albită de vis
Şi să-mi salvezi sufletu-mi pierdut în abis.


Pe scări de vise

Mă înalţ până la cer pe scări de vise,
Să ating nemuritoarea stea albastră
Ce nopţile mi le-a vrăjit cu ale sale raze
Şi mă adoarme uşor în somnul dragostei.
Lacrimile-mi sunt acum stele de durere
Pe un cer plin de nesfârşite himere,
Luceafărul mult iubit azi a apus
Şi cu el,norocul şi iubirea s-au dus.
Ziua de iubire se pierde-n asfinţit
Noaptea de plumb s-a aşternut.

sâmbătă, 10 iulie 2010

DESPRE LIBERTATE

Libertatea un cuvânt care ne atrage şi ne cheamă să-i înţelegem sensurile şi valoare-i inestimabilă.Consider că libertatea este un dar al lui Dumnezeu acordat oamenilor.Libertatea,pe lângă raţiune,este un atribut care diferenţiază omul de animal.
„Despre libertate”de John Stuart Mill este o lucrare interesantă pe care vreau s-o aduc în prim-plan.Este vorba despre un tratat ce face o pledoarie remarcabilă pentru libertatea individuală.
Acest eseu se referă la libertatea civilă sau socială: analizează natura si limitele puterii care poate fi exercitată in mod legitim de societate asupra individului.
Însă ştim bine că societatea e constituita din indivizi,iar regulile sunt făcute de oameni,pentru oameni.Întrebările pertinente pe care mi le pun sunt:Cât si dacă are dreptul societatea să-ţi ingrădească libertatea individuală?În ce context?În ce măsură pot să-ţi fie impuse?

Mill atrage atenţia de asemenea, asupra modelelor de constrângere şi de coerciţie pe care statul le aplică individului. Astfel „simpla satisfacţie a statului fie că e vorba de o satisfacţie materială, fie că e vorba de o satisfacţie morală nu este câtuşi de puţin prin ea însaşi o îndreptăţire suficientă care să îngăduie statului să acţioneze împotriva individului” deci metodele de constrângere şi pedepsele ar trebui aplicate doar ca ultimă soluţie, în acest sens „tot ceea ce-l priveşte exclusiv pe individ, independenţa trebuie să-i rămână pe bună dreptate absolută.
Libertatea de gândire este în opinia lui Mill unul dintre principiile care fac o societate demnă de a fi numită „liberă” alături de libertatea de exprimarea a opiniilor şi a publicării acestora, insistându-se asupra faptului că „acest principiu necesită libertatea gusturilor şi a părerilor.
Mill ne avertizează de faptul că democraţia, concepută ca presupunând o formă de suveranitate nelimitată a majoritaţii,se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor"(cel puţin la fel de dezgustătoare ca şi tirania exercitată de un singur om),iar asta ar trebui sa dea in continuare destule motive de gândire oamenilor secolului 21.
Consider că sunt necasare o multitudine de libertăţi pentru ca societatea să ajungă la echilibru,la maturitate socială şi intelectuală.

duminică, 4 iulie 2010

LIBERTATEA CUVÂNTULUI ÎN LANŢURI

“Libertatea este dreptul sufletului de a respira”-
Henry Ward Beechar

Întotdeauna m-a atras ideea de libertate...libertatea gândului, a cuvântului, a acţiunii...a spiritului.

Vezi mai multe imagini Diverse
Libertatea de exprimare este un drept fundamental pe care Constituţia ţării îl garantează fiecărui om.
Acum câteva zile am observat cu stupoare la TV cum libertatea jurnaliştilor a fost îngrădită, este vorba de Dan Diaconescu şi Doru Pârv,realizatori de televiziune care au suferit un abuz cu implicaţii politice. Abuzul îndreptat asupra libertăţii de exprimare a devenit un act vizibil pentru mulţi. Democraţia pe care ne-am câştigat-o este în pericol, iar cetăţeanul de rând se simte vulnerabil. Cred că fiecare om are dreptul de a fi judecat în libertate. Încep să mă gândesc, dacă în urmă cu două decenii, sângele ce a curs pe altarul libertăţii a curs în van. Am văzut un sistem asemeni unui măr putred ce mi-a lăsat gustul amar al injustiţiei. Mi-am dat seama că în lumea în care trăim orice e posibil şi că se întâmplă lucruri ce îţi pompează în vene indignare şi teamă. Teama că libertatea poate să-ţi fie furată de cei care se simt îndreptăţiţi să facă asta, o formă mascată de tiranie...aş putea să o numesc pe drept cuvânt,pseudo-democraţie.

