Treceți la conținutul principal

Suflet pereche

Despre sufletele pereche se vorbește foarte mult în mass-media, în romane, în poezii, în muzică, creându-se un miraj, o iluzie. Astfel, oamenii se lasă vrăjiți de dorința de a-și găsi sufletul pereche, visând că într-o bună zi îl vor întâlni... lăsându-se pradă foarte ușor unei capcane, și anume atunci când cineva simte o emoție mai puternica pentru celălalt, îndrăgostindu-se, are senzația că și-a găsit sufletul pereche. Dar, există cu adevărat suflete pereche (”soul mates”,cum zic englezii)? Care sunt sentimentele pe care le percepi în prezența lui și cum îl putem recunoaște?
Eu cred că simți că îl cunoști dintotdeauna, ai acel feeling de ”deja-vu”, știi ce gândește, ce simte, te simți foarte liber și natural în preajma lui,comunici cu el cu ușurință, legând relații de prietenie sau romantice fără nici un efort, lucrurile venind de la sine. Ai un sentiment special pentru acea persoană, o afinitate profundă, care îți dă convingerea că nu e o simplă atracție, ci e altceva față de ceea ce ai simțit până în acel moment. Nu e doar atracție fizică, sexuală, emoțională, ci relația de acest tip trece dincolo de senzațiile trupești sau psihice. Te cufunzi în inimă și îl simți acolo. Tăcerea îmbracă mii de nuanțe. Îl poți simți de la distanță. Îl poți simți în toată complexitatea lui, ca și cum l-ai cunoaște de mii de ani. Uneori, faptul că știi că l-ai găsit și e acolo îți dă sentimentul de completitudine și nu mai vrei nimic altceva. Sufletul tău rezonează perfect cu sufletul lui și asta îți este de ajuns.
Atunci insă când cele doua suflete se intâlnesc, se intâmplă ceva extraordinar care dă celor doi sentimentul de implinire sufleteasca, de bucurie și extaz, astfel incât aceștia nu vor să se mai despartă, resimțind o durere unul pentru celalalt atunci cand sunt departe sau dacă unul dintre ei se confruntă cu o problemă. Se simt unul pe celălalt,ca pe propria persoană.
Se zice că sufletul pereche poate fi un prieten, o soră, frate, o rudă, o cunostință, un om deosebit, etc. Îl poți avea pentru scurt timp sau pentru timp îndelungat. Dar, impactul sufletului pereche în evoluția spirituală este covârșitor, imposibil de uitat.Practic, ne schimbă viața, felul cum o percepem se modifică... Influența sa este una benefică. Sufletele pereche sunt oamenii deosebiți cu care legăm relații, prietenii si iubiri care trec dincolo de timp și spațiu…
Scriitorul american Richard Bach spune ceva foarte frumos, care mi-a rămas în minte:
„Un suflet-pereche este cineva care are un lacăt la care se potrivește cheia ta, altfel spus, cheia ta se potrivește în lacătul lui. Când ne simțim destul de în siguranță pentru a deschide aceste încuietori, iese la iveală adevărata noastră identitate și putem fi pe deplin cine suntem cu adevărat; putem fi iubiți pentru cine suntem și pentru cine credem că suntem. Fiecare dintre noi îi dezvăluie celuilalt părțile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rău în jurul nostru, cu acea persoană suntem în siguranţă în paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne împărtăşeşte cele mai profunde aspirații si cu care ne mişcăm în aceeași direcție. Dacă ne simțim ca doua baloane care se mişcă împreună in sus, este foarte posibil să ne fi găsit persoana potrivită”.
Mulți dintre noi se pot regăsi în aceste cuvinte și pot trăi acest Paradis emoțional,întâlnindu-și sufletul pereche,alții e posibil să nu-l întâlnească niciodată și toată viața să alerge în căutarea lui.
Intervine o problemă: atunci când ești preocupat de mirajul sufletului pereche, există tendința să-ți neglijezi propriul suflet. Principală relație este cu noi înșine,cu sufletul nostru.Dacă vom grijă de el și-l vom hrăni cu iubire,această iubire se va extinde și către alții. Iubirea va fi ca un far ce ne va lumina și ne va conduce în direcția corectă, către acei oameni cu care vibrăm, cu care ne simțim în largul nostru. Împreună vom fi conectați la aceeași Sursă a Iubirii, a Bunăstării și a Fericirii.

„El este „eu insumi” mai mult decat mine. Indiferent din ce sunt facute sufletele noastre, al meu si al lui sunt la fel.”

Comentarii

  1. Aveam nevoie sa-mi comfirme cineva ca tot ce fac e bine... eram asa nesigura... dar am gasit raspuns aici, acum... azi. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu cele mai bune ganduri!Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de ajutor prin aceste cuvinte.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau