Transform ploaia de gânduri în petale de cuvinte, le aştern în calea clipelor grăbite, să le oprească paşii, să pot privi prezentul în ochii-ţi limpeziţi de regretele dragostei, care s-a pierdut printre ramuri de suflet. Vreau să fur o rază din sufletu-ţi curat, să-mi învăluie gândurile cu un fum de vise… vântul pribeag şi năuc să-mi spulbere îndoiala cu ecoul surâsului tău. Acoperă-mă, iubite, cu un văl de cer, străpuns de lacrimile îngerilor. Fii blândă adiere de vânt pentru inima-mi arsă de dor şopteşte-mi ale zărilor cuvinte, îmbrăţişate de al tău sărut care poartă masca unui apus, misterios legământ.