Sunt neplăcut surprinsă să constat că tot mai mulţi oameni pun cătuşe: adevărului, omeniei, toleranţei, iubirii de semeni. Thomas Man spunea: ”Libertatea este legea iubirii aproapelui”. E şi mai trist atunci când asa-zisi jurnalişti lovesc într-un confrate ce este într-o situaţie dificilă, ce face parte din aceeaşi breaslă. În loc să fie solidari cu durerea lui şi să-i întindă mâna...ei denigrându-l, îl afundă tot mai mult în noroiul deznădejdii ce stă să ne cuprindă. Dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să fim uniţi. Astfel de oameni, pseudo-jurnalişti ce se erijează în adevăraţi formatori de opinie şi atitudine sănătoasă, demonstrează micimea şi natura sufletelor lor.Această mentalitate e rudimentară şi parcă ne-am întors cu 6000 de ani în urmă.
Eu consider că a priva pe cineva de libertate e inuman, antisocial şi antinatural. Dacă Dumnezeu respectă libertatea omului, atunci şi noi ar trebui să respectăm libertatea aproapelui nostru. Am dorit să scriu acest eseu din următoarele motive:
1.Pentru că am libertate de opinie şi doresc să mi-o exprim.
2.Pentru că nu suport nedreptatea, calomnia, răutatea şi prejudecăţile.
3.Pentru că l-am cunoscut personal pe omul care acum se confruntă cu problema expusă, şi anume privarea de libertate, dreptul de a se apăra în libertate.Este vorba de realizatorul de emisiuni Doru Pârv, un om extraordinar care mi-a întins o mână de ajutor când puţini au fost dispuşi s-o facă. Vreau să-i mulţumesc pentru ajutorul pe care mi l-a acordat în momentele grele din viaţă. Prin ceea ce am scris vreau şi eu să-i fiu alătur în clipele grele cu care se confruntă. Îl apreciez sincer pentru felul cum m-a tratat, dovedind astfel că el înţelege semnificaţia cuvântului „Om”. Este un om extrem de modest, generos, altruist, serios, cu mult bun-simţ şi dispus să te ajute. Am observat că a ajutat mulţi oameni suferinzi, tratându-i cu compasiune şi respect. Ştiu că are tăria de caracter pentru a depăşi încercările. Pentru mine este şi va rămâne un om special, cu o capacitate profundă de înţelegere a naturii umane.
Vom putea cunoaşte adevărata libertate, iubindu-ne cu adevărat aproapele şi tratându-l cu respect.

joi, 1 iulie 2010

VIZIUNE ASUPRA VIEŢII

Viaţa este o călătorie fascinantă care ma duce in locuri nebănuite unde experimentez iubirea, suferinta, bucuria,dezamagirea,credinta si implinirea.Viata m-a dus prin valea suferintei si tristetei sau pe culmile cele mai inalte ale fericirii si bucuriei.

Sa dau vietii un sens inseamna pentru mine-« sa iubesc »-un verb pe care trebuie sa-l invat pentru a inlatura din inima egoismul cu care noi oamenii ne-am nascut.Noi suntem ca fluturii-fragili in existenta noastra.Aripile ni se pot frange foarte usor in zborul crud al vietii.

De aceea este foarte important sa ne bucuram de fiecare clipa,sa incercam s-o facem mai fericita si sa gasim substanta din fiecare lucru.Asa cum fluturii cauta acele flori pretioase pentru a-si extrage hrana pentru sufletul lor si eu caut acele flori rare:iubirea,bucuria,speranta,credinta pentru a-mi hrani sufletul.
De mic copil,am simtit ca sunt intr-o relatie speciala cu Dumnezeu,cu natura si cu tot ce ma inconjoara.Am inceput sa percep lumea intr-un mod deosebit.Am dorit intotdeauna,sa dau lucrurilor pe care le privesc o conotatie spirituala.Viziunea mea asupra lumii este una profunda.Ma simt cu adevarat fericita cand sunt in mijlocul naturii,cand privesc florile,pasarile,cerul…..Descopăr ca ele fac parte din mine,si eu mă regasesc in ele.Simt ca evadez dintr-o lume meschină care doare intr-o lume pură,solară,un univers încărcat de pace si iubire,in care respir viaţa intr-un sens atat de profund si adevărat.Cand privesc imensitatea cerului,mă gândesc ca sunt doar o picatură intr-un ocean de visuri si speranţe.

Îmi place sa privesc păsările care brăzdeaza cerul si zboara spre inalt,spre orizonturi.E ca si cum,eu aş zbura spre infinit,spre absolut,spre alte zări,în necunoscut,spre alte orizonturi pe care tind sa le străbat,să gust libertatea de a trăi cu adevarat,să ating culmile nemărginirii,sa nu mai fiu inchistata in lucruri care mor,atât de superficiale.Doar atunci,prind viata in mine,sentimente perene,care transced timpul si spatiul.
Să descoperim întotdeauna frumuseţea în împrejurările cele mai fireşti ale vieţii.