Treceți la conținutul principal

Ingredientele unei relaţii

Atunci când ne angrenăm intr-o relaţie, indiferent de ce tip e, nu ne mai acordăm timp să ajungem să-l cunoaştem şi să-l descoperim pe celălalt. Vrem ca totul să se desfăşoare cu celeritate, iar comunicarea devine deficitară.
Într-o relaţie de iubire, cei doi parteneri trebuie să fie dispuşi să se deschidă unul în faţa celuilalt, să fie sinceri în ceea ce exprimă şi trăiesc. Este binecunoscut faptul că atunci când cunoaştem pe cineva încercăm să ne arătăm părţile bune ale personalităţii, să facem impresie bune, dorind să fim aşa cum am dori şi nu cum suntem noi cu adevărat. De vină este orgoliul…vrem foarte mult să fim plăcuţi şi acceptaţi. Însă, în iubire, orgoliul nu are ce căuta. E important să fim sinceri cu noi înşine şi apoi cu celălalt. Să ne comunicăm trăirile, să ne prezentăm cu hibele şi calităţile noastre.
Să nu încercăm să vânăm greşelile partenerului, focusându-ne pe ce putem schimba la el. Ar fi o risipă de energie şi ne-am înşela dacă am crede că putem să-l schimbăm pe cel de lângă noi, doar pentru că aşa vrem noi. Noi putem fi pentru el suportul de care are nevoie, imboldul, stimulentul, pentru a-şi spori încrederea în el. Să-i dăm aripile pentru a zbura spre împlinirea visurilor, nu să „zburăm” noi în locul lui.
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
...Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate...@};-
Vezi mai multe imagini din diverse
Trebuie să fim dispuşi să ne acceptăm unul altuia micile defecte. E nevoie de tact, disponibilitate, onestitate, respect dar mai ales dragoste. Ingredientul principal într-o relaţie este dragostea. Fără ea, relaţia nu funcţionează. Tot ce se clădeşte pe dragoste rezistă în timp. Dragostea e „adezivul” care lipeşte spărturile într-o relaţie, sudând-o. Trebuie să fim conştienţi că nu putem fi perfecţi într-o relaţie, dar putem să fim perfecţi în iubire.
Să ne bucurăm de prezenţa celuilalt, gândindu-ne câtă bucurie ne aduce, cum ne face să ne simţim. Să fim fericiţi la gândul că există cineva care stă lângă noi şi care ne iubeşte pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce avem.
Eu sunt fericită când văd că cel de lângă mine este fericit, când pot să daruiesc celuilalt o fărâmă din sufletul meu.

Jennifer Rush - The Power Of Love
Vezi mai multe video din muzica

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau