Treceți la conținutul principal

Ploaie caldă de martie

Acum câteva zile, am simţit atingerea mătăsoasă a primăverii ce păşea cu încredere pe tărâmul nostru pierdut în visare de-a lungul iernii. Sloiul de apatie şi tristeţe se topea încet sub soarele de martie ce ne arunca ocheade de veselie şi mult aşteptate zâmbete de lumină.
Simt cum natura râde cu poftă, înveselind plaiurile cu miros de ghiocei, brânduşe şi viorele, cu cântec nou de păsărele sprientene şi gălăgioase. Fluturii se leagănă pe petalele catifelate ale florilor ce par feciorelnice fetişcane şi ascultă atent sunetul Naturii care îşi face ecou şi în sufletul meu cuprins de taina primăverii. Ies în pragul casei pentru a întâmpina primăvara, cu inima larg deschisă spre porţile unui cer ţesut în azuriul iubirii de viaţă.
Iubesc acest anotimp cu toată forţa mea, pentru că doar primăvara regăsesc candoare, optimism, vitalitate, exuberanţă, dar mai ales iubire. Simt că trăiesc odată cu Natura renaşterea şi viaţa în cel mai intens mod.
Inima îmi saltă de bucurie când văd că pământul se îmbracă în haina prospeţimii şi tinereţii, când văd că mugurii de lumină ornamentează crengile copacului din mine. Simt cum înmuguresc în interior sentimente nepieritoare ca: speranţa, optimismul şi buna-dispoziţie.
Un fior nedefinit ne îndeamnă să schimbăm ceva în noi, asemeni Naturii care se înnoieşte an de an. Se observă în univers un sentiment de transformare, de evoluţie... nimic nu e static, din fericire.
Eu zic că miracolul se întâmplă în fiecare primăvară, atunci când putem lua parte la spectacolul renaşterii. Orice om poate să găsească un sâmbure de frumuseţe în tot acest proces de revenire la viaţă. Există doar acum o explozie de culoare, de miresme ce ne desfată simţurile adormite sub zăpezile grele ale gândurilor.
Azi, soarele s-a ascuns sub nori, lăsând ca norii să-şi reverse lacrimile de fericire peste pământul însetat de viaţă. Plouă domol cu picături mirosind a speranţă...E ploaie caldă de martie. Firavele fire de iarbă se spală în lacrimile cristaline ale cerului învineţit de un gând mai trist.
Ascult cântecul ploii de primăvară, murmurul vântului trubadur îndrăgostit de viaţă. Picături de gânduri adânci mi se răsfrâng în suflet, trezindu-mi un dulce vis ce mă exilează pe tărâmul dragostei. Inspir cu lăcomie aerul răcoros,savurând fiecare clipă îmbibată de bucuria primăverii.

Comentarii

  1. revin cu drag pe pagina ta,nu pot decat sa te salut, sa te felicit si sa-ti spun ca rezonez cu drag cu trairile tale...melodia este superba...multumesc pentru aceasta dimineata...Maria cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru ca ati revenit cu bucurie pe pagina mea. Va doresc o saptamana plina de bucurie si realizari. Cu drag si prietenie,va trimit doar ganduri de bine! Va mai astept!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau