Reflecții în prag de primăvară

Primăvara mi-a bătut la ușă cu șoapte de soare și parfum de flori ce mi-au trezit gândurile adormite. I-am deschis ușa sufletului cu zâmbetul larg, încercând să-mi fac curățenie în gânduri, așa cum se obișnuieste,ca în prag de primăvară să se facă ordine și curățenie. Agricultorul în această perioadă își curăță ogorul, împrăștie îngrășămintea și plantează semințele ce vor da rod mai tărziu. Asemenea lui, și noi să ne curățăm grădina interioară și să plantăm gânduri ce vor da recoltă frumoasă de simțăminte pure. E nevoie de mult efort, având în vedere realitatea,scăldată cu nuanțe de cenușiu.
În zilele de azi avem confort, dar resimţim o criză acută de bună-dispoziţie, avem la dispoziţie diferite modalităţi de a interacţiona cu oamenii şi de a comunica mai facil,dar suntem mai singuri. Simţim că timpul e ca o pasăre răpitoare, ce ne fură clipele mult prea repede. Suntem mai tot timpul grăbiţi și plini de nemulţumire.
De multe ori, auzim tot mai des sintagma ”nu am timp”. În lumea în care trăim, nu avem timp pentru noi, pentru cei dragi, în goana neobosită de a acumula tot mai multe lucruri, informații. Se pune tot mai pregnant accentul pe ”ce avem” și nu pe ”cine suntem”.
Oare câți dintre noi știm cine suntem,ce dorim cu adevărat în viață? Câți își explorează interiorul pentru a scoate la suprafață ceea ce posedă, pentru a se descoperi?

Din cauza faptului că nu ne cunoaștem pe noi înșine, experimentăm eșecul și dezamăgirea, luăm decizii pripite și reacționăm într-un mod care ne uimește și în care nu ne-am fi imaginat niciodată. Este esențial să stabilim o bună intimitate cu noi înșine pentru a putea a avea o relaționare pozitivă cu cei din jur și pentru a fi mulțimiți cu tot ceea ce ni se întâmplă. Pentru a realiza acest lucru trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, să ne simțim bine în pielea noastră,cum se spune în popor... să ne împăcăm cu felul nostru de a gândi și a simți.
Fiecare om are un univers interior diferit... de multe ori fugim de părțile noastre întunecate, punându-ne o mască prin care ne arătăm așa cum am vrea noi și nu așa cum suntem în realitate. Asta este o amăgire, deoarece în timp clacăm și ființa noastră va experimenta nemulțumirea... în cele din urmă prăbușirea.
Este inevitabil să nu fim prinşi în mocirlă de deciziile pe care le luăm şi de circumstanţele care ne apar în cale, pentru că suntem oameni și avem vulnerabilități. În clipele acelea ne simțim, fără valoare și lipsiți de curajul de mai încerca să schimbăm ceva. Dar, indiferent de cum ne-am țesut momentele trecute și cum va arăta viitorul nostru,noi nu ne vom pierde niciodată valoarea. Să nu uităm faptul că valoarea vieţii noastre nu constă în ceea ce facem sau pe cine ştim, ci în ceea ce suntem.
Drumul spre sine nu este usor și nu are căi mai scurte. Dar este recompensator să știm că la capătul drumului, vom fi peroanele mature și autentice, care își știu punctele forte și punctele slabe și care știu ce doresc de la viață.
Niciodată să nu încetăm să construim poduri care duc către zilele de maine promiţătoare, prin intermediul visului.

Să continuăm să visăm, aşa cum un copil o face, pentru că doar prin vis, cerul vieții noastre se limpezește și devine mai albastru. Renunțările la vis ne ucid existența, ne deposedează de gesturile copilărești,inocente și ne golesc sufletul de trăiri candide.
Să ne bucurăm ca un copil de fiecare zi, să facem din fiecare clipă primăvară cu joc și zâmbete. Un copil visează cu ochii deschiși și inima plină de încredere. Cu o astfel de abordare în viață, nimic nu ne va arunca în apatia, blazarea și monotonia pe care omul adult le resimte în lumea prezentă.
Închei cu următoarele versuri care îmi plac mult și care îmi aduc un strop de motivație de câte ori mi le amintesc:
“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri
Nici ochii când în lacrimi ţi-s,
Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. (Radu Gyr – Îndemn la luptă)