Treceți la conținutul principal

Toamna-anotimp al cautării şi melacolicelor clipe

Zâna Toamna, frumoasă şi nostalgică, a poposit şi pe meleagurile noastre ... peisaj ce ne încarcă sufletul cu emoţie şi culoare. Toamna ne pastelează trările, ajutându-ne să descoperim in forurile noastre interioare tot ce e mai peren, mai frumos, mai pur şi autentic.
Se aude sunetul zlogbiu al picăturilor gingaşe de ploaie ce ne înaripează gândurile spre vis şi ne susură la ureche melancolice şoapte de dragoste pe care toamna le-a trăit în sfera divinului. Parcă ar dori să ne înveţe şi pe noi emoţiile calde pe care doar iubirea ni le trezeste în suflet.
Astăzi se simte atingerea toamnei pe străzile noastre...lăsând în urmă parfum de melancolie, de tainică aşteptare şi visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelşugate, prospeţime şi voioşie, dar şi brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului.
Mie, toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de …infinit şi de lumină, de izvorul nesecat al desăvârşirii şi frumuseţii divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoţii de toamnă. Tabloul toamnei înfăţişează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca in " Valsul de Adio " a lui
Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele şi
trandafirii ne oferă zâmbete pastelate...par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuşi. Frunzele ruginite fac piruete graţioase într-un vals ameţitor asemeni unei balerine în faţa unor spectatori hipnotizaţi. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă şi să-l acopere cu umbra veşniciei.
Photobucket
Aştept cu înfrigurare să vină iar în fiinţa mea primăvara, atât de dragă sufletului meu şi să-mi inunde inima plăpândă cu lumină, speranţă şi bucurie. Vreau să simt că revin din nou la viaţă. Primăvară e un anotimp al regăsirii, iar toamna anotimpul căutării interioare şi al melancolicelor clipe. Încerc să găsesc ceva frumos în fiecare anotimp. Trebuie să ne bucurăm de fiecare anotimp, pentru că fiecare anotimp are farmecul său. Viaţa are ciclitate. Cred că cel mai important este să trăim în anotimpul iubirii. Doar aşa trăim absolutul şi sublimul…fiinţa noastră nu mai moare dacă o plasăm în anotimpul iubirii-sufletul nostru nu se ofileşte asemenea florilor şi nu rugineşte ca frunzele.
Doar iubirea dă consistenţă lumii noastre şi ne face să trăim miracolul-de a trăi Aici şi Acum în acest Univers plin de pace şi lumină!
Să reuşim să descoperim toamna cea rodnică si iubitoare, să medităm la tot ceea ce trăim, nelăsând ca vantul indiferenţei şi răutaţii să ne dezgolească frunzişul sufletului.
Melodia de mai jos "I believe in love" m-a inspirat să scriu următoarele: eu cred in iubire în orice anotimp, în iubirea veşnică ce nu-şi pierde trăirea sublimă de-a lungul timpului, ci dimpotrivă îşi sporeşte frumuseţea şi valoarea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau