Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 9 martie 2011

O trestie frântă

Sunt o trestie subţire şi frântă
Pe o mlaştină de dure suferinţe
Lângă nuferi încărcaţi de dorinţe
Şi un lac cu apă vie şi sfântă.

Pe mal, o salcie amarnic plânge,
Obosită de a ei cruntă amintire
Ce ascunde o tainică iubire
Şi dorul greu inima-i frânge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